Publicitate
psihologie

De ce victimele lui Michael Jackson au vorbit despre abuzul sexual abia acum

Motivele care-ți arată cât de greu este să-ți dai seama de trauma prin care ai trecut în copilărie.

de Denisa Călin
18 Martie 2019, 11:58am

James și Wade. Screenshot via Leaving Neverland

Cu „De ce nu mi-ai spus nimic despre asta până acum?” încep multe dintre discuțiile în care cineva împărtășește despre abuzul pe care l-a suferit în copilărie. Așa a fost și în cazul lui James Safechuck și Wade Robson, cei doi bărbați care apar în documentarul Leaving Neverland, care susțin că au fost abuzați în copilărie de Michael Jackson. Ca în majoritatea scandalurilor care implică o vedetă, mărturia lor a fost în scurt timp acoperită de suspiciune, valuri de atacuri și întrebarea: dar de ce nu au zis nimic mai devreme? Sau de ce alege Wade să vorbească abia acum, deși l-a apărat pe Jackson, în două procese anterioare?

Răspunsul e strâns legat de faptul că abuzul sexual al minorilor se întâmplă contrar definiției cuiva despre pericol. Și nici agresorul nu arată cum te-ai aștepta. „Părea una dintre cele mai bune persoane de pe pământ”, spune despre MJ mama unuia dintre bărbații din documentar.

Însă efectul este unul devastator, atât pentru copilul care supraviețuiește, cât și pentru familie. Cuvintele soției lui Wade, „Abuzul a fost ca o bombă care a picat în viețile noastre și a distrus tot ceea ce noi credeam intact, sigur și sănătos”, exprimă cel mai bine impactul abuzului asupra lor.

Pentru a înțelege de ce nu au vorbit oamenii ăștia mai devreme, e important să înțelegi câte ceva despre abuzul sexual în forma în care îl descriu ei. Înainte să citești, te invit să reflectezi la cuvintele lui James:

„Oamenii se uită acum la mine și văd un adult. Dar, când zic toate astea, e nevoie să-ți amintești de cum este un copil mic.”

Profilul agresorului de minori și cum să îți dai seama că e ceva în neregulă

Multă lume a dezbătut dacă Jackson e sau nu vinovat. Întocmai pentru că este vedetă, iar părerile despre el sunt polarizate. Însă, orice ai zice, comportamentul lui în preajma copiilor era în mod obiectiv deplasat, după orice criteriu și pentru orice adult.

Omul are o istorie de comportament bizar, tulburător și lipsit de granițe în preajma copiilor, cât și o istorie de acuzații de abuz sexual.

Poți spune că a fost un filantrop și a vrut să-i ajute pe copii în cariera lor. Doar că îi poți susține pe copii în multe feluri: prin fundații, investiții în școli, donații etc. Nu te muți la ei în casă și le zici mamelor lor „mamă”, nu îi duci la tine acasă să dormi cu ei în pat, nu îi izolezi de părinții lor, nu îi suni zilnic, nu faci duș cu ei, nu îi pui să aibă relații secrete față de familie și nu îți proiectezi sisteme de alarmă la dormitorul tău care să te anunțe dacă vine cineva în timp ce tu te uiți cu un puști de șapte ani la filme, cocoțat în vârful patului – fapt confirmat atât de cei doi, în documentar, cât și de alți rezidenți la Neverland, ca Macaulay Culkin (care neagă să fi avut loc vreun abuz sexual). Genul ăsta de filantropie e rudă cu cel al lui Harvey Weinstein și Bill Cosby.

Din nefericire, așa arată mulți agresori de copii. Se străduiesc să pară că sunt inofensivi și protectivi, însă există multe lucruri aberante în comportamentul lor. Se întrevede că nu își țin granițele în mod corect și că au un comportament de seducție.

James și Wade - tabloul familial

Ca să îi înțelegi și să înțelegi de ce nu au vorbit și cum anume au fost manipulați, e important să știi câte ceva despre ei. Ambii, copii la vremea respectivă, veneau din familii care erau relativ șubrede, trecuseră prin experiența de a fi neglijați emoțional sau de a se fi simțit neimportanți, pe fundalul a tot ceea ce se petrecea în familie: James trecuse prin divorțul părinților lui, Wade se confrunta cu disensiunea din familia lui (care ulterior s-a soldat cu ruperea familiei).

