De curând mi-am dat seama că am fost un copil special. La cinci ani, Moș Gerilă, căruia în cerc restrâns i se spunea Moș Crăciun, m-a invitat să arunc o privire în sac să văd ce cadouri mi-a adus. Curioasă și nerăbdătoare, m-am băgat în tolba de rafie până la mijloc, dar n-am mai putut să ies. I-am simțit mâna puternică pe ceafă și-a trebuit să țip ca să-mi dea drumul. Chestia asta a făcut ca, de atunci înaine, de câte ori îl vedeam pe Moș Gerilă la grădiniță sau la școală, să plâng. Visam în secret să-i zgârii obrajii ăia dubioși (din plastic), să-l trag de barbă sau să-i fur sacul. Nu înțelegeam de ce trebuie să primesc cadouri de la un freak, dar mi le doream. Din cauza asta, pe-acasă n-a mai venit niciodată. Ai mei puneau pe ascuns cadourile la ușă, sunau la sonerie și mă lăsau să deschid. Moșul n-avea timp să zăbovească, iar mie îmi părea bine.
Astăzi lumea mă întreabă acuzator cine a fost teroristul care a făcut asta? Când răspund că tata, toți își cer scuze. Dar eu sunt tare amuzată și înțeleg că glumele proaste sunt cele mai bune, doar avem același sânge. Cu amintirea asta în cap am încercat să strâng un set de poze cu copii terorizați de Moș Gerilă. Dar n-am găsit decât vreo doi ca mine, de unde am dedus c-am fost un copil special.
Videos by VICE
Alte poze vintage de pe vremea lui Moș Gerilă:
Viaţa de zi cu zi în România comunistă
Fotografii din alte vieţi
