Quantcast
Idioțenii de la festivaluri

Am mai luat niște MD, am băut, apoi am mers toți la mine la cort, am fumat iarbă și am mai luat niște MD. Deodată m-am trezit cu o pulă în mână și o față în dreptul vaginului.

Toată lumea e idioată la festivaluri – de fapt, asta e o trăsătură caracteristică festivalurilor. Bineînțeles, o grămadă dintre trupele tale preferate cântă în același loc în același timp, dar problema e că o grămadă dintre trupele tale preferate cântă în același loc în același timp, ceea ce înseamnă că trebuie să-ți faci un plan de acasă dacă vrei să vezi măcar câteva dintre ele. Dar știi ce e mai mișto decât să-ți faci planuri? Să bei și să iei droguri. Iată niște povești despre oameni care au făcut asta la festivaluri și au ratat toate trupele pentru care veniseră.

Ilustrații de Sam Taylor. Urmăriți-l pe Twitter la @sptsam sau vizitați-i site-ul la samtaylorillustrator.com.

JOCUL SEXI AL UMBRELOR

Într-un an, la festivalul de la Leeds, am luat o tonă de MDMA, după care am sărit direct în ceșcuțe la carusel. Că doar ce altceva e mai plăcut când ți se învârte capul decât să ți se învârtă și corpul?

În noaptea aia, prietenii mei se grăbeau să ajungă la concert la Shitdisco – sau orice altă trupă o fi zis NME că va cuceri lumea în 2006 - și m-au lăsat să mă învârt cât am chef, până mi se consuma serotonina din creier. După ce au plecat, aveam nevoie să strâng pe cineva de mână și să urlu împreună cu el în timp ce mă dădeam în ceșcuțe, așa că am sărit într-una lângă doi tipi drăguți care păreau a fi pe aceeași lungime de undă cu mine.

Nu știu de câte ori ne-am dat, dar spre final, cred că îi îmbrățișasem pe tipii ăia mai mult decât i-am îmbrățișat pe cei trei frați ai mei în toți cei 25 de ani de când îi cunosc. După ce-am mai luat niște MD, ne-a venit și poftă de băut, după care ne-am dus toți la mine la cort, am mai fumat niște iarbă și am mai luat niște MD. Deodată m-am trezit cu o pulă în mână și o față în dreptul vaginului. După cum vă așteptați, totul s-a transformat într-un threesome zgomotos.

Auzeam chiuieli și urale, dar mă gândeam că or fi pentru un idiot beat care bătea în coșurile de gunoi ca-n tobe sau ceva de genul. Dar în secunda în care unul dintre tipi a terminat – foarte zgomotos – părea că suntem pe scena mare. Mi-am scos capul prin fermoarul cortului și am văzut nu mai puțin de 150 de oameni care mă aplaudau și aclamau. Atunci mi-am dat seama că îmi lăsasem lanterna aprinsă în cort, dând naștere la un joc de umbre porno spectaculos.

PRELUDIU UMILITOR

Într-un an am fost la Glastonbury și am făcut ce se face la Glastonbury: am luat atâtea droguri încât n-aș mai ține minte nimic din ce-am făcut dacă n-ar fi fotografiile. Fotografii care mă fac să intru în pământ de rușine și să iau iar droguri ca să uit ce s-a întâmplat. În fine, ideea e că am luat un munte de MDMA și am agățat o tipă care arăta ca Rita Ora, una care a copilărit într-o comună Totnes în loc de vestul Londrei.

Era minunat – un moment de pasiune pe fundalul hipiot cu muzică, dragoste și droguri. Așa îmi închipuiam, cel puțin. În seara următoare, reușisem din nou să conving o fată să mă sărute în cort și lucrurile păreau să decurgă tot mai bine, când deodată aud un urlet furios care mă striga.

„Unde pula mea e Will?” (Mă cheamă Will, apropo.) „Unde e căcatul ăla? Unde e cortul lui?” Urletele se apropiau tot mai tare. Fata cu care eram părea îngrijorată. N-avea niciun motiv să știe că fata furioasă mă căuta pe mine, dar probabil că fața mă trădase. Adevărul e că mi se citea disperarea pe față.

Mi-am scos capul din cort și m-am uitat în jur. N-am văzut sursa urletelor nicăieri. Întorcându-mă înapoi la fata pe jumătate goală din cort, am simțit o izbitură puternică în ceafă. Speriat, am întors capul și am văzut deasupra mea o femeie imensă care arăta ca Hulk Hogan, cu o lanternă Maglite în mână. Înainte să apuc să zic ceva, a răcnit: „Nimeni nu se poartă așa cu prietenii mei, căcatule!” și mi-a zvârlit în ochi lanterna Maglite cu toată puterea.

Am simțit că-mi pocnește ceva în obraz – un dinte, un ochi – am sărit din cort cu chiloții în vine și am luat-o la fugă. Din păcate, m-am împiedicat de o sfoară de cort și am ajuns cu fața în noroi. Gagica imensă a râs diabolic, m-a scuipat și a plecat în noapte. M-am întors în cort și mi-am tras-o cu fata oarecum confuză care tocmai mă văzuse bătut și umilit. În tot răul e și-un bine.

RĂZBOINIC DE WEEKEND

Fusesem la festivalul Reading ani la rând și mereu mă făceam praf în ultima noapte – noaptea revoluției, cum se numea înainte ca organizatorii să strice petrecerea pentru că nu voiau să fie responsabili pentru persoanele rănite irecuperabil pe proprietatea lor. Urât. În fine, ultima oară când am fost la festival, am hotărât să o iau razna în noaptea revoluției și să termin toate drogurile care-mi mai rămăseseră, amestecându-le într-o pungă și umblând pe-acolo cu un pai în nas.

