Seks

Cum mai arată iubirea și sexul după 70 de ani de relație

iubire la batranete, cupluri batrani

În fiecare an e aceeași poveste. Vine Ziua Îndrăgostiților sau Dragobetele și se umple peste tot de inimioare capitaliste, cutii de ciocolată și buchete de trandafiri ofilite.

Felul în care consumăm dragostea s-a schimbat mult și relațiile de durată sunt tot mai rare. Același lucru e valabil și pentru nunți. Și dacă au loc, bucuria se termină repede: în Belgia, 41,8 la sută dintre căsătorii se încheie în divorț, iar în Franța, 45 la sută dintre ele. Nici în România situația nu-i mai roz. În 2019, am avut un divorț la patru căsătorii.

Videos by VICE

Dar mai sunt și cuplurile alea în vârstă, pe care le vezi în parc, pe stradă sau la piață. Se plimbă braț la braț ca niște supraviețuitori ai unei iubiri care nici nu îndrăznești să îți imaginezi cât a durat.

Cum rezistă iubirea după îmbătrânirea corpului? Ce sentimente rămân după patruzeci, cincizeci sau chiar șaptezeci de ani împreună?

VICE a stat de vorbă despre asta cu trei cupluri de persoane în vârstă.

Clémence (96 de ani) și Lambert (96 de ani)

cupluri batrane iubire
Clémence și Lambert

VICE: Clémence și Lambert, sunteți căsătoriți de 76 de ani. A trecut ceva vreme. Cum flirtați la început?
Lambert:
M-am îndrăgostit de ea direct și n-am putut controla ce simțeam. Eram prieten bun cu frații ei și ne vedeam des. Când mergeam pe la ei, ea stătea într-un colț și eu în altul. Așa ne-am făcut curte. Într-o zi, am făcut primul pas.

Clémence: Când ne-am căsătorit, nu am făcut nicio petrecere. Era război și nu aveam voie să ieșim din casă după ora șase seara. Nu prea am avut ce face.

Nu e tocmai diferit de ce trăim azi. Cum a evoluat dragostea de-a lungul anilor?
Lambert:
Când eram mai tineri, veneam acasă la miezul nopții și plecam dimineața la șapte. Aveam cinci copii și trebuia să-i hrănim. Mă vedeam cu soția doar noaptea. Timpul nostru împreună era cel petrecut în pat.

Clémence: Înainte nu ne vedeam atât de des. De când am îmbătrânit, ne-am redescoperit. Când ne-am căsătorit, nu ne imaginam că o să trăim atâția ani împreună.

76 de ani e chiar puțin. Oamenii ne felicită că am rezistat atâta timp împreună, dar pentru noi e natural. Nu am fost niciodată despărțiți de când ne-am căsătorit, așa că nu îmi imaginez că o să ne despărțim vreodată. În fiecare an, de Crăciun, le spunem copiilor că acesta va fi, poate, ultimul an în care ne mai vedem, dar mereu urmează un altul! E incredibil!

De-a lungul timpului, corpul se schimbă. Cum vă percepeți evoluția fizică?
Clémence:
Când văd la televizor alte persoane de aceeași vârstă, mi se pare că el arată de o sută de ori mai bine. Amintirile pe care le am cu el îl fac frumos în ochii mei. Asta e evoluția naturală a vieții. Suntem cum suntem și nu mai putem fi ce am fost.

Cum trăiți cu ideea că se apropie sfârșitul?
Lambert:
Nu-mi pot imagina viața fără ea, nu mă gândesc prea mult la asta, dar dacă aș putea alege, aș prefera să mor acasă.

Clémence: Simt că îmbătrânim pentru că se înmulțesc problemele. Soțul meu nu mai aude deloc. Mă enervează când îmi răspunde aiurea la o întrebare pentru că n-a înțeles-o. Înțelege doar când îi fac semn să vină să mâncăm. În rest, spune mereu că nu știu eu să articulez bine cuvintele. Aceasta e cauza principală a certurilor noastre în ultimii ani.

Marguerite-Marie (74 de ani) și José (77 de ani)

cuplu batrani iubire
Marguerite-Marie și José

VICE: Sunteți împreună de 58 de ani și căsătoriți de 54. Cum de nu vă plictisiți după atâția ani?
José:
Pentru că ne folosim rațiunea și analizăm excesele și fisurile. Au fost probleme între noi, dar le-am rezolvat și asta ne-a întărit legătura. Ne oferim momente de singurătate, unul fără altul, facem lucruri separat. Ne redescoperim de fiecare dată. Știu deja când urmează să explodeze, certurile au devenit o formă de limbaj între noi.

