Pe la începutul anilor 2000, s-a făcut mare tam-tam pe tema câtorva studii care au încercat să dovedească că bisexualitatea nu există la bărbați. „Fie ești gay sau straight, fie minți.” Concluzia generală era că dacă tinerii de sex masculin sunt bi, înseamnă că doar trec printr-o fază de sexualitate omnivoră care în cele din urmă se va transforma în culorile de încredere alb sau negru ale dihotomiei homo/hetero. Oamenii de știință au mers atât de departe încât au condus o serie de experimente în care bărbaților și femeilor care susțineau că sunt bisexuali li s-au arătat filme porno în timp ce erau conectați la un aparat care măsura gradul de excitație. În timp ce femeile din grup au fost excitate atât de videoclipurile gay, cât și de cele straight, majoritatea bărbaților au reacționat doar la un tip sau altul de videoclip.
Aceste descoperiri, deși n-au dovedit nimic altceva decât că o echipă de oameni și-a petrecut mai mulți ani uitându-se la alți oameni care se uitau la filme porno și înregistrând cât de mult îi excită, a încins spiritele atât în presă, cât și în comunitatea LGBT. Jurnaliști și academicieni au scris la nefârșit despre mitul bisexualității masculine, citând și un alt studiu care sugera că 40 la sută dintre bărbații homosexuali se identifică drept bisexuali până se hotărăsc și aleg una dintre părți, ca niște bărbați buni și hotărâți ce sunt.
Videos by VICE
Marșul progresului a durat până în 2011, când cercetătorii au hotărât să revizuiască problema. De data asta nu a fost de ajuns să te identifici ca bisexual; dacă voiai să te conecteze la detectorul de excitație, trebuia să fi fost implicat în prealabil în relații de lungă durată cu persoane de ambe sexe. Rezultatele s-au schimbat – acești bărbați s-au excitat masiv la ambele feluri de filme porno – și în sfârșit am reușit să eradicăm stigmatul care înconjura bisexualitatea masculină pentru totdeauna.
PE DRACU’! Nu, societate drăgălașă, încă ești varză la capitolul identități sexuale alternative.
Desigur, oamenii sunt mai relaxați în privința bisexualității în ziua de azi – până și purtătorul de cuvânt american al comunității LGBT, Dan Savage, care susținea că bărbații nu pot fi bi, și-a retras declarațiile – dar simpla acceptare a existenței unei anumite orientări sexuale nu se cheamă tocmai acceptare. Și evident că tot ai o viață mai grea când ești în spectrul LGBT în loc să fii hetero, frumos și cuminte, cum le stă bine tuturor. Și totuși, câți dintre noi suntem, de fapt, hetero sută la sută?
Scara lui Kinsey are șase puncte, dintre care doar două sunt complet hetero sau homosexuale. Prin anii 1860, Karl Ulrichs publica niște studii care sugerau nu numai că bărbații sau femeile puteau fi bisexuali, dar că existau două tipuri de bisexualitate: conjunctivă și disjunctivă. Bisexualitatea conjunctivă înseamnă că persoana iubește persoane de ambe sexe și face sex tot cu ambele, pe când cea disjunctivă înseamnă persoana face sex cu persoane de ambele sexe, dar se implică în relații și iubește doar membrii unui singur sex. Mi se pare destul de logic. Știu lesbiene care uneori au chef de penis, dar nici prin cap nu le-ar trece să se implice într-o relație de lungă durată cu un tip. La fel e și cu tipii gay care sunt obsedați de țâțe și le vine să le și atingă, nu doar să remarce că ai țâțe mișto. Majoritatea persoanelor straight probabil s-au uitat cel puțin o dată la filme porno gay și s-au excitat. Eu una știu sigur că am făcut asta.
Deci în anul 2013, se pare că mulți dintre noi își dau seama că e greșit să-i considerăm pe bisexuali scârboși sau mincinoși sau perverși. Mentalitatea care susținea că trăiesc în minciună pare a ține de domeniul trecutului. Doar pare. Da. Îmi pare rău să vă informez că, practic, aproape nimeni nu crede că poți fi fericit dacă ești bisexual. Cel puțin nu dacă ești tip.
