Întrebarea zilei: Cât de important este pentru un student român pachetul primit de acasă?

Cel puţin pentru Bucureşti, e deja un clişeu că studentul de provincie primeşte pachete cu mâncare de la părinţi, dacă nu săptămânal, măcar lunar, aşa de palmares. Eu m-am lovit de problema pachetului pe la jumătatea primului an de facultate. Dacă până atunci mai găteam, din lipsă de timp am decis că şi cantinele studenţeşti ar putea să fie o variantă. Asta până când într-o zi când am reuşit să înţep cu furculiţa şi să ridic cu o singură mişcare tot piureul din farfurie, atât de tare era. Atunci a început să-mi fie dor de mâncarea de acasă. Pachetul de la părinţii grijulii din provincie care trimit copiilor flămânzi mâncare, în schimbul notelor bune şi examenelor luate cu brio e un basm urban fascinant. Am ajuns printre destinatarii pachetelor să aflu cât de mult se potriveşte povestea asta ideală cu adevărul.

VICE: Cât de important e pentru tine pachetul pe care ţi-l trimit ai tăi?
Medicinista dulce: E important să supravieţuiesc în momentul de faţă. Adică nu neapărat… Pot să-mi cumpăr şi singură mâncarea pe care mi-o trimit ei, dar e mai bună aia de acasă.

Găteşti?
Nu prea am timp să gătesc, sunt la medicină şi vin târziu acasă, nu am chef şi nici experienţă destulă.

Fiecare a primit la un moment dat un lucru complet inutil. Al tău care e?
Prea multă mâncare. Când le zic să îmi trimită atât, eu mă refer la o cantitate anume; ei îmi pun dublu.

În ce sport ai încadra pachetul ăsta ca obiect de concurs?
Din fericire pachetele mele sunt uşoare. Aşa că o să mă gândesc la cinci mingi de baschet într-o sacoşă.

Dacă ai fi tu un bagaj, ce ai vorbi pe drum cu celelalte bagaje?
Ce dulciuri au, cât de grele sunt. Probabil aş purta o conversaţie foarte inteligentă despre mâncare.

Sunt sigur că sunt avizate în ale gastronomiei.

VICE: Cât e de important bagajul de la ai tăi?
Proevazionistul: Foarte important, pentru că… mâncare şi bani..

E ceva ce ştii să-ţi găteşti singur?
NU NU. Nu la toate cu gătitul.

Cum ţi-l imaginezi pe primul student din provincie care a primit pachet de acasă?
Foarte bucuros și flămând. Era unul subnutrit, vai mama lui şi la al doilea pachet era gras.

Care e cel mai idiot lucru pe care ţi l-au trimis ai tăi?
Pâine. Cum să trimiţi pâine în pachet?

VICE: Ce te-ai face fără pachetul de acasă?
Culturistul suliţă: Păi mor de foame dacă nu e ăla.

Cum era primul student care a primit pachet?
Ca un copil atunci când primeşte cadourile de Crăciun. Adică bucuros, că nu ştia ce e acolo.

E o vorbă între studenţi că moldovencele se fut pe sarmale. Ai trăit vreodată asta?
În Regie e posibil orice. Păcat că nu prea primesc sarmale. Dar cred că se fut şi pe teme, pe referate. Pe mâncare mai puţin.

Gândeşte-te la un sport care să folosească pachetul, geanta pe care o primeşti.
Culturism.

Adică haltere?
Tot aia.

VICE: La ce-ţi trebuie pachetul ăsta?
Fata cu pungă roşie: Ha ha, e foarte important. E mâncarea. Fără pachet n-aş putea să stau.

Ce găteşte mama ta şi tu nu?
A, nu. În general ştiu să gătesc, dar e mai comod întotdeauna să primeşti de la părinţi.

Ce nu-ţi place din ce trimit ai tăi?
Peşte, pe care eu oricum nu-l mănânc. Mi-au trimis ceva ce oricum am aruncat.

Dacă tu ai fi un pachet, ce ai vorbi cu celelalte pachete pe drum?
Aş face schimb, să iau ce e mai bun din altă parte.

Spune-mi un sport care să aibă pachetul în centru.
Aruncarea pachetului. Exact cum arunci… cu ce căcat arunci?

VICE: Dă-mi un grad de importanţă pentru pachetul de la ai tăi.
Studentul sportiv: Foarte. Aş muri de foame fără el, că n-am când să-mi gătesc singur.

Şi dacă ai avea timp?
Păi ştiu să fac cartofi prăjiţi. Cum se numesc astea? Garniturile.

Ai primit vreodată lucruri tâmpite?
Nu prea, că le zic exact ce să îmi trimită. N-are rost să-mi trimită pâine sau din astea, că pot să-mi cumpăr şi de aici.

Dacă în schimbul pachetului le-ai trimite ceva alor tăi, cu ce ai umple punga?
Probabil ceva ce nu se găseşte acolo, nişte dulciuri, prăjituri. Gen macarons.

Imaginează-ţi un sport cu pachetul.
Ăla, cum se numeşte, predarea ştafetei. Maraton. Alergi, predai ştafeta şi aleargă ăla în continuare şi tot aşa.

