​Moldova votează, din nou, pe 30 noiembrie. Nu, nu e vorba de Moldova noastră, aia cu județul Vaslui, ci de Moldova de peste Prut. Ca de obicei, electoratul – ăla care a rămas acasă, pentru că mulți sunt plecați afară – este rupt în două: jumate ar trage către Est, cealaltă jumătate vor în Vest. Bătrânii se uită către trecutul sovietic, tinerii spre viitorul european. Partidele încearcă să-i convingă pe oameni ce să voteze; autoritățile și societatea civilă – să iasă la vot. Duș​manul stă, și el, la pândă, și este gata să o ia pe urmele lui Tro​țki.

După zeci de ani sub ruși, noi în UE vrem amuș

Treaba stă cam așa. Avem o țară care, până acum câțiva ani, era separată de restul Europei, la Prut, printr-un gard de sârmă ghimpată. Chiar și acum, lângă punctele de trecere a frontierei, sunt tancuri s​ovietice cu tunurile îndreptate către vest. În Chișinău încă sunt monumente ale eroilor sovietici, de 9 mai veterani cu pieptul încărcat de medalii sărbătoresc victoria împotriva fascismului, limba rusă e la ea acasă, atât pe stradă cât și în pachetele de programe TV. Totuși, țara vrea în UE.

În 2009, tinerii au făcut prima „revoluție Twitter”, iar de atunci, la putere s-au perindat trei guverne pro – europene: căderea primului a fost forțată de comuniști, a celui de-al doilea de gâlceava din coaliția de guvernare, iar al treilea se pregătește să își încheie un mandat în care a reușit să semneze Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, profitând și de graba europenilor după ce rușii și-au băgat coada în Ucraina. Ceva reformă s-a făcut în ultimii patru ani, dar n-avea cum să înceapă să curgă lapte și miere; mai mult, pro-europenii s-au certat între ei ca chiorii, ceea ce a dus la o apatie și dezamăgire a electoratului.

Pentru ca pro-europenii să câștige au nevoie, din nou, de tineri, așa că au fost lansate campanii de mobilizare la vot; teoretic, acestea le sunt adresate tuturor cetățenilor, însă este evident că nu e vizat de ele electoratul dur, de stânga, care povestește cum era pe vremea când salamul era câteva copeici. Tot electoratul tânăr, pro-european, este cel chemat la urne și, cum s-a făcut și în România în turul doi, se pune acc​entul pe forța de mobilizare a celor din diasporă.

Este evident și din clipul Comisiei Electorale Centrale, care începe cu doi pensionari care merg la vot pentru că așa a spus fata – aflată, probabil, la muncă afară. Ce mă distrează în spotul ăsta e că autorul te trece, rapid, și prin marile etape ale vieții de cuplu, așa cum apar prin manualele de clișee, dar în sens invers, cam ca în Strania poveste a lui Benjamin Button: pensionarii cu gândul la copii și la neplăcerile vârstei, soții de vârstă mijlocie, care nu se mai uită unul la altul nici când discută chestiuni practice și, la sfârșit, tinerii care se plac dar, până acum nu au apucat să facă nimic – ah, cât o fi vrut el să o ademenească în lift pe vecinica și iată că, acum, că l-a văzut l​a televizor în reclama aia în care poartă cămașă roșie cu floricele, vine singură, ba îi și zâmbește în timp ce ușile se închid, sugestiv, în urma lor.

Fantezia se dezlănțuie, însă, în spotul cu omul de afaceri – sau biznisman, cu accentul pe „a”, cum îi zice la Chișinău. Las la o parte faptul că, întrucât Moldova e cea mai săracă țară din Europa, nu prea văd cât de mare e bazinul electoral căruia i se adresează clipul. Las la o parte și bretonul ăla – da, fața de racket pocăit nu putea să și-o schimbe, așa s-a născut, dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce-i cu bretonul? – ba chiar o să trec și peste visul umed cu întâlnirea cu ambasadorul, cumpărarea de cadouri și semnarea de acte la primărie (serios? promovăm afacerile cu statul?).

Minciuna sfruntată nu o pot, însă, trece cu vederea. Oricine a stat o vreme la Chișinău știe că sărbătorile, că e hram al orașului sau al satului, 1 mai sau weekend, sunt sfinte! Timpul de odihnă este unul dintre cei cinci stâlpi ai societății, alături de pauza de masă, horă, cumetrie (la nuntă și, mai ales, la botez, unde poți avea zeci de perechi de nași, ceea ce dă naștere la niște rețele de cumetrii pe care, dacă nu ești de-al locului, n-ai cum să le știi și să le înțelegi) și toastul sentimental la petreceri, care devine tot mai lung și mai lăcrămos pe măsură ce vinul și divinul (denumirea locală a coniacului) alunecă pe gâtlejele mereu-însetate. În țara în care Crăciunul se sărbătorește din 24 decembrie până în 7 ianuarie, mă cam îndoiesc că o să vezi o întâlnire a boardului sâmbătă seara, când sunt toți plecați la țară, sau funcționari la primărie duminica, la ora zece.

