Sunt bipolară și știu cât de greu e să fii într-o relație cu cineva ca mine

Uite cum să-i faci față.

|
nov. 16 2018, 5:00am

În mare, să trăiești cu tulburare bipolară este ceva lipsit de evenimente. Atâta timp cât îmi iau medicamentele și vorbesc regulat cu terapeuta mea, pot să-mi țin sub control simptomele și să evit puseuri de depresie și schimbările de stare extreme. Să am grijă de sănătatea mea mintală este mai mult un fel de rutină decât o criză constantă, dar încă mai am zile proaste, săptămâni grele și ocazional câte o lună de coșmar când nu simt că pot fi în preajma oamenilor și vreau să dispar complet, sau mă simt ca și cum nu pot să mă opresc din mers și refuz să dorm. Când se întâmplă asta, poate să-mi afecteze munca, prieteniile și – după cum îți poți imagina – să-mi saboteze complet viața amoroasă.

Tulburarea bipolară cauzează schimbări drastice și ciudate de dispozitie, influențează nivelul de activitate și energie. Pentru mulți, va include cicluri recurente de depresie și manie, adesea descrise ca urcușuri și coborâșuri extreme, explică Kelly Campbell, profesoară de psihologie la California State University San Bernardino.

Simptomele astea pot fi o adevărată provocare când vine vorba de întâlniri amoroase, mai ales la începutul unei relații sau când de abia cunoști pe cineva, spune ea. Fluctuațiile de stări și depresie care sunt legate de tulburarea bipolară trimit aceste mesaje amestecate în plan emoțional. Să spui unui partener că trebuie să contramandezi (pentru că te simți lipsită de speranță sau nu ai ieșit din casă de zile întregi, deși cu o săptămână în urmă erai bine) îl poate face să se simtă respins.

Și dacă-i spui adevărul despre motivul anulării, s-ar putea gândi că „oamenii bipolari sunt nebuni, au mai multe personalități, sunt constant suicidari sau manipulativi”, chiar dacă mulți dintre cei cu tulburare bipolară sunt destul de stabili, spune Carrie Bearden, profesoară de psihologie la UCLA.

Apoi există și cealaltă parte: „Tendința spre impulsivitate ar putea duce la inițierea unui act sexual mai devreme, care are și el riscurile lui.” Dacă te implici prea brusc poate face relația să se consume rapid – și deși nu este nimic în neregulă să te combini spontan după prima întâlnire cu cineva de pe Tinder – Campbell spune că există un risc mai mare ca acea conexiunea să se „dizolve timpuriu”.

În trecut, când nu-mi luam pastilele, tipii pe care îi cunoșteam pe Tinder sau foștii renunțau când deveneam brusc prea deprimată ca să le răspund la mesaje sau să mă văd cu ei la un pahar de vorbă. În alte dăți nu mă puteam opri din vorbit sau scris mesaje fiindcă nu-mi dădeau pace gândurile și nu puteam să dorm. Pentru mine, să am relații ca bipolară este adesea un ciclu epuizant în care mă simt ca o nesimțită că am fost tristă, apoi sunt iar tristă fiindcă am tras țeapă. Câteodată încerc să compensez și sufoc acea persoană cu atenție.

Acestea fiind spuse, să ai relații amoroase când ești bipolar nu înseamnă că totul este sortit eșecului. Am descoperit – și experții o confirmă – că o comunicare puternică este cheia, indiferent cât de provocator ar putea fi în practică. Să ai conversații oneste cu un partener nou despre cum este să trăiești cu o boală psihică te poate ajuta să eviți durerile emoționale și confuzia, spune Campbell. „Odată ce un partener este conștient de tulburare, poate servi ca aliat care să ajute persoana iubită să se țină de tratament.”

Atâta timp cât îmi iau pastilele și continui să merg la terapie, bipolaritatea nu-mi mai definește întreaga personalitate. Totuși, una dintre părțile cele mai înfricoșătoare în relații ca bipolar este să-i spui partenerului despre tulburare. „Oamenii cu tulburare bipolară ar putea avea parte de reacții negative când sunt sinceri despre boala lor”, spune Campbell. Să te deschizi prea rapid poate fi prea copleșitor și nu este în general genul de informație despre care ai vrea să discuți la prima întâlnire de frică să nu sperii un potențial partener.

Decizia să spui unei persoane de care ești interesată că ești bipolară este una foarte grea, spune ea. Dar până la urmă dacă nu spui despre tulburarea ta îndeajuns de rapid, persoana în cauză s-ar putea simți trădată sau că îi ascunzi ceva. Totuși, fie că-i spui unui partener potențial la a treia întâlnire sau după trei luni în noua relație, nu poți prezice cum ar putea reacționa, iar asta poate fi înfricoșător.

Respingerea e nașpa și să ți se întâmple cu cineva pe care chiar placi pentru ceva ce nu poți controla se simte și mai rău. „Chiar și dacă cineva are intenții bune, s-ar putea să nu aibă reacția pe care o aștepți”, spune Bearden. „Oamenii au intenții bune și încearcă să te susțină, dar s-ar putea să nu știe exact cum să-ți răspundă”.

Din fericire, Campbell spune că să vorbești despre probleme de sănătate mintală poate fi ceva care se întâmplă natural. „Sinceritatea ar trebui să fie reciprocă, iar asta înseamnă că nu doar o singură persoană ar trebui să vorbească și să-și împărtășească secretele”, spune Campbell. „Odată ce partenerul tău începe să-ți zică lucruri personale, poți face și tu la fel.” Fii atent/ă la cum răspunde când te deschizi, sfătuiește ea. Dacă răspunde într-o manieră care te validează, acestea sunt semnele că nu este consumat de stigmatul negativ al tulburării și că poate fi un partener care să te susțină.

După ce treceți de primul pas, Campbell recomandă să-i spui partenerului de planul de tratament și de ce ai nevoie când te simți deprimat sau anxios. Te poate ajuta și să creezi o strategie pentru zilele cu urcușuri și coborâșuri ca să știe ce să facă să te ajute. „Spune-i persoanei cum vrei să fii tratat/ă și cum vrei să se comporte în acele situații”, adaugă Bearden.

Frica de dezvăluire nu mă mai deranjează așa de tare. Mă simt mult mai confortabil să-i spun partenerului despre experiențele mele pentru că, din fericire, se simte și el comod să discute probleme lui psihice cu mine. Am ajuns să ne cunoaștem încet și gradual. Discuțile banale despre depresie, medicație și terapie au avut loc organic și devreme – fac parte din viețile noastre și amândoi o considerăm o rutină și de obicei fără evenimente.

Reușim să comunicăm și să ne anunțăm reciproc dacă ne simțim rău, iar după o practică îndelungată, reușesc să fiu sinceră când gândurile și emoțiile mă copleșesc sau când nu am reușit să-mi urmez planul de tratament. Să știu că nu trebuie să-mi ascund o anumită parte din viață cu cineva cu care sunt într-o relație mă ajută să mă simt stabilă și susținută, chiar și când sunt la pământ.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE