Muzică

Am întrebat artiști din România ce muzică ascultă când nu stau în studio

Deși pare greu de crezut, inclusiv muzicienii ascultă muzică.
5.3.19
macanache
Când ajunge acasă, Macanache tot pe el se ascultă. Poză via pagina de Facebook a lui Macanache

Când stai toată ziua în studio pe un instrument, asculți „enșpe” mii de versiuni de la propria ta piesă, bagi efecte sonore și te dai cu capul de pereți până îți vine inspirația, ultimul lucru pe care vrei să-l faci când ajungi acasă e să asculți muzică. Ăsta e blestemul muzicianului. E atât de familiarizat cu procesul de creație, încât, până la finalul zilei, i se ia total de treaba asta.

Dar muzica rămâne un remediu important împotriva stresului. Eu asta fac când vreau să uit de toate problemele. Pun un album sau zece, mă relaxez și îmi revin. Muzicienii nu cred că au refugiul ăsta. Am decis să-i întreb, fie că-s producători, soliști sau instrumentiști, ce muzică ascultă când termină treaba în bârlog:

Lu-K Beats (Șatra B.E.N.Z.)

„Fac muzică de bubuială în studio de dimineața până seara și asta mă încarcă foarte mult, mă agită. Așa că apelez la ceva care să mă tempereze. Îmi dau cu jazz destul de mult. Mai ales înainte de culcare. Dau pe postul Mezzo. După miezul nopții găsești mereu chestii de la diferite festivaluri. Mai bag și de pe Apple Music. Este un canal de Youtube unde bagă 24 din 24 numai jazz.

Pe lângă asta, ce m-a spart foarte mult în ultima perioadă a fost albumul lui Ariana Grande, thank u, next. Mi se pare cea mai bună combinație dintre trap și pop. Și a ieșit cea mai freshuială chestie.”

Helen

„Acum sunt într-o fază R&B. Ascult mai mult de mood. Depinde în ce stare sunt. Îmi trebuie ceva mai chill ca să mă deconectez. Sunt momente în care ascult atent versurile, analizez producția, linia melodică, dar când vreau să mă relaxez, îmi place să gândesc cât mai puțin.

Ce ascult acasă nu e condiționat de prieteni sau colegi de apartament. Sunt genul care-i face pe alții să asculte muzică. Tot le zic «trebuie să asculți asta». Mai ascult și chestii super diferite de ce fac eu. Spre exemplu, King of Convenience. Îl pun și îl las în fundal. Mai ascult și un cocalar din Spania, C. Tangana, un rapper super mișto. Are niște clipuri foarte tari. Îmi place mult vibe-ul lui. Și-a scos un clip super retro, instrumentalul e ușor cubanez, peste care cântă în stilul lui de cocalar. Se numește «Un Veneno», ca să fie telenovelă până la capăt. Sună bine, nu e o porcărie.”

Azteca

„Băi, nu ascult nimic altceva în afară de trap. Sincer, nimic altceva. Eu am studio în casă, ăsta-i vibe-ul și stau toată ziua pe acolo. Și dacă sunt pe drumuri, la căști ascult tot trap sau rap. Rar mai ascult și alte chestii: cam tot ce iese prin America, tot ce-i în top la ei. Îmi place să fiu la curent cu ce e nou.

Zilele astea ascult foarte mult noul album de la Gunna, Drip or Drown 2. Mi se pare că muzica lui e făcută pentru oameni care nu sunt neapărat tineri. Am văzut la un moment dat un live de-al lui cu un vibe de parcă ar fi cântat la Hard Rock Cafe. Sună clasic. Într-un fel old-school, dar nu chiar old-school.

Publicitate

Întotdeauna îmi place să ascult și albumul Dau cu sete, de la Bocaseca. E albumul meu preferat all time. E rap underground, nu prea știe nimeni de album. Îl ascultam când eram la facultate în Anglia. Eram super trist și nu-mi găseam locul, nu știam ce o să fac în viață. Am relaționat foarte mult cu albumul ăla. Bocaseca are niște dume super de stradă. A fost și terapeutic, la modul că mergeam pe stradă în Anglia, simțeam că nimeni nu mă poate înțelege, că-s român și mă tratau ciudat. Auzeam în căști cum zice Bocaseca că la 16 ani a trebuit să plece în Spania, tot din motive financiare. Zicea cât de greu e și simțeam același lucru.”