Cea mai comentată campanie de anul ăsta, cu clipuri țintite, printre alții, pe t​ineri și pe f​emei este cea a Asociației Promo-LEX, unul dintre cele mai active ONG-uri de la Chișinău. Mi-a plăcut și că au avut curajul să fie mai buruenoși – „am ahuit”, unde „hui” e „pulă” în rusă și s-ar traduce, aproximativ, prin „mi-a venit să-mi fut una” – iar felul în care zice fotbalistul „cu pakimoni” și personajul „Boris” sunt de-a dreptul delicioase:

Mult mai mișto, însă, a fost campania de acum patru ani, care a venit cu personaje ca Șăfu’

bătrânii cei răutăcioși

și, mai ales, Valera.

Tot la alegerile din 2010, a pus umărul să scoată lumea la vot și Irina Tarasiuk, care a fost în centrul unui scandal vara asta, când a recunoscut că și-a luat cetățenia română de dragul pașaportului care o lasă să călătorească fără viză prin Europa, ceea ce a dat naștere la o mare indignare printre toți ipocriții care vor să te facă să crezi că moldovenii vor cetățenia doar din patriotism.

Clipul – filmat pe bulevardul Vieru, lângă statuia tineretului comsomolist din perioada sovietică – este atât de kitschos, încât devine de-a dreptul catchy, iar pentru Irina recunosc că aș fi ieșit și eu la vot.

Moldovenii vor să intre-n Europa cu Ferma Animalelor

Aproape două mii de politicieni candidează pentru un loc în parlamentul Republicii Moldova. Numai o incursiune prin numele lor este fascinantă. Este, de exemplu, grupul comanșilor, cu nume ca ale pieilor roșii: Cherdivară Radu, Capbătut Alexei, Crăițămândră Viorica, Barbăroșie Alexandru, Calalb Dumitraș și Poalelungi Vladimir. Ograda este reprezentată prin candidați ca Țap, Bivol, Curcă, Găină, Cucoș și Purcică, din grădină vin Ceapă, Morcov și Usturoi, din bucătărie Ciorbă, Plăcintă și Furculiță, din cărțile de istorie sovietică – Gorbaciov și Calașnicov. Flocosu este pe aceeași listă cu Musteațe, Buzdugan cu Balaur și Urechi cu Ochișor. Există până și o exotică Gorilă și un candidat – care, e drept, nu prea are șanse să ajungă în parlament – pe care îl cheamă Minciuna.

Cât despre sigle, și aici ai de unde alege: secera și ciocanul, steaua roșie, o bicicletă, un cocor, trei trandafiri, o săgeată, un ceas, floarea soarelui, Sfântul Gheorghe străpungând cu lancea dragonul și tot așa.

Vlazi Filat, zis și Contrabandistul, președinte al Partidului Liberal Democrat

La pro-europeni, cei mai puternici lideri sunt cei doi Vlazi – Filat, președinte al Partidului Liberal Democrat și Plahotniuc, omul forte din spatele Partidului Democrat. Cei doi au și porecle, cu care s-au grat​ulat, în mod public, în repetate rânduri: Contrabandistul, o trimitere la acuzații că Filat și-ar fi făcut averea prin trafic de țigări, și Păpușarul, care s-ar referi la enorma influență a lui Plahotniuc, care ar avea în soldă funcționari, judecători, parlamentari, jurnaliști etc. Contrabandistul și Păpușarul s-au aflat ani de zile într-un conflict care pe primul l-a costat funcția de prim-ministru, iar pe al doilea – cea de prim-vicepreședinte al Parlamentului.

În Parlament va intra și Partidul Liberal, cu cei doi lideri, unchi și nepot, impulsivul Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă, primar al Chișinăului. Liberalii – al căror electorat îl reprezintă, în mare, basarabenii care vor unirea cu România – s-au certat cu partenerii de coaliție și au ieșit de la guvernare, s-au certat și între ei de s-a rupt partidul, iar acum merg pe mesaje poetice, „cu Pe-Le, în familia NATO și Uu Ee” sau „Ordine și bunăstare, cu Pe-Le la guvernare”.

Ei au și unul dintre cele mai stranii clipuri de campanie, care începe cu o fază luată, parcă, din Terminator, urmată de o secvență de-a dreptul spooky, de 1984, în care o familie adoră, în picioare, hipnotizată, activul de partid – și da, vorbim de unul dintre partidele cele mai ferm anti-comuniste, ceea ce face scena și mai ciudată.

De partea cealaltă, cel mai bine cotați sunt, ca de obicei, comuniștii, cu același veșnic Voronin în frunte, care o ține tot cu alungarea rackeților, pericolele la adresa „statalității” Republicii Moldova, apropiere de Rusia și alte texte similare pe care le tot repetă de ani de zile. Totuși, parcă Voronin nu ar zice chiar „nu” Uniunii Europene, și pe la Chișinău s-a vorbit și despre posibilitatea ca, până la urmă, comuniștii să bată palma cu unul sau mai multe partide pro-europene.

