Cum a schimbat Instagram modul în care agăți și te combini

Efectul pe care l-a avut Instagram Stories asupra vieților noastre e profund și probabil nici nu s-a consumat complet încă. Acum un an, când s-a lansat, supravegherea fiecărei mișcări a prietenilor era deja ceva banal pentru adolescenți, care foloseau Snapchat și servicii de vlogging cam de când se știau. Dar adolescenții nu fac mare lucru, așa că majoritatea postărilor se desfășoară în dormitoarele lor, în câte o mașină sau la școală.

Instagram Stories, o funcție mai populară cu publicul țintă al aplicației, utilizatori de 20-și-ceva de ani, conțin, în general, tot felul de chestii care se-ntâmplă: oameni care se-mbată pulă, instantanee de vis de prin vacanțe și petreceri la care n-ai fost invitat. Oferă un comentariu ritmat, plin de FOMO, al vieților celorlalți, în egală măsură intim și anonim. Cei mai mulți dintre noi o să lase mesajele pe WhatsApp necitite peste noapte, în timp ce dau swipe fără rost prin Stories de la oameni cu care n-am mai vorbit de ani de zile.

Ca atare, are sens ca Stories să fi avut cel mai mare impact asupra cuplatului și combinațiilor. De la lansarea Tinder încoace, a fost cel mai mare șoc provocat de tehnologie asupra lumii relațiilor. S-ar putea să te bage în ceață dacă ești într-o relație, pentru că Stories nu conferă vreo metodă evidentă de a flirta sau de a cunoaște oameni noi. Dar permite-mi să-ți explic, de pe frontul sinistru al vieții de om singur, cum anume te ajută să faci asta.

La origini, capcanele sexy se defineau drept „o fotografie sexy sau un mesaj pe flirt, postate pe o rețea de socializare, cu scopul de a-i provoca pe ceilalți să-și mărturisească atracția în public." De-a lungul timpul – și datorită funcției Stories – a devenit un fenomen mult mai fluid – toată lumea cade-n capcană, totul e o capcană.

Stories e un mediu atât de propice, încât există elemente ușor de recunoscut. Orice selfie în oglindă sau selfie făcut cu camera din față (evident); sau în pat, în chiloți CK sau lenjerie casual; un screenshot cu o piesă pe care o asculți – poate ai vorbit despre ea cu persoana despre care speri c-o să pună botul sau știi că o să interacționeze. Sau clasica: un video sălbatic filmat cu camera din față, în care-ți înclini capul, faci botic, te uiți la tine în cameră în timp ce filmează și bagi privirea erotică, de făcut sex cu tine și cu oricine altcineva se mai uită.

Uite cum funcționează. Postezi o poză, cu gândul la una-două persoane. Vrei s-o vadă. Persoanele respective fac același lucru. Apoi amândouă părțile iau parte la acest straniu ritual de împerechere, în care văd și sunt văzute, sunt validate și respinse, jocul suprem de putere. Întinzi capcana, persoanele respective o deschid: tu ai puterea. Aleg anume să n-o deschidă, să te lase să aștepți: ai pierdut puterea. Dar apoi postează și ei Stories și ai fost ocupată toată ziua și n-apuci să le vezi până seara: recâștigi puterea. Nu se termină când faceți sex. Continuă până se fâsâie sau vă combinați sau ajungeți să vă urâți.

Dacă îți faci vreo poză prea NSFW sau o capcană sexy prea evidentă de postat într-un Story, având în vedere ce followeri ai, adică ratații ăia ironici de la birou și draga de mătușă-ta, care-ți dă like cu devotament la tot ce postezi, atunci poți s-o postezi, să te duci la setările pentru Stories și s-o ascunzi de oricâți utilizatori vrei. Astfel, persoana despre care speri c-o s-o vadă crede că postezi relaxată o poză în care ești semi-dezbrăcată la Stories. Habar n-are că o postezi doar pentru zece persoane. Practic, le trimiți pe privat o poză hot, fără ca persoana respectivă să-ți bănuiască motivul malefic.

