Tipele astea din desenele copilăriei tale erau gay

Când aveam opt anișori, mă uitam la Lindsay Lohan cum sărea goală în lac în Parent Trap. Atunci am avut ceea ceea ce-n prezent știu că se numește maturizare sexuală precoce. Când personajul ei, Annie, a intrat goală în apă, după ce a pierdut un pariu, eram atât de scandalizată, încât nici nu-mi dădeam seama ce fel de sentimente mă pășteau. Nu-mi amintesc momentul concret în care mi-am dat seama că nu-s hetero, dar știu fiecare personaj din copilăria mea care m-a făcut să-mi pun întrebări.

Pentru că am crescut la finalul anilor 90 și începutul anilor 2000, știam că niciunul dintre personajele pe care mi se pusese pata nu era gay - în ficțiune sau în viața reală. De fapt, nu-mi amintesc de vreo reprezentare a vreunei femei queer în desenele din copilăria mea și n-am întâlnit o lesbiană decât când aveam 18 ani. Asta a contribuit destul de mult la poveștile pe care le-am scris în secret, precum și la anii în care n-am îndrăznit să vorbesc despre asta.

Vârsta medie la care puștii își dau seama că pot fi orice altceva decât hetero e de 12 ani, conform The Pew Research Center, iar vârsta medie la care recunosc ceea ce sunt e acum 16 ani. E o îmbunătățire de la anii 1980, când era 21 de ani. În prezent, copiii sunt mult mai predispuși să vadă o persoană queer la televizor, datorită serialelor ca Modern Family unde găsești relații gay sau desenelor animate ca Loud House.

Conform unui raport din 2016-2017 din GLAAD, 4.8% dintre personajele care apar în programele de la ora de vârf în următorul an sunt gay, lesbiene, bisexuali, trans sau queer - cel mai mare procent de până acum. Și acceptarea comunității LGBTQ e în creștere: procentajul celor care susțin căsătoria între persoane de același sex era de 30% în 2000, când mie mi se aprinseseră căcâiele după Lindsay Lohan. În 2017, a ajuns la 62%.

Deci da, lucrurile merg într-o direcție mai bună. Totuși, după povestea cu primul „personaj gay" dintr-un film Disney, Frumoasa și Bestia, e clar că avem nevoie de mai multe reprezentări queer în media. Iată câteva dintre personajele feminine care știu că erau queer (măcar cu mintea, cel puțin) când le-am văzut în copilăria mea.

Prima mea pasiune gay de durată din copilărie a apărut după ce am văzut Pocahontas de la Disney. Sentimentele mele pentru Pocahontas au apărut nu când l-a sărutat pe John Smith, ci când a sărit în cascadă cu prietena ei sexy Nakoma. În versiunea mea, îl duceau pe John Smith înapoi în Europa, iar ele trăiau fericite alături de Nașa lor lesbiană Willow.

E imposibil să spui că personajul Kim Possible și inamica ei Shego nu și-o trăgeau în secret. Prin tot serialul, tensiunea sexuală dintre cele două adolescente luptătoare e atât de puternică încât o poți atinge. În plus, Shego are puterile alea după ce a fost lovită de o cometă curcubeu. Chiar mai e nevoie să mai zic ceva?

Cu cămașa ei de flanelă, starea apatică și pantalonii largi, Debbie e hipsterul queer original. Lesbiana asta îți sare în ochi în orice bar queer și chiar și ochii ei tipici dați peste cap tot queer sunt.

Părul verde al lui Macie și ochelarii ei pătrățoși o fac să pară cât se poate de queer. Ca adult, Macie ar deveni un pui de gay care face graphic design la Pratt și ți-ar da match pe Tinder de o groază de ori, însă n-ar ieși niciodată cu tine.

Chiar mai e nevoie să zic ceva?

Mi s-a părut mereu că Lacienega nu părea prea hetero. Când am căutat pe Google să văd dacă-s singura care crede asta, am dat de o groază de povești făcute de fani și desene în care apare cu Penny Proud, însă nu le pun link aici pentru că-n desen au 14 ani - reveniți-vă, fraților! Totuși, inima mea de la nouă anișori bătea mai repede de fiecare dată când apărea pe ecran.

Spinelli varianta adultă s-ar alege oricând cu numărul meu la o petrecere queer și desigur că nu m-ar suna niciodată.

Și, ultima, Reggie Rocket: o skaterboarderiță demențială care seamănă înfricoșător de mult cu una dintre fostele mele recente - ceea ce demonstrează că nu m-am schimbat chiar așa de mult din copilărie.