Cât te costă să fii tânăr în România

Jurnal de salariu în București: Am 29 de ani, sunt cercetător și untul de arahide e viața mea

Deși am un salariu decent și o pușculiță rotundă, fiecare an nou vine cu incertitudini tipice precum „oare o să ne primim salariile întregi?” sau „oare mai avem ministru?”.
23 Ianuarie 2019, 9:51am
cercetatorul cu alune
Se spune „maximum”, dar ok. Poze de autor.

Rubrica „Cât te costă să fii tânăr în România” va conține mai multe episoade cu tineri din diverse orașe ale țării care-ți arată pe ce se duc banii atunci când se duc. VICE vrea să vadă cum își sparg tinerii salariul, indiferent de jobul pe care-l au, de statutul social sau de orientarea alimentară: chipsuri sau avocado?

Cine sunt?

Sunt un metropolitan născut în București, crescut vreo cinci ani la bunici aproape de București, școlit 12 ani înapoi în București, apoi școlit alți opt ani, tot pe lângă București. Am locuit cu ai mei într-o garsonieră în Vitan până la terminarea facultății. Am dus un trai de clasă mijlocie fragilă, susținută mai mult de niște vânzări de terenuri moștenite decât de salarii.

Neînțelegerile din familie, deciziile financiare neinspirate ale părinților și criza din 2008 au dus la apogeul precarității personale, momentul în care am vândut fier vechi ca să putem plăti întreținerea. Frugalitatea și disciplina învățate în perioada aceea încă îmi sunt de folos acum, după șase ani de carieră în cercetarea românească.

Deși am un salariu decent și o pușculiță rotundă, fiecare an nou vine cu incertitudini tipice țării: „oare o să ne primim salariile întregi?”, „oare se finanțează proiectele?”, „oare mai avem ministru?”. Așadar, chiar e nevoie să țin tare de rotunjimea pușculiței și, pentru că locuiesc în chirie, ajung să cheltui sume mari doar pe chestii care țin de bunăstarea pisicii, câinelui sau persoanelor dragi, sau pe experiențe - concerte, călătorii - sau date nights la restaurante fancy.

Ce job am? De prin decembrie anul trecut sunt Cercetător Științific gradul 3.
Câți ani am? Aproape 29.
Unde locuiesc? București.
Ce salariu am? Variază în timpul anului și de la an la an, în funcție de guvern și de evoluția profesională. Anul trecut am câștigat lunar, în medie, salariul mediu pe București, la care s-au adăugat niște prime de aproape o mie de euro oferite de stat, pentru că am publicat articole în jurnale internaționale bine cotate. A fost un an ok.

Cheltuieli lunare

Chirie: 600 lei
Întreținere (încălzire, gaze, curent): 70-120 lei
Mâncare eu: 1 000-1 200 lei
Mâncare + utile animale: 150 lei
Chestii din farmacii/DM: 45 lei
Netflix: 47 lei
Cartelă telefon + Deezer: 56 lei
Maxi-taxi până în Măgurele: 100 lei
Abonament STB: 30 lei + 10-20 lei pe portofel
Donații online recurente: 70-80 lei
Ajutor financiar către părinți: 300-400 lei

Economii: tot ce rămâne din salariu și veniturile extra intră în contul de economii, de unde încep să trag dacă întârzie salariul sau când am cheltuieli mari. Dacă scad sub o mie de euro acolo, intru în modul de avarie și încep să fiu extra atent la costuri.

Am ținut un jurnal în prima săptămână de muncă din 2019. Pentru că am fost mereu econom, mi-e complet străin conceptul de a nu avea bani înainte de salariu, așa că e o săptămână relativ reprezentativă din punct de vedere al sumelor cheltuite. Singurul lucru ieșit din comun ar fi oboseala cruntă acumulată încă din săptămâna anterioară, când câinele meu prin alianță (e al prietenei, de jure) a trecut printr-o operație grea și a avut nevoie de grijă și atenție constantă pentru recuperare. N-am ieșit în oraș, dar am cheltuit cam aceiași bani.

Luni

cutu-si-pisi

Copiii la joacă.

10:00. Prind unul dintre autobuzele noi introduse pe ruta București-Măgurele (acum sunt trei) și plătesc 1,5 lei de pe portofelul STB, în loc de 2.5 lei pentru maxi-taxi.

12:30. E Sfântul Ioan și pe șefu-l cheamă Ionuț. Conform tradiției, toată echipa merge la restaurant pe cheltuiala lui. Mănânc o pizza cu ton și primesc un pulover din partea colegilor, pentru că și pe mine mă cheamă Ionuț. Tradițional, aș fi luat și eu bomboane sau ceva, dar sunt prea obosit pentru interacțiuni sociale mai complexe decât dat „bună ziua”.