După ce trimiți mesaje sexy, ai două variante pentru cum te simți. Varianta unu: te uiți în urmă la măscările trimise și te simți un pic mândră de cât de bine ai ortografiat și ai folosit regulile gramaticale sub presiune și te-ntrebi o dată în plus dacă ești destul de inventivă și de spontană încât să te apuci de stand-up. Varianta doi: dai scroll înapoi prin ceea ce, la momentul respectiv, părea sexy și atrăgător, dar se dovedește a consta preponderent în amenințări sinistre, agresive din punct de vedere sexual și poze dubioase, neplăcute, care zac, vai steaua lor, pe ecran.

Înainte de apariția tehnologiei moderne, n-aveai cum să te observi în mijlocul furtunii; oglinda nu reflecta niciodată înapoi oroarea excitată din interior. Astăzi, trebuie să ne confruntăm toți cu asta, indiferent dacă ne place sau nu și bag mâna-n foc că celor mai mulți dintre noi nu ne place.

Instagram știe asta. Faptul că poți să treci de la un Story capcană sexy la mesaje private înseamnă că poți să treci fără probleme de la postări publice la flirt pe privat. Mai mult: poți să ștergi mesajele. Pe bune, chiar poți să le ștergi. Nu s-au întâmplat niciodată. Dacă ai zis ceva rău, poți să faci să nu mai existe. Pozele și videourile se șterg automat după 24 de ore și odată ce le-ai deschis, poți să te mai uiți o singură dată la ele și-apoi niciodată. Au făcut din sexting o chestie la fel de inocentă precum a făcut Tinder-ul cu combinatul pe net.

Înainte să existe Stories, îți venea ușor să crezi că o persoană cu păr mișto și cu un nume cu sonoritate continental europeană e enorm de fascinantă. Apoi afli că mănâncă zilnic cereale la micul-dejun și că duminică o ard la crâșmă cu trei tipi care-arată de parcă i-ar chema Vasile.

Dacă ai mai mult de cinci povești – doamne ferește să ai peste zece – atunci să știi că ți-am dat „hide". Nu dă nimeni click pe .avi-ul tău ca să-și spună: „O, ce bine, un șir de zeci de mici dreptunghiuri, de-abia aștept să-ți văd ziua fază cu fază: de la video-urile de YouTube la care te-ai uitat azi-dimineață la sandvișul pe care l-ai mâncat cu colegul de apartament la selfie-ul din buda de la birou la o poză cu tine care mergi pe stradă și cânți și-apoi înapoi acasă." Odată ce ajungi cunoscut drept postac de Stories de căcat, te știm. Comunitatea te recunoaște.

Când postezi un Story, îți apare o listă cu toate persoanele care s-au uitat până acum la ea. Dar în ce ordine e lista aia? Sunt toate persoanele pe care le stalk-uiesc, de jos în sus? Sunt toate persoanele care mă stalk-uiesc pe mine, de jos în sus? E un fel de mix informat între astea două, copt de vreun algoritm? Asta e întrebarea despre Instagram Stories care ne-a hăituit de la lansarea funcției încoace.

Când mă uit la lista mea, chiar pare să fie populată de toate persoanele despre care știu că vor să mi-o tragă, plus cei mai buni prieteni ai mei, plus dubioși cunoscuți, plus oamenii despre care știu că-și petrec fiecare secundă pe mobil, în capul listei. Dar mai pare a fi și populată cu toți oamenii cu care vreau eu să mi-o trag, plus cei mai buni prieteni ai mei, în capul listei. Diferența asta e atât de importantă. Am întors problema asta pe toate părțile de atâtea ori.

Mă stresează atât de tare, încât am trimis mailuri mai multor persoane care susțin că ar fi PR-i la Instagram și mi s-a răspuns astfel:

Deci. Clar nu e complet la nimereală. Înseamnă ceva. Dar nu vor să ne spună ce. Își bat joc de noi.