Când supereroul tău te validează

Ambii erau copii deștepți, tăcuți, rușinoși, introspectivi, sensibili, nu aveau mulți prieteni, voiau să devină artiști și erau mari fani ai lui Michael Jackson. Ambii îl idealizau, pentru că orice copil are nevoie de supereroi. Iar Michael Jackson, supereroul lor, apare în viața lor, le spune că sunt speciali, că e impresionat de ei, îi invită pe ei și pe mamele lor să îl cunoască, îi ajută să facă extra show-uri, le promite să se implice în viețile lor ca un binefăcător și un bun prieten.

Poți înțelege ce impact are asta asupra unui copil de șapte, respectiv 11 ani? Wade spune: „Îl iubeam, pur și simplu. Nimic din ce făcea Michael Jackson nu era rău.”

Fantezia lui Wade a devenit „Voiam să fiu cu el, să mă mut cu el și el să fie tatăl meu”.

Atât el, cât și James, ani în șir după abuz aveau fantasma asta, că Jackson le va deveni, în sfârșit, prieten și că pot lega o relație de oameni normali. E absolut firesc, pentru că atunci când o figură de autoritate defectează, copilul preia rolul de îngrijitor, în speranța că va salva relația și că vor avea, într-o bună zi, una sănătoasă.

Grooming și dizolvarea granițelor

În cazurile ăstea, abuzul sexual al copiilor începe cu grooming-ul, mult mai greu de reperat decât un asalt sau atac fizic. Grooming-ul este un comportament manipulator care simulează comportamente pe care oamenii normali le-ar face față de copii (grijă, responsabilitate, contact, generozitate etc.), însă de data asta sunt în scopul abuzului. E dificil de remarcat și de digerat faptul că sursa atâtor lucruri care au fost semnificative pentru tine este și sursa durerii și a pericolului, pentru că ești sedus cu tot ce-ți dorești.

„E cel mai mare star din lume și vine și îți zice am să îți ajut copilul. E seducția aia.” (James)

Michael Jackson a excelat la asta: de a dormi peste noapte acasă la copii, la expresii de tipul „Tu ești prietenul meu cel mai bun!”, „Te iubesc! Ești copilul meu special!”, „Tu ești copilul meu și să îmi zici tata de acum înainte!” la a-i lua în turnee, la promisiuni că îi va ajuta cu carierele lor, la vacanțe la ferma Neverland, apeluri zilnice în care vorbea atât cu copiii, cât și cu mamele lor, la nenumărate cadouri. A devenit salvatorul lor, tatăl ideal, care a manipulat atât nevoile copiilor, cât și ale mamelor vulnerabile.

Tocmai d-asta oamenii se întreabă „Cum să fie și salvator și pedofil?”. Dacă și ție ți-e greu să procesezi imaginea asta, ce crezi că face asta cu mintea unui copil? Cum lipești vinovăție, rușine, dezgust, trădare, confuzie, furie față de fericirea, plăcerea și iubirea pe care ai simțit-o din partea agresorului cap la cap, ca copil?

Adesea, răspunsul este că îngheți, temporar, întreaga experiență emoțională și crezi în continuare în figura de autoritate căreia i te simți loial și dator.

Manipularea copiilor și a mamelor

Din documentar, înțelegi că pe tot parcursul relației abuzive și după, ambilor le-a fost manipulat comportamentul, fie prin abandon aleatoriu, pentru ca Jackson să racoleze alți copii, sau prin inocularea unor credințe și idei diferite, care îi serveau, în ultimă instanță tot lui.

De la a normaliza actele sexuale, spunându-le „asta e iubire. Așa ne iubim noi”, la a le zice că părinții lor nu pot fi de încredere (atunci când mama lui James a început să bănuiască ceva), la a le reitera fraze precum „să nu vorbești cu străini! Toată lumea vrea să fie prietenă cu tine ca să ajungă la mine”, la amenințări (atunci când James a refuzat să vină să depună mărturie în procesul de pedofilie din 2005) și oferirea și retragerea afecțiunii, selectiv – toate astea sunt mostre ale discursului pe care l-au internalizat cei doi.

Atât James cât și Wade au oscilat între reîntărirea alianței față de agresor și gândul că pierd iubirea lui ideală. „Mi-a zis că nu-i putem lăsa să ne facă asta. Noi. Nouă. Ne. Mi-a băgat în cap ani de zile acest noi” – povestește Wade, despre procesul din 2005, când Jackson l-a sunat și i-a reactivat amenințări pe care i le inoculase de la șapte ani, că, dacă vor fi prinși, intră amândoi la închisoare și că Jackson nu va supraviețui.

