Modurile penibile prin care tinerii români încearcă să agațe când sunt îndrăgostiți

Se spune că-n dragoste și război totul este permis sau că dragostea te pune să face lucruri absurde, dar ce te faci când dragostea ta pentru tipul/tipa respectivă nu este împărtășită? Ce lucruri penibile și ieșite din comun faci doar ca să-și dea seama că exiști, exact ca-n telenovelele cu Jose Armando și fata oropsită care mereu e menajeră?

Toți am avut crush-uri, cum se spune-n Vest. E persoana aia pentru care faci chestii penibile, în speranța că așa-ți vei demonstra dragostea pură pe care i-o porți. Inclusiv eu am trecut prin câteva rateuri de genul. Am început în clasa a șaptea, când profesorul de religie ne chema la biserica unde mixa el. Ne momea cu locuri jos, colivă și puncte-n plus la oră. Când am văzut că merge și tipa de care-mi plăcea, m-am dus. Mereu mă puneam lângă ea, deși nu-i ziceam prea multe. Vorbeam doar prin mesaje, mereu îi trimiteam unul de noapte bună. Așa citisem eu în Bravo Girl că flirtezi mai bine cu o tipă - îl chema „Doctor Feel” pe tipul cu sfaturile, logic că l-am crezut. Mă rog, cert e că într-o zi am făcut pasul cel mare și am întrebat-o dacă mergem amândoi la biserică. A fost de acord. Tot drumul am vorbit de teze, i-am promis c-o ajut la istorie, iar la final i-am zis „Poți să mănânci coliva mea, că eu am mâncat acasă”. N-a funcționat, am primit doar un mare friendzone.

Și ca mine-s mulți și multe, dovadă poveștile pe care le poți citi mai jos.

Îmi plăcea de un băiat care stătea pe lângă mine și care avea o grădină super frumoasă. La un moment dat, i-am rupt un trandafir din grădină și i l-am aruncat tot lui peste gard, cu tot cu o scrisoare de dragoste. Nu s-a prins din prima că am fost eu, pentru că acționam incognito. Mai târziu și-a dat seama, pentru că îmi puneam toate rudele, vecinii și prietenii să mă sune când iese din casa, ca să îl urmăresc. Dragostea mea pentru el a murit treptat și am avut alte crush-uri, dar se pare că, de ceva timp, a început lui să-i placă de mine.

Cel mai amuzant a fost în clasa a IX-a. Lângă clasa mea era una de a X-a, unde era singurul băiat mișto din tot liceul. Ca să te duci la fumat, trebuia să ieși afară tocmai prin fața clasei mele. Tipul mereu ieșea în pauze și trecea pe hol, unde culmea, eram cu cea mai bună prietenă a mea. Toate fetele din clasă erau leșinate, că „vai, ce frumos e!” și „vai, ce bine se îmbracă”. Culmea a fost că aveam prieteni comuni și am început să ieșim toți. Și într-o seară m-a adus acasă și l-am pupat cu japca, fiindcă tipul era super timid și nici nu prea aveam să vorbim cine știe ce, doar ne salutam pe holuri. N-am mai vorbit despre asta, deși încă îmi plăcea super mult de el, dar îmi era rușine să îi zic eu ceva. Am continuat să ieșim și era penibil că prietenii lui făceau mișto, pentru că știau de faza aia și amândoi eram super jenați. Până la urmă am ajuns să fim împreună pentru o perioadă de doi ani.

Eram în liceu și mergeam la o sală de fitness din Buzău, unde mi se pusese pata rău pe un tip de acolo, care a devenit ulterior și instructorul meu. Așa că, într-o zi, când el avea oră de yoga, am zis să-i fac o surpriză și am participat la acel curs. Ca să ne înțelegem, nu mai făcusem yoga niciodată și nu știam cu ce se mănâncă. Întâmplarea a făcut să am pantaloni foarte scurți la mine, iar când m-a pus să fac câteva scheme de yoga mi s-au văzut chiloții, dacă nu chiar și altceva. De la impresionat crush-ul până la penibil a fost un pas foarte mic. Lângă mine era mama unei prietene de-ale mele, care și-a dat seama de toată treaba, după modul în care se uita instructorul la mine.