Emanuela Alexa (EM)

„Îmi plac mult artiștii care reușesc să transmită simultan forță și multă energie, combinate cumva cu o doză de sensibilitate și melancolie plictisită. De ei am nevoie dimineața, mai ales că nu prea obișnuiesc să beau cafea. Aici se încadrează King Krule, Thom York, Forest Swords și Ghost Poet. Apoi mai pun ASAP Rocky, Kendrick Lamar, Travis Scott sau G-Eazy. Au un plus de lejeritate și coolness, de care clar am nevoie pe parcursul zilei, mai ales dacă se întâmplă lucruri care mă scot din zenul general.

Aș adăuga Nancy C sau Tommy Cash. Au o nebunie controlată care îmi place. Spre seară, am nevoie de piese care să mă ia în brațe și să mă culce. Adorm greu, așa că recurg la down tempo, trip hop, ambient și mult experimental. Aici e deja o ciorbă, sar de la Puma Blue, Lapalux și Nils Frahm la FKA Twigs, Tricky, Massive Attack și David Lynch. Cât să deblochez complet inconștientul și să am la ce visa. Funcționează.”

Macanache

„Ascult mai multe chestii acasă. De la jazz, la funk și rap. Muzică nouă și veche, depinde de stare. Când ajung acasă de la studio, ascult piesele mele, alea la care am lucrat toată ziua. Vreau să văd dacă sună bine. Pe căști, pe boxe, pe tot. Pe lângă ce fac eu, zilele astea am ascultat foarte mult un album din 1997 de la The Alkoholiks, Likwidation. E cel mai fain gândit material. Sună cel mai bine, din toate punctele de vedere. Mă rog, ascult mai multe albume, dar ăsta neapărat. Tot rap ascult și acasă. Dacă acolo mă învârt, asta ascult.”

Daniel Boiangiu (Cardinal)

„În mod normal, când vin acasă de la repetiții, sunt încă foarte încărcat de energie și trebuie să ascult ceva super hyper. Mereu m-am omorât după trupele care sunt așa, cum să zic, «casually talented». Compoziții simple făcute de oameni mai mult decât competenți să shred-uiască sau să se flexeze cu instrumentul în brațe, dar care aleg mai degrabă să facă o piesă memorabilă decât una super complicată.

Așa că în ultimele săptămâni am tot revenit la două dintre trupele mele preferate moderne: Uranium Club și ORB. Prima e un punk preluat de la bezna minții pe care au adus-o Devo în anii 70 și dusă la perfecțiune. Acorduri de chitară zăpăcite, un toboșar mult prea rapid pentru legile universului și cele mai nebune și absurde versuri, care te fac să te simți de parcă ai rezolva integrame de copii la gravitație zero. Recent le-am găsit un live pe vinil și nu-l mai dau jos de pe pick-up nici cu pistolul la cap.

Publicitate

ORB, pe de altă parte, e un trio de stoner/psych rock australian care a reușit să găsească cel mai «sweet spot» între modernismul revivalului de rock psihedelic și tăria și melodicitatea trupelor vechi de heavy metal. Mai pun și nişte heavy metal energic şi mai uplifting, ori bag Ian și Azteca pe Spotify sau playlist-ul meu de trap românesc.”

Ana Băncescu (Deja Who)

„Încerc să ascult cât mai multă muzică nouă, deși e foarte greu să țin pasul. Pentru asta îmi pun lista de «new music» de la Apple Music, care oricum e personalizată după muzica pe care o ascult de obicei. Încerc să ajung la muzică nouă. Îmi place Billie Eilish. E foarte autentică, îmi plac armoniile ei și e o puștoaică foarte talentată și nonconformistă. Ce face ea se potrivește un pic cu ceea ce fac eu. Muzica ei are o melancolie în care mă regăsesc. Ceva foarte diferit de ceea ce fac e Kendrick Lamar. Mi-a plăcut foarte mult. Cred că e unul dintre cei mai buni muzicieni la ora actuală.

Când vreau să iau o pauză de la studio, îmi pun chestii de care nu-s foarte atașată, ca să nu mă afund cu totul în muzică. Pentru mine ascultarea e foarte activă. Nu pot să ascult o chestie care-mi place în timp ce fac altceva. De obicei îmi pun ce ascultam mai demult. Fleetwood Mac sau Depeche Mode. Mă întorc mereu la albumele lor.”

Editor: Răzvan Filip