Imaginați-vă: Toată lumea povestește aventurile lor sexi la o petrecere. Două fete recunosc că prin facultate au făcut prostii cu alte fete pentru că…de ce nu? Restul lumii chicotește, aplaudă. Ce dezvăluire distractivă! Un bărbat adaugă: „Eu am supt pula unui tip o dată, să văd cum e.” Liniște. Zgomot de disc zgâriat. Toată lumea e șocată și nu mai povestește nimic și seara s-a încheiat înainte ca cineva să fi apucat să omoare câinele sau să vomite pe scări.
Când tipul care s-a simțit curajos și și-a dezvăluit aventura din facultate ajunge acasă în noaptea aceea, iubita lui e confuză și stresată. Oare a stat cu un homosexual în tot timpul ăsta? De ce le-a spus povestea asta prietenilor lor? Ce jenant. Aceeași abordare se aplică și când e vorba de un threesome: un threesome mișto implică două fete și o pulă, pe când unul cu doi bărbați și o tipă e numit „combinația diavolului” de unii oameni. Am văzut la prieteni relații deschise în care cuplul acceptă orice, în sensul că partenera își poate alege orice altă parteneră de sex feminin, iar bărbatul implicat rămâne monogam și fidel, bucuros că poate asista la scene de sex lesbian.
Poate că ne-am relaxat în privința bisexualilor care și-au recunoscut sus și tare orientarea, dar când auzim un tip că spune că a experimentat sexul cu alți tipi de câteva ori, încă le aruncăm vechiul clișeu: „Recunoaște, ori ești straight, ori ești gay, ori minți.” Chiar și într-un context informal, femeile sunt privite cu mai mare lejeritate, în timp ce bărbaților nu li se permite să participe în activități bisexuale disjunctive. Dar de ce? De ce ideea de fete care se joacă din când în când cu alte fete e întâmpinată cu urale, pe când un bărbat care uneori experimentează cu alți bărbați e considerat scârbos? De ce o fată care a avut o relație lesbiană de lungă durată în facultate doar a trecut printr-o fază drăguță, pe când un tip care a supt o pulă din curiozitate după un antrenament de fotbal e declarat GAY PE VIAȚĂ?
Cred că are legătură cu aceleași vechi stereotipuri despre sexualitate. Potrivit acestor stereotipuri, sexualitatea feminină e pasivă și generoasă – O, ce drăguț! O altă tipă vrea să se distreze cu noi? Sună grozav! Suntem dispuse la orice atâta timp cât putem provoca plăcere altei persoane în afară de noi înșine! Doar ne scrie în frunte că adorăm să ne supunem dorințelor celorlalți, iar bărbații mari și musculoși adoră să fută barbar receptoarele pasive și cuminți cu pulile lor maaaari și masculine. Fluiditatea, cu care sunt asociate femeile, nu le pare amenințătoare oamenilor pentru că o văd flexibilă și pasivă. Dar nu poți amesteca fluiditatea sexuală cu un concept dur și pulsatil precum masculinitatea – ai obține un falus gelatinos. Ceea ce e înspăimântător dacă trăiești în secolul 18.
Maturizați-vă.
Hai să renunțăm cu toții la prostiile astea. Ideile învechite despre cine ar trebui să facă sex cu cine fac rău tuturor. Toți avem în jurul nostru o grămadă de tipi, membri ai familiei, prieteni și parteneri, care se simt obligați să-și înăbușe sentimentele sexuale normale și sănătoase pentru a nu fi judecați. Cui dracu’ îi pasă? De ce nu pot avea aceeași libertate să vorbească despre viața lor sexuală precum femeile? Dacă mănânci un hamburger o dată, nu înseamnă că nu mai ești vegetarian, înseamnă doar că ai vrut să încerci ceva diferit în ziua aia. Și cine e de altă părere n-are decât să sugă pula. Și apoi să-mi povestească despre asta, promit că n-o să-l judec și-i voi susține dreptul de a face asta, fie că are sau nu o pulă proprie.
Urmăriți-o pe Monica pe Twitter: @MonicaHeisey
Ilustrație de Sam Taylor. Intrați pe site-ul lui aici: samtaylorillustrator.com.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Citește și:
Cum am ratat prima mea experienţă bisexuală