Lucian Prună desenează încă de mic, de la vreo patru ani. A început cu mașini, din câte își amintește. „Pe atunci voiam să mă fac extraterestru, da’ apoi mi-a zis cineva că maxim astronaut aș putea, iar pe la opt–nouă ani mi-am dat seama că e okay și pictor”, își rezumă traiectoria artistică.
Eu l-am descoperit în timp ce pierdeam vremea pe Facebook. Am dat de o postare în care era un tablou cu mici, muștar, bere și pâine însoțite de descrierea „24/28 cm – ulei/pânză”.
Videos by VICE
Așa că am căutat să aflu cine e și am fugit la cel mai apropiat loc de casă care vindea mici. Un prânz fără muștar – am crezut că am acasă, așa că i-am zis doamnei să nu pună; m-am înșelat grav, dar măcar am aflat că merge și cu pesto, și ardei iute murat.
L-am găsit și pe Lucian ca să-ți arăt munca lui și ție.
De loc, este dintr-un sat din județul Olt, iar de vreo 14 ani locuiește în București. „Am fost dat la arte de mic”, îmi spune.
„În generală eram într-o clasă de arte, am urmat liceu de artă și facultate tot de artă, doar că Artă Sacră și la Teologie. La câțiva ani după facultate am câștigat o bursă în Italia la Florence Academy of Art timp de o lună. Ca dascăl nu pot sa spun că am un favorit, fiecare a avut aportul său la momentul respectiv.”
În interviul ăsta pentru VICE mi-a spus și cum a trecut de la restaurare de biserici la realism contemporan, în ce formă își preferă porumbul, dar mai ales dacă pictează pentru români sau pentru ca străinii să ne înțeleagă.
VICE: De cât timp lucrezi în domeniu și în care curent estetic ți-ai încadra stilul de pictură? Lucian Prună: La câteva luni după ce am terminat cu licența m-am prins că nu vreau să mai fac restaurare de biserici și de atunci sunt pictor de șevalet full time – se fac vreo 12 ani curând. Aș încadra stilul la realism contemporan, dar alții poate au altă părere.
**Ai cochetat, de-a lungul carierei și cu alte forme de artă plastică sau chiar generală (literatură, muzică etc.)?
**Îmi vine ușor să sculptez. Vara lui 2021 am petrecut-o în Berlin, am făcut niște stânci artificiale pentru scenografie de film (John Wick 4 – nu, nu l-am văzut pe Keanu).
Tot prin Germania, am mai făcut cateva figurine pentru parcuri de distracții. În rest mai bat la tobe ca un amator, dacă se pune, da’ nu cred.
**Ce modele artistice ai spune că te-au inspirat (autori, curente etc.)?
**Pictorul care m-a inspirat mult este Richard Schmid – am citit la 22 de ani „Alla Prima: Everything I Know about Painting”. Cartea asta a fost pentru mine un bun start. Iar dintre curentele artistice, aș zice că realismul de secol 19 m-a influențat cel mai puternic.
Să ajungem și la faimosul tablou cu mici și bere. Ai spune că este cea mai populară lucrare a ta?
Cred că da, e clar cel mai distribuit tablou de pană acum, dar mai sunt și altele nu foarte departe.
**Pernițe VIVA cu cacao, cu vanilie sau cu alune?
**Cu cacao, de două ori pe an, maxim!
**Vara – preferi cireșe sau lubeniță (sau pepene roșu, cum s-o numi prin alte părți)?
**Lubeniță.
Forma ta preferată de porumb: pufuleți sau porumb fiert cu sare?
Niciuna. Copt.
Cum îți preferi nicotina? Cu alcool sau cu cofeină?
Când fumam, preferam cafeaua, iar cu alcoolul n-am oricum nicio prietenie.
Ce ar trebui să înțeleagă un român care se uită la picturile astea? Sau sunt pentru străini, care ar trebui să înțeleagă ei câte ceva despre noi?
Nu am un mesaj care să lege toate picturile sau poate o fi și nu l-am conturat eu încă – fiecare înțelege ce vrea, prin propriul filtru. Publicul meu este 95% din România, dar mai prind și la străini – acum doi ani am fost invitat să fac o expoziție în Teheran, nu m-am dus.
Ceea ce pictezi ai descrie-o drept natură moartă sau natură umană care ne omoară?
Înțeleg jocul de cuvinte, dar n-aș ști să-ți zic. Eu îi zic natură statică, nu folosesc „natură moartă”. Cred și că termenul din engleză („still life”) e cel mai potrivit să ilustreze semantic asta.
Lucian e și pe Facebook, și pe Instagram, așa că ai unde să stai cu ochii pe ce mai scoate în lume și să te gândești ce-ar sta bine pe pereții casei tale.