Cele mai nasoale întrebări pe care le aud ca lucrătoare sexuală

Aproape de fiecare dată când spun cuiva că lucrez în industria sexului, mă trezesc cu mai multe întrebări plictisitoare. De obicei primele sunt legate de numere. Vor să știe cu câți oameni m-am culcat, cu câți într-o noapte, pentru că prostituatele, ca și vampirii, există doar în întuneric. Mai vor să știe și cât câștig. Ce vor de fapt să afle este cât de diferită sunt față de ei – cât de altfel sunt eu? Întrebarea despre bani este un mod prin care pot să-și dea seama dacă sunt una dintre alea „bune”.

Celelalte întrebări sunt despre ce se întâmplă „în cameră” sau câteodată îmi pun o întrebare despre viața mea sexuală privată care de fapt se rezumă la un străin virtual care mă întreabă dacă mă fut la 90 de secunde după ce m-a cunoscut. Am tendința să cred că marea majoritatea a oamenilor cu care am aceste discuții, alți adulți care înțeleg conversațiile și în alte contexte, au făcut sex. Înțeleg mecanica. Nu este diferit într-o manieră magică fiindcă se întâmplă într-un context profesional – este doar negociat cu limite clar definite de la bun început. Și la final pot să-mi plătesc factura la curent sau o parte din ea, în funcție de cât de brutală a fost iarna din Wellington.

Problema cu aceste întrebări este că fac actele sexuale specifice din cadrul muncii mele să fie singura parte interesantă sau prețioasă. Și când mă întreabă cum cuantific acele acte – „deci câte puli sugi în medie pe săptămână, Gwyn?” – îmi cer să mă situez într-un cadru în care există numai o singură modalitate acceptabilă de a face muncă sexuală și trebuie să-mi explic jobul și pe mine însămi. Dacă mă întreabă câți clienți am avut sau câți văd în mod regulat, dă celui care m-a întrebat un număr pe care să-l pună între mine și el. Dacă mă întreabă cât câștig așa își dau seama dacă „a meritat”. Ei încă mai cred că munca sexuală este ceva degradant și dezgustător, și cu cât faci mai puțin sex, cu atât mai bine. După ei, singura modalitate prin care pot să-mi justific munca este să fac cantități semnificative de bani.

Întrebările despre viața mea sexuală personală sunt irelevante și invazive. Dar asta face parte și dintr-o așteptare că prostituatele vor fi niște cărți deschise pentru satisfacerea curiozității altora sau că nu avem dreptul la intimitate și demnitate. Întrebarea despre sex de asemenea poartă cu ea așteptarea că voi divulga niște povești extraordinare despre cât de mult îmi iubesc munca. Din păcate, pentru scopuri narative, munca sexuală este în mare parte destul de plină de șabloane și deloc erotică. Este vorba despre sex cu bărbați pe care nu-i găsesc nici atrăgători în mod special, nici neatrăgători, și chiar nu am nicio problenă cu asta. Charlotte Shane, în eseul magnific Getting Away With Hating It, arată foarte bine ce sentimente am față de munca mea. Trebuie să-mi iubesc jobul pe lângă să fac o treabă bună. Neoliberalismul vine după noi toți.

Celălalt lucru care îmi displace despre aceste întrebări este că indiferent cum le răspund cad pradă nevoii lor de pune lucrătorii sexuali într-o ierarhie artificială. Am lucrat independent și în bordeluri mai mulți ani, trecând de la una la alta în funcție de situația și nevoile mele de atunci. Cel mai mult am câștigat într-o ședință puțin peste 2000 de dolari, și cel mai puțin 65 de dolari. Făceam exact același lucru în ambele situații și m-am simțit perfect confortabil să accept ambele sume pentru timpul și efortul cerute de fiecare sesiune. Cred că asta nu va fi o surpriză pentru prostituatele care au avut clienți care voiau ceva rapid sau care cereau o Experiență Autentică odată cu sexul. Știu totuși că pentru mulți care nu lucrează în industria sexului, cele două extreme pot părea incompatibile.

Ce vreau să zic este că am făcut același lucru, sub diverse condiții și tarife, preț de mai mulți ani, și nu a fost mai mult sau mai puțin demn de respect în niciunul dintre acele cazuri. Sunt sătulă să intru într-o discuție unde trebuie să mă justific punându-i pe restul colegilor mei în aceeași oală și unde jobul meu pare ceva rău până demonstrez că nu este așa. Lucrătorii sexuali sunt unii dintre cei mai inteligenți, amuzanți, calzi și plini de resurse oameni pe care i-am cunoscut. Nu sunt interesată de o discuție plictisitoare în care sunt așteptată să întăresc stigma împotriva colegilor mei care au mai puțin acces la protecție decât am eu. Cu aceste întrebări nu poți să înțelegi jobul meu – ele sunt doar o modalitate prin care mă pot încadra într-o categorie. Munca sexuală este interesantă, amuzantă, provocatoare și nu duc niciodată lipsă de lucruri de povestit despre asta. Dacă persiști să-mi pui întrebări plictisitoare și încuiate, cu siguranță nu vei primi niciodată lucrurile mișto.

INSIDE SEX WORK IN NEW ZEALAND este al doilea episod din serialul Zealandia Women’s Suffrage pe care l-am făcut ca să marcăm 125 de ani de când au primit femeile drept de vot în Noua Zeelandă. În primul episod, LETHAL LADIES, aflăm lucruri personale în colaborare cu femeile luptătoare cele mai feroce din Aotearoa. Urmărește toate episoadele din Zealandia aici.

Articolul a apărut inițial pe VICE NZ.