14:00. Aș fi putut bea și o cafea sau o cola moca la prânz, dar încerc să ma las de chestii care pătează dinții sau care-s acidulate. Dau o fugă până în Mega-ul de lângă institut pentru o apă cu cofeină Oshee de 4.3 lei.

17:00. Plec mai devreme ca să ajung la cățel acasă. Prind iarăși autobuz și simt că Măgurele a intrat în 2019. 1.5 lei.

18:00. Trec prin Mega în drum spre casă și-mi cumpăr cina mea - un iaurt grecesc de 350 grame la 5.7 lei, dar și cina câinelui - ficați de pui și sfeclă (recomandarea veterinarului) de 22 lei. Iaurtul îl mănânc cu niște linguri de unt de arahide din casă. Mereu am unt de arahide în casă.

Marți

10:00. Mă reîntâlnesc cu bătrânul meu prieten, maxi-taxiul de Măgurele. 2.5 lei.

12:30. De data asta, e ziua de naștere a șefului de laborator (alt șef). Alt prânz gratuit.

14:00. Alt drum spre Mega pentru apă cofeinizată, alți 4.3 lei. Simt că aș putea juriza un concurs de stil.

15:00. Colega de apartament îmi confirmă că au ajuns coletele comandate acum câteva zile. Scutece și covorașe absorbante pentru cățelul operat, 90 lei, mâncare uscată pentru vreo două luni, 120 lei (jumătate plătesc eu, jumătate prietena). Ulterior am descoperit că scutecele sunt prea mici, deși pe ambalaj e ilustrat fix un golden retriever.

18:30. Dacă maxi-taxiul de Măgurele ar fi sponsorizat de Starbuck’s, probabil s-ar numi venti-taxi. 2.5 lei.

20:00. Îmi pregătesc cina: orez cu ciuperci, ton, capere și parmezan. Ingredientele au costat vreo 20 lei, o pungă de orez Uncle Ben’s (se face la microunde), o conservă cu ton, parmezan ras la pungă și capere murate la borcan. Gătitul a durat trei minute. Oboseala mă convinge că n-am mâncat destul, așa că bag și un iaurt mic (doi lei) și eternul unt de arahide.

Miercuri

workout

Sala mea de fitness, dotată cu panteră motivațională.

10:15. Dacă maxi-taxiul spre Măgurele ar fi un rapper din Bacău, probabil s-ar numi Maxi-Taximilian. 2.5 lei.

12:45. Revin la prânzul uzual de la muncă, un iaurt grecesc mare, două pachete de biscuiți cu semințe 4X4, un Burn Zero pentru că nu mai aveau apă cu cofeină în Mega și un borcan de unt de arahide. Total 22 lei, dar untul de arahide ar trebui să mă țină cinci zile.

18:20. Dacă ar vinde tacos și chilli con carne la festivaluri, probabil s-ar numi Texi-Mexi. 2.5 lei.

20:00. Fac un workout lejer, ca de început de an, cu semi-burnout. Am o bară de tracțiuni, saltea, inele de gimnastică și stau pe r/bodyweightfitness, așa că fitnessul nu mă costă nimic.

21:00. Altă cină sofisticată: somon la cuptor cu orez cu parmezan și capere. Somonul, desigur, congelat și făcut la microunde, iar orezul tot de la Unchiul Ben. Vreo 30 lei și 12 minute pentru preparare.

Joi

iaurtel

Sunt 16 tipuri de semințe și cereale în poza asta

10:20. Dacă ar face livrări de adidași Nike, probabil s-ar numi Air Maxi-taxi. 2.5 lei.

11:50. Închei mai devreme prin laborator, așa că scap de cozile uriașe care se formează la prânz în singurul Mega din Măgurele. Dau 8.3 lei pe un iaurt grecesc și niște covrigei italienești, dar iar nu găsesc apă Oshee, așa că îmi fac niște ceai verde găsit prin birou. Am ajuns la jumătatea borcanului de unt de arahide.

18:15. Dacă ar fi un autovehicul transformator extraterestru, probabil s-ar numi Maximus Prime. 2.5 lei.

19:00. Azi avem programare la veterinar pentru consult post-operatoriu. Nu știu cât o să dureze, așa că-mi iau un baton proteic de 11 lei dintr-un Shop’n’Go.