Oricum, Voronin și-a curățat anul ăsta partidul, de capete mai zvăpăiate și gata de revoluții, gen eminența cenușie Mark Tkaciuk și Grigore Petrenco, reciclat la partidul Patria, al lui Renato Usatîi, unul dintre cele mai dubioase personaje de pe la Chișinău. Usatîi a apărut relativ recent în viața publică, partidul lui a avut o creștere spectaculoasă în sondaje, cu o intenție de vot care merge spre 10%, și și-a făcut campanie atacându-i pe cei din coaliție și organizând concerte cu artiști din Rusia.

Usatîi ar fi recunos​cut că este omul rușilor, iar Petrenco a f​ost legat de grupul care ar fi pregătit incidente violente după alegeri. Comisia Electorală Centrală de la Chișinău afirm​ă, la rândul său, că partidul lui Usatîi ar fi primit bani din afara țării. Iar ca replică, Usatîi a fugit azi n​oapte din țară, de frica poliției.

Fostul premier Zinaida Greceanîi și președintele rus Vladimir Putin. Foto via Wikimedia Comm​ons

În sfârșit, ultima formațiune pe care sondajele o cotează cu șanse de a intra în parlament este Partidul Socialiștilor, condus de Igor Dodon – ironizat ca Bidon sau chiar Gondon, ceea ce înseamnă prezervativ – și fostul premier Zinaida Greceanîi, un gen de hibrid între evil Russian lady, din filmele de la Hollywood, și tovarășa directoare de școală din perioada comunistă. Dodon spune că moldovenii sunt o nație aparte, că locul țării e lângă Rusia și minte cu nerușinare că, dacă vine la putere, va urca standardul de viață pân’ la cer.

Din toate c​lipurile electorale pe care și le-a făcut, cel mai mult îmi place ăsta, căruia-i reproșez, însă, un lucru: de pe piepturile pensionarilor lipsesc medaliile de eroi ai muncii socialiste și ai Uniunii Sovietice.

Premierul Liberal Democrat a dat mâna cu socialiștii​

Ai noștri și-au făcut campanie electorală peste Prut și zeci de mii de moldoveni cu cetățenie română au ieșit la vot, de trei ori mai mulți ca la alegerile precedente. Partidul Democrat, care are legături vechi cu PSD-ul, a tras pentru Victor Ponta, fără să reușească, însă, să-i aducă prea multe voturi. Liberal-democrații, care-s membri ai PPE, ar fi trebuit să îl susțină pe Klaus Iohannis; spun ar fi trebuit, pentru că premierul Iurie Leancă, un diplomat altfel atent la ce au de zis cei din Vest, a zis că ține cu Ponta, și a venit chiar și la București la lansarea de pe Lia Manoliu, în timp ce șeful lui pe linie de partid, Vlad Filat, și-a exprimat, clar, sprijinul pentru Iohannis. Acum cei de peste Prut speră că un număr cât mai mare de basarabeni stabiliți în România – în general electorat al partidelor liberale – vor ieși, pe 30, la vot.

Prim-ministrul Moldovei Iurie Leancă dă mâna cu ministrul Dezvoltării Regionale Liviu Dragnea, la lansarea candidaturii lui Victor Ponta la prezidențiale. Foto: PSD, via Wikimedia Co​mmons

Și ăia din societatea civilă par să se fi înțeles anul ăsta. Campania cu „Votează. Alege-ți viitorul” a fost oglindită, în România, de cea lansată de Pro-Democrația, „Vino la vot”, cu clipurile cu Ștefan cel ​Mare și Mihai ​Viteazu, în care o voce hotărâtă te întreabă, la sfârșit, dacă nici înaintașii nu s-ar fi prezentat în momentele de cumpănă, în ce limbă te mai „pișai” pe el de vot?”. Văzând clipurile respective, m-am întrebat cum s-or fi pișat, căcat sau futut înaintașii noștri daci, pentru că, cu toată prezentarea lor în momentele de cumpănă, termenii respectivi ne vin din latină, poți să zici cel mult „mă brânză/viezure/mânz pe el de vot”.

Observ și că, cu toată mobilizarea Jderilor și feciorilor Vrâncioaiei și răzeșilor și Buzeștilor, ăia care au călcat sub copitele cailor plaiurile strămoșești au lăsat în urma lor destule cuvinte. Multe dintre aceste împrumuturi lingvistice le sunt dragi, dacă e să ne luăm după DNA, celor care ne cer votul – bacșiș, tain sau ciubuc, din turcă, șpagă și mită, din rusă, respectiv slavona veche, comision, din franceză, etc. Spre deosebire de vot, pe astea nu se brânză nimeni.

Mai citește despre Republica Moldova:
​Ce vor moldovenii: integrarea cu UE sau integrarea vamală?
​Moldova are talent e mai tare ca orice emisiune de profil din România
​Haideți să ne unim cu Republica Moldova, da nu prea
​Revoluția vinului: dacă nu-l vor rușii, îl bem noi
​Moldoveni, deci nu români: în culisele războiului graffiti din Chișinău