Într-o zi, în clasa a X-a, plecam de la școală și s-a ivit ocazia să plec acasă cu mașina crush-ului meu. Doar noi doi. M-am gândit rapid cum să-l impresionez și tot ce mi-a trecut prin cap a fost că bărbaților le place mâncarea. Așa că am comandat o pizza mare pe care ulterior să o luăm din drum. I-am spus că trebuie să oprim la restaurant, că mi-a spus mama să iau ceva de acolo. Când m-am întors în mașină cu ditamai pizza, i-am zis că mama s-a gândit că s-ar putea să îmi fie foame după ore și mi-a dat ea comandă. Apoi i-am zis să mergem într-un loc cu o priveliște frumoasă, unde el a mâncat aproape toată pizza, iar eu doar o felie, cred că din cauza emoțiilor. Nu am obținut nimic, până la urmă.

Eram în liceu și crush-ul meu era plecat din oraș cu ceva activitate. Știam că ajunge noaptea și, deși începusem deja să ieșim, mi se părea că nu e chiar ce trebuie și e cazul să fac un gest, ceva, să pară că sunt mai șmecher. Mi-am luat cel mai bun prieten și am plecat în misiune. Era noapte, aproape de 12, iar noi ne-am gândit că ar fi mișto să-i las niște flori în fața casei. Doar că, fiind orașul mic, n-am găsit nicio florărie deschisă. Așa că am luat-o la pas, spre zona de case din oraș și am început să inspectez terenul. Am sărit garduri, am luat mai multe feluri de flori, dar tot nu mi se părea suficient. Într-o curte care părea abandonată, cu gard din ăla vechi, am găsit niște trandafiri, dar erau mai spre fundul curții. Și am zis „aia e”, merită. Prietenul meu stătea de șase, eu am sărit gardul și-am mers spre flori. Când să le ating, mare lătrat de câine ce s-a auzit fix lângă mine. Am luat-o la fugă și am sărit gardul cu totul. Am luat florile, le-am dus în fața casei, le-am pus frumos cu tot cu un bilețel. Fata m-a sunat pe la trei jumate dimineața și mi-a mulțumit super entuziasmată și emoționată. N-am fost niciodată împreună, dar, dacă vede asta, sper să se prindă că e despre ea și să mă sune să stăm la o poveste.

Eram super îndrăgostită de tipul din The fault in our stars. Am văzut în Carrefour un tip care se uita la mape și caiete și cânta singur, de nebun. Mi s-a părut atât de cute încât l-am asemănat instantaneu cu Augustus, tipul din film. Colega mea de cameră, cu care văzusem filmul și băiatul în supermarket, îmi împărtășea sentimentele. După întâmplarea asta, am început să-l tot vedem prin campus și peste tot prin zona Grozăvești. Într-o zi l-am văzut pe o bancă, cu iubita lui, o pitică. În trei secunde, ca prin magie, eram gătite și aranjate, ca de mers la bal. Ne-am postat pe banca de lângă el și iubita lui. Fără cea mai mică jenă ascultam tot ce vorbea cu fata, râdeam la glumele lui mai tare decât ea, cântam odată cu el (îi plăcea mult să cânte). Văzând că observă atenția noastră, m-am prefăcut că vorbeam despre altceva și, foarte inspirată, am început să miros tămâia și toate florile de la troița dintre bănci. Oamenii și-au dat seama că sunt o ciudată și au plecat. Probabil se temeau pentru viața lor.

Într-a VIII-a m-am mutat în școala unde făcusem și primara. Fete noi, fete vechi, ideea e că m-am îndrăgostit de o tipă cu un an mai mică decât mine, Alexandra. Sora sa era colegă cu mine, care era destul de nasoală. Tot încercam să o conving să vorbească cu ea pentru mine. Nu voia. Am aflat după că mă plăcea, așa că de Valentine's mi-am făcut curaj și m-am dus eu să vorbesc cu Alexandra. Am luat-o deoparte și i-am spus ce aveam pe suflet. M-a refuzat, dar nu mi-a spus de ce. A urmat o perioadă lungă de depresii de puber (adică trei zile), după care am aflat că era combinată cu un coleg de clasă și eu eram singurul din școala aia care habar nu avea.

Era clasa a XI-a și îmi plăcea de un tip care era cu un an mai mare și arăta super bine, doar că nu eram pe același stil. El era rocker și eu nu aveam nicio tangență cu genul ăsta sau stilul vestimentar. Am observat că avea multe piercing-uri, așa că am zis „pot face și eu asta”, măcar să-i atrag atenția. Mi-am dat gaură singură, iar tentativa mea de a-mi impresiona crush-ul a eșuat lamentabil, pentru că la prima înțepătură am leșinat.

Poți să-l urmărești pe Cristian Andrei și pe Instagram.