20:00-20:30. Am învățat destul de repede, dar cu destul de mulți nervi, că cea mai bună opțiune pentru transportul unui câine mare când n-ai mașină sunt taxiurile clasice. Spre deosebire de Uber și Taxify, Clever Taxi îți permite să specifici că ai un animal cu tine înainte să preia cineva comanda, așa că nu mai riști să pierzi timp cu mesaje și anulări. Pentru că e o distanță scurtă și vreau să încurajez taximetriștii care acceptă animăluțe, plătesc dublul curselor, pentru un total de 30 lei dus-întors.

21:00. A durat mai puțin decât mă așteptam la veterinar. Îmi iau niște pâine integrală, cașcaval Lightlife și niște măsline la plic din Mega-ul de lângă bloc și-mi fac niște sendvișuri la grill. Legume, conținut redus de grăsime și făină integrală, super sănătos, chiar n-ai zice că practic mănânc pizza fără sos de roșii. 8.3 lei.

Vineri

10:15. Dacă ar fi una dintre cele mai mari amenințări la stabilitatea Uniunii Europene, probabil s-ar numi Brexi-taxi. 2.5 lei.

12:00. Iaurt grecesc și covrigei, plus ceai din birou, opt lei. Termin și untul de arahide care trebuia să mă țină cinci zile. Încep să-mi pun probleme.

19:30. Îmi fac niște cumpărături prin Mega pentru cină și micul dejun de a doua zi, dar prietena mă ispitește zicând că ea vrea să-și comande ceva de mâncare, pentru că e vineri și a fost o săptămână grea. Îi dau dreptate.

20:00. Știind ce urmează, îmi spăl preventiv păcatele alimentare cu un workout.

21:05. Ajunge comanda de la FoodVibe, unul dintre restaurantele noastre preferate. Mănânc niște crispy strips de pui cu cartofi prăjiți, 22 lei. Pentru că am comandat de peste 30 lei, primim și o pizza mică gratis, din care mănânc jumate. Mă uit cu jind la borcanul de unt de arahide, dar mă opresc la timp.

Sâmbătă

14:00. Prima zi din an în care apuc să dorm mai mult de șase ore. Ne trezim după prânz și mergem direct la veterinar, pentru scoaterea firelor și ultimul consult post-operatoriu. Dau 30 lei pe taxi dus-întors și cam 17 lei pe niște pliculețe de mâncare pentru motan. Ar trebui să fie la dietă, dar face scandal prea mare de când cățelul primește ficăței și plicuri zilnic.

15:00. Prima masă de azi, niște somon afumat pus pe pâine cu Philadelphia Light. Doar 20 lei, pentru că nu e somon d-ăla scump, de Norvegia.

19:15. Mi se face foame, dar mi-e prea lene să fac orice. Mă salvează un baton proteic de 11 lei. Hei, are vitamine și 30 grame de proteine, e practic o masă. Nutriția optimă pentru un weekend de binging pe Netflix.

20:30. Batonul proteic n-a fost suficient, așa că bag și două iaurturi grecești mici cu covrigei, șase lei.

Duminică

paine

Secretul la ochiuri e să torni atât de multe condimente pe ele încât nu mai simți că s-au ars.

13:00. Îmi revin bine din oboseală și am chiar energie să folosesc aragazul. Îmi fac trei ouă (eco) ochiuri, pe care le trântesc peste restul de Philadelphia de ieri pusă pe pâine, totul asezonat cu parmezan și verdețuri italiene. Prietena își face un soi de guacamole pe toast și îi rămân câteva roșii cherry, pe care le folosesc pentru plating, să simt că mai mănânc și eu legume din când în când. Totul mă costă aproximativ cinci lei.

18:00. Merg cu prietena în pelerinajul aproape lunar către DM. Îmi cumpăr o apă de gură de 27 lei și, pentru că nu sunt un bărbat adevărat tradițional care își aruncă lamele Gillette în veceu, îmi iau și o cremă de mâini Neutrogena de 20.5 lei. Îmi mai iau o pastă toscană vegană de șapte lei pentru masa de seară și observ că au adus hrană pentru păsări sălbatice la raionul de pet shop. Mi se pare foarte mișto ideea, așa că iau niște bile de semințe de cinci lei pentru vrăbiile și pițigoii din fața blocului.

19:15. Închei săptămâna cu niște lipii mexicane umplute cu pasta aia toscană, ton, parmezan și capere. Lipiile mi le-a dat prietena, iar tonul l-am găsit prin fundul frigiderului, aparent încă valabil.

Total: 589,4 lei.

Editor: Răzvan Filip