E un mit că moldovencele se fut pe sarmale.
Vreau să cred că e adevărat. Şi sincer să fiu, dacă tot ai pomenit, chiar mi-a trimis maică-mea azi sarmale, aşa mi-a zis.

VICE: E important pachetul ăsta pentru tine?
ASE-ista fashion: E foarte important, salvează mulţi din banii de buzunar. Dacă ar trebui să-mi cumpăr mâncare din Bucureşti aş plăti mult mai mult.

Mama ta găteşte ceva ce tu nu ştii?
Nu e vorba de asta, că eu nu gătesc aproape deloc.

Dar o să fii nevastă într-o zi.
N-am să mă mărit prea curând. Am să învăţ între timp. Nevoia te învaţă. Sau aş putea găsi un soţ bucătar.

Transformă-te într-un pachet şi spune-mi ce vorbeşti cu celelalte pachete pe drum.
„La naiba, iar trebuie să car o mie de caserole. O să mă lase pe sub masă, uitată. Şi voi păţiţi la fel?" Cred că şi ele mi-ar înţelege durerea.

Ce ai pune în geantă, dacă ar fi să le trimiţi ceva înapoi alor tăi?
Haine de care nu mai am nevoie, pentru că ocupă spaţiu în camera de cămin. Şi foaia matricolă ca mulţumire. Şi caserole frumos spălate.

Ce lucru inutil ţi-au trimis vreodată ai tăi?
Mama mă cunoaşte foarte bine şi nu prea îmi pune lucruri de care nu am nevoie, dar am primit, de exemplu, o pereche de papuci pentru duş care nu mi-au plăcut. Şi puteam să-mi iau singură. Odată mi-a trimis o geantă atât de grea, încât distanţa parcursă în mod normal în zece minute, am făcut-o într-o oră. Şi nu exagerez.

VICE: Cât de important e pachetul de acasă pentru tine?
Flămândul fericit: (pauză lungă) Foarte important. Mă ajută să economisesc bani.

Ai ştii să găteşti ce trimit ai tăi?
Ce-mi trimit ai mei nu ştiu să gătesc. De aia îmi şi trimit.

Ai primit vreodată lucruri tâmpite?
(pauză lungă din nou)

Uite, gândeşte-te la un sport pe care să-l practici folosind pachetul.
(iar pauză)

Te las, văd că nu iese nimic pe stomacul gol.

VICE: Caracterizează ideea de a primi pachet.
Bucătarul comod: Săptămânal mă ajută, în sensul că suplineşte banii pe care-i primesc de acasă.

Ai primit vreodată pâine?
De fiecare dată, dar e foarte utilă. O primesc şi o mănânc. E mai simplu decât să cobor până la magazin şi să iau.

Dacă tu ai fi un pachet care călătoreşte spre Bucureşti, ce ai vorbi cu vecinele-pachete din jurul tău?
„Ce faci, unde te duci, cum e stăpânul tău la care te duci", nu ştiu. Ce întrebare-i asta, ce vorbesc pachetele între ele? Nu vorbesc nimic. „Eşti comod, stai comod în maşină?"

Eşti inventatorul unui sport care foloseşte ca instrument pachetul. Care e sportul?
Ştacheta. Dai pachetul mai departe şi care ajunge primul la destinaţie.

Dacă ar fi să faceţi un schimb, ei îţi pun mâncare, iar tu le pui altceva. Ce ar fi „altceva-ul"?
Acelaşi lucru. Aş face eu mâncare şi le-aş trimite. Nu cred că au nevoie de mâncare, dar au nevoie de mâncare de la mine. Ar fi un gest frumos dacă le-aş găti eu lor.

Ai putea să încerci asta de 8 martie.
Şi de 5 mai, de ziua bărbatului.

VICE: Cum descrii pachetul pe care urmează să-l primeşti când ajunge microbuzul? Că văd că întârzie, apropo.
Hipstera: E cel mai important lucru. N-am mâncare, altfel. Deşi ştiu să gătesc, dar n-am timp. Şi nu se poate compara cu ce gătesc ai mei.

Cum arată primul student din istorie care a primit pachet de la ai lui?
Foarte fericit. Era un student care nu avea foarte mulţi bani şi care atunci când a primit pachetul era foarte flămând şi foarte slăbit. Suferea de malnutriţie.

Dacă le-ai trimite ceva în schimbul mâncării, cu ce ai umple geanta?
Caserole. Cred că s-ar bucura foarte tare. Maică-mea numără deja caserolele. E o problemă foarte mare la mine în familie dacă lipsesc.

Cei care transportă pachetele nu plătesc impozite, iar tu ești complice.
Nu sunt vinovată pentru că mănânc.

Aşadar pachetul de acasă e ori foarte important, ori cel mai important lucru din viaţa studentului. Fie că ştiu sau nu să gătească, studenţii din Bucureşti preferă comoditatea şi gustul care să le aducă aminte de „acasă". Aşa că sfătuiesc toţi studenţii să pună mâna pe telefon chiar acum şi să le mulţumească mamelor şi taţilor care îi ţin în viaţă şi în cluburi cu pachetele pe care le trimit sârguincios, din toate colţurile ţării.

Citește mai multe despre studenți:
România prin ochii unui fotograf de-a pururea student
La cămin, cablul de net e funia care te ține la suprafață
Camera de cămin e un stat comunist la scală mică