Inocularea fricii, a rușinii, a responsabilității pentru abuz, a urii de sine, a îndoielii, invocarea legăturii puternice și a grooming-ului, a faptului că ei îi datorează succesul – toate astea au avut loc pe parcursul multor ani și în diferite stadii ale relației și a contribuit la abuzul psihic din preajma celui sexual.

Abuzul, ascunderea abuzului, deconectarea

Copii nu înțeleg că este abuz pentru că se simt prea confuzi și prea speriați să înțeleagă ce li se întâmplă. În documentar, cei doi sunt cu un adult în care atât ei, toată familia lor cât și toată lumea are încredere. Adultul, însă, știe foarte bine ce se întâmplă. Și este întotdeauna responsabilitatea lui să se conțină, să mențină granițele psihice, fizice și emoționale ale copilului intacte și să-l protejeze de sine și de ceilalți.

Când adultul nu este capabil să facă asta, copilul nu crede că e ceva în neregulă cu adultul, ci cu el însuși.

  • „Nu dădeam vina pe el, dădeam vina pe mine. Crezi că e vina ta, ăsta e efectul manipulării.” (James)
  • „Eu am vrut-o!” (amândoi)
  • „Mă simțeam atras de el!” (amândoi)
  • „Lui îi plăcea, așa că am vrut să îmi placă și mie.” (Wade, despre momentul în care Jackson i-a arătat pornografie la șapte ani) „Aveam, însă, un sentiment greu în stomac.”

Un copil nu va risca niciodată să fie cel care destructurează, prin adevărul lui, Universul și siguranța familiei lui.

Trauma, triggere și efecte: de la vină la rușine

Ca adult care a supraviețuit, experiențele abuzului sexual din copilărie sunt dificil de procesat și rămân adesea deconectate de conștiința persoanei ani în șir. Persoana trăiește „ca și cum o parte din tine ar fi moartă” (James), până tensiunea aia psihică reiese, aparent din neant, prin anxietate, atacuri de panică, depresie sau întreruperea funcționalității în diferite feluri.

Nașterea fiilor lui James și Wade i-a pus în contact, pentru prima dată, cu dimensiunea durerii și a abuzului. Contactul cu propriii tăi copii te repune în legătură cu experiența ta neprocesată de la vârsta respectivă. Atunci au și putut vorbi despre toate astea.

Cum de nu au vorbit despre asta atâta vreme? Pentru că povestea care ție îți părea normalitate, după ani în șir de manipulare, distorsiune, izolare, confuzie, represie, devine brusc o minciună, iar tu rămâi speriat, întrebându-te ce este normal și ce nu. Și ai nevoie de putere și siguranță, internă și externă, ca să vorbești despre.

Wade:

„Psihologic nu puteam și nu voiam să înțeleg că am fost abuzat sexual. [...] povestea aia, pe care obișnuiam eu să mi-o spun de ani de zile, că totul e ok, era fundația întregii mele vieți, și a vieții surorii mele și a fratelui meu. Relația mea cu Michael era motivul pentru care familia mea s-a destrămat. [...] În continuare simt rușine. Încă mai am sentimentul, uneori, că a fost vina mea”.

James:

„Nu ești convins că vrei să faci asta. Stai acolo și te gândești că acțiunea asta o să îți distrugă viața. Nu pot să descriu cât de înfricoșetor e. [...] Avea multe părți bune, așa că, să te gândești că persoana asta face cel mai oribil lucru cu putință copiilor, e dificil să cuprinzi noțiunea asta”.

A fost impresionant să îi văd, atât în documentar, cât și în interviul cu Oprah. În opinia mea, amândoi arată semne de traumă – destul de detaliate și nuanțate. Dacă a făcut-o sau nu Jackson, nu pot eu să-ți răspund la asta. Ce pot să spun este că tăcerea și dezvăluirea abuzurilor mulți ani mai târziu este o reacție normală la situația anormală de abuz sexual în copilărie.

Curiozitatea cu care plec este despre cum or fi deliberat jurații ăia, totuși? Adică, ce trebuie să îți treacă prin minte când vine unul, chiar și megastar, odată la câțiva ani, că iar a intrat în necaz, că nu înțelege lumea obișnuința lui de a dormi cu minori, în absenta părinților minorului? Și că sistematic unii dintre minorii ăia răutăcioși interpretează dormitul lui cu ei ca fiind sex.

Shamone, mă, oameni buni, că e ridicol!

Editor: Iulia Roșu

Tagged:
Features
trauma
Michael Jackson
opinie
Viol
abuz
pedofilie
victime
minori