V-ați imaginat că o să rămâneți atâta timp împreună când v-ați cunoscut?
Marguerite-Marie:
Nu m-am căsătorit pentru că mă gândeam că o să dureze maximum zece ani. Poate că am avut un pic mai mult noroc decât alții. Am depins unul de altul ca să evoluăm. Eu eram mai burgheză înainte să-l cunosc pe el. Acum sunt mai anarhistă, de la el m-am inspirat.

José: Au fost multe lucruri care ne-au întărit relația: evocarea trecutului, copiii, nepoții și viața care merge mai departe. Evident că toate astea fluctuează. Pe măsură ce trec anii, apar alte probleme.

Cum s-a schimbat atracția dintre voi?
Marguerite-Marie:
Când ne-am cunoscut, aveam 17 ani și am simțit o atracție imediată. Când l-am văzut, am simțit un gol în stomac și a început să-mi bată inima.

Când l-am cunoscut, nu era așa de masiv ca azi. Dar nu e o problemă. Și nu e atât de rău să îmbătrânești. Nu e ca și cum într-o zi era atletic și a devenit diferit peste noapte. Fizicul se schimbă în timp și te obișnuiești cu asta, ajungi să descoperi și să iubești toate lucrurile mici care se schimbă la celălalt.

Cum gestionați ideea de moarte în relația voastră?
José:
Mă gândesc la asta, dar o pun într-o perspectivă largă. Cred că noi suntem doar o verigă în lanțul evoluției. Văd viața ca pe o succesiune de verigi care formează un lanț. Știm că o să dispărem. Sper doar să se întâmple cât mai târziu și în cele mai bune condiții.

Marguerite-Marie: Știm că nu suntem veșnici și că am ajuns la vârsta la care oricare dintre noi poate muri oricând. Nu vreau să fiu singură! Dacă José ar muri înaintea mea, n-aș mai avea cu cine să mă cert. Cred că i-aș pune fotografia undeva și aș urla la ea.

Michèle (71 de ani) și Jean-Marie (75 de ani)

cuplu batrani iubire
Michèle și Jean-Marie

VICE: De cât timp sunteți împreună și cum v-ați cunoscut?
Jean-Marie:
Ne-am cunoscut prin Martorii lui Iehova. Ea tocmai se întorsese din Italia, era însărcinată și fugise de fostul ei soț care o bătea. Eu eram căsătorit. Când s-a născut fiica ei, am devenit vecini. Fiica ei îmi spunea papa Jean-Jean încă de când nu eram împreună.

Michèle: Fiica mea avea nevoie de un tată. Într-o seară, Jean-Marie și-a pus mâna peste a mea și m-a întrebat dacă îmi caut un bărbat ca el. De atunci, sentimentele mele pentru el au crescut. Cum era căsătorit, riscam să fim excluși din Martorii lui Iehova dacă se afla că suntem împreună. Am hotărât să nu ne mai vedem, timpul a trecut și el a divorțat de soția lui.

Jean-Marie: Câțiva ani mai târziu, am primit o scrisoare de la ea în care îmi spunea că mă așteaptă. Am plâns când am primit-o. Am ieșit la o cafea și de atunci am devenit un cuplu. Ne-am căsătorit două luni mai târziu, ca să nu avem probleme cu organizația și am făcut sex doar după nuntă. Astăzi suntem căsătoriți de 43 de ani și am părăsit Martorii lui Iehova acum 25 de ani.

Cum vă descrieți relația după atâta timp?
Michèle:
Mergem împreună în același ritm, pe același drum, chiar dacă mai apar pietre în cale. Când unul obosește, celălalt îl ridică. Nimeni nu mă înțelege atât de bine ca el. Dacă ne certăm de la ceva, discutăm până rezolvăm problema. E foarte important să comunici și să îți ceri scuze.

Ce s-a schimbat la viața voastră sexuală?
Michèle:
Sexualitatea e o căutare comună a plăcerii, dar vine un timp în care înțelegi că celălalt are nevoie de asta mai puțin, iar asta înseamnă dragostea. Am avut momente bune și momente mai proaste în sex, dar relația noastră de azi nu are legătură neapărat cu sexul. Mai ales că avem osteoartrită.

Jean-Marie: Am avut 25 de ani frumoși, cu multă dragoste fizică. Dar totul trece. Sânii sunt mai mici și puța e mai mare, totul atârnă. Dar acceptăm toate astea. Sentimentele s-au așezat și cuplul nostru e cimentat.

Articolul a apărut iniția în VICE Belgia.