Aveam în special ketamină și speed așa că, în maxim o oră, aveam super energie, nu-mi dădeam seama ce făceam și nu-mi simțeam corpul. Dacă ați fost vreodată la Reading, cred că știți cuștile alea pentru wrestling pe care le construiau oamenii din garduri.

Auzind mulțimea zbierând, m-am apropiat să mă uit. Apoi m-am gândit chiar să mă înscriu pe lista participanților. Nu zilnic ai ocazia să fii pocnit în mod repetat în cap de un străin în timp ce publicul din jur urlă și înjură. Îmi amintesc că i-am dat knock out unui tip care a scuipat un torent de sânge și scuipat în timp ce cădea. Spre rușinea mea, m-am simțit mândru în momentul ăla. Îmi amintesc că m-am trezit lângă niște standuri care trebuiau să se închidă. N-aveam chef să mă opresc din petrecut încă, așa că am înhățat niște pastile ce păreau a fi ecstasy de pe o masă și am fugit.

Prietenii m-au găsit mai târziu când asistenta de la cortul medical i-a sunat de pe telefonul meu, plângându-se că a trebuit să mă lege ca să nu mai sar în sus și să încerc să sparg becul (pentru mine, stelele de pe cer) și ca să nu mă zgârii pe față cu furie de câte ori apucam. M-am trezit în dimineața următoare plin de sânge, cicatrici și pișat.

NU MĂ PROVOCA!

Eram cu prietenul meu la un festival ciudat care a și dispărut între timp. Îmi imaginez că a dispărut pentru că era de căcat, motiv din care și noi am plecat – după câteva trupe acustice penale – în căutarea unui party drum and bass care auzisem că e la doi kilometri depărtare de festivalul ăsta.

Am început să auzim niște duduituri undeva la distanță. Eram beți, drogați, cu picioarele zgâriate de buruieni, abia așteptam să ajungem. Deodată ne-a orbit o lumină, am auzit pași și ne-am trezit cu o pușcă în față.

Am ridicat mâinile și am încercat să protestez. „Nu mă provoca, băiete,” l-am auzit pe fermier mormăind. „Ne-am rătăcit,” i-am explicat. „Liniștiți-vă, plecăm imediat.” „Nu prea cred,” răspunde el. „Mi-ați încălcat teritoriul și aveți pupilele cât cepele. Sun la poliție.”

Fermierul și-a coborât lanterna și a început să caute în buzunare după telefon. Fie din curaj sau prostie, prietenul meu a profitat de ocazie ca să-i zboare omului lanterna din mână, să mă înhațe de mână și să urle să fugim. Ceea ce am și făcut. Am început să râdem și să-i strigăm bazaconii înapoi. Asta l-a turbat și a început să tragă aiurea după noi. L-am auzit cum își reîncărca arma și ne înjura.

N-am găsit niciodată petrecerea aia – înseamnă că era una bună, alea sunt cel mai greu de găsit – dar măcar am rămas în viață.

SÂMBĂTA NEBUNĂ

Trei ani la rând, la festivalul Download, m-am trezit pus în situații care de care mai ciudate pe care eu și gașca mea le-am numit „Sâmbăta nebună”.Toate erau neintenționate, tocmai de asta erau atât de nebune și speciale. În primul an, în timp ce eu și o parte dintre prieteni eram la concerte, restul găștii a hotărât să mănânce toate ciupercile pe care le luasem cu noi. Pentru că nu ni s-a părut corect, am luat fiecare câte o sticlă de whiskey din proviziile la comun, le-am turnat în niște sticle de plastic și am încercat să le ascundem în haină.

Bineînțeles că gardienii le-au găsit și nu ne-a rămas altă opțiune decât să le bem pe loc ca să nu le pierdem. Această decizie minunată m-a dus direct la cortul de Urgențe, după care am plâns în tot timpul concertului Slayer și mi-am cerut scuze încontinuu tuturor celor din jur.

Anul următor, m-am trezit cu alergie la polen pentru prima oară în viața mea, nu mai aveam antihistaminice la mine și am hotărât că cel mai bine era să beau aceeași cantitate de whiskey ca și anul trecut. Iar m-am trezit la Urgențe, doar că de data asta era deasupra mea un gardian care se uita la mine cu furie și îngrijorare – ca atunci când ești mic și te joci cu cuțitele și maică-ta te prinde după ce te-ai tăiat.

Nu-mi aminteam ce s-a întâmplat, dar după expresia lui, părea că făcusem ceva nasol, așa că am sărit în sus urlând: „Nu e vina mea! El mi-a făcut asta!” În clipa aia mi-am amintit totul: mă pișasem pe o barieră, o stropisem pe o fată din greșeală, paznicul mă rugase să plec, m-am luat cu el la harță și el mi-a tras un pumn în față. Buza însângerată mi-a confirmat imediat amintirile. A fost groaznic să petrec restul festivalului cu o buză pe cale să se infecteze. Nu vreau să mai repet așa ceva.

Așa că anul următor, în loc să bag iar o sticlă de whiskey, am optat pentru bere și am fost atât de civilizat cât poți fi la un festival de metale. Totuși, a doua zi când m-am trezit, am găsit un căcat modelat în formă de păpușă într-un colț al cortului. L-am înfășurat într-o hârtie și l-am aruncat lângă un cort vecin, după care am uitat de el. În noaptea aia am adus o gagică în cort – mirosul dispăruse între timp – am făcut sex cu ea și când voia să plece, un prieten a aruncat hârtia cu căcat în noi, râzând isteric. Fata a vomitat pe loc și a plecat în fugă. Și culmea, asta n-a fost cea mai rea experiență sexuală pe care am avut-o. Au fost și mai rele.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Povești adevărate anterioare: Sărbători fericite, idioţilor!