Adolescenții din ziua de azi știu să nu posteze chestii lipsite de rafinament, ilegale sau care i-ar face neangajabili pe rețelele de socializare. Au învățat asta de la generația de idioți care n-au avut nicio instrucțiune de folosire a internetului și au învățat pe măsură ce erau hărțuiți cibernetic pe Twitter și postau poze cu jointuri prost rulate pe Bebo. Dacă tu – la 20-și-ceva de ani – ești într-un tren la dus, în drum spre acoperișul cuiva, pe care vei sta într-o ploaie măruntă la 6 dimineața, cu un aer de victime din The Ring care ascultă Despacito de pe telefon, atunci toți oamenii pe care-i placi și-i admiri o să știe, pentru că postăm în continuare dovezi de prăjeală. Nu ne-nvățăm minte. Asta fie o să atragă pe cineva la tine-n văgăună, fie o să-l facă să i se ia, în funcție de cât de penală e și persoana respectivă.

Vezi și:

Situație: ești acasă la un prieten într-o seară de vară, ai dat peste cap câteva băuturi tari și te pregătești să-ți croiești drum spre casă până nu te ia panica de duminică. Te hotărăști să-i arăți prietenului respectiv persoana pentru care ți-ai ucide liniștit un văr de gradul II, ca să poți s-o fuți – dar căreia, aspect important, nu i-ai dat follow pe Instagram. O cauți și apoi, ca un netot, dai click pe poză, nu pe nume. Întregul ecran se umple de un video imbecil. Îți arunci instinctiv telefonul în colțul opus al camerei, ca-ntr-o pasă la volei.

Când îți revii și-ți auzi prietenii urlând – nu, stai, astea-s urletele tale – sari la pământ, îți culegi telefonul, îl întorci și prinzi ultima dintr-un lung șir de Stories care-au fost redate automat, înainte ca ecranul să se stingă într-un cerc care dispare și tu să te întorci la pagina de căutare, ca să te uiți la numele persoanelor pe care le stalk-uiești cel mai des. Ai dat cu „seen" la toate Story-urile.

Fugi în dormitor și-ți dorești să poți să fugi mai departe, să treci prin zid ca un personaj animat din Looney Tunes, în schimb înșfaci cea mai apropiată pernă și urli și urli și urli. Râsetele prietenilor tăi clinchetesc din camera alăturată. Pentru tine, totul s-a sfârșit. Pentru ei, e caterincă.

Eu mă uit doar la Stories de la oameni care sunt a) cei cu care vreau să mi-o trag; b) prietenii mei cei mai apropiați; c) femei al căror ten l-aș purta pe post de sarong, adică de succes, mișto și talentate. Cu toate astea, unii dintre oamenii care se uită cu religiozitate și aproape instant la Story-urile mele, sunt oameni cu care m-am culcat odată de câteva ori, pentru ca apoi să nu mai vorbim niciodată, care-au dispărut în ceață sau m-au dus cu zăhărelul, plus (în mod bizar) oameni care nu mă plac și foști.

Știm cu toții că ne stalk-uim cu toții unii pe alții și facem asta de la apariția Formspring, a Myspace și a MSN încoace. Acum suntem mult mai deschiși pe tema asta. Din moment ce Stories par atât de spontane și interminabile, pare că nu-ți iei niciun angajament când te uiți la ele, nu spui nimic cu asta, motiv pentru care probabil oamenilor cu care ne-am tras-o le e mult mai comod să și-o ardă așa. În plus, rândul ăla de cercuri care stă în vârful aplicației e atât de tentant.

În ce privește combinatul, te lasă cu gândul: oare omul ăsta vrea să mi-o mai tragă? M-a tras pe linia moartă? Sunt un soi de futai-trofeu dubios pe care vor să stea cu ochii? CE CAUȚI AICI?

Nu vreau să exagerez importanța acestui demers documentar dubios pe care-l întreprindem, dar Stories au răsturnat secole de teorii asupra dorinței. Nu mai există nimic intangibil. Dacă te uiți la Story-urile de pe Instagram ale unei persoane pe care-ai adăugat-o de pe Tinder, după ce ți-ai tras-o doar de câteva ori cu ea, o cunoști intim, iar chestia asta o face mult mai ușor de abordat și mai puțin amenințătoare, iar, în același timp, îți permite să te-arunci dubios cu capul înainte în lumea ei. Pe unii asta-i plictisește și îi face să li se ia, pe alții îi transformă în obsedați. Tinder-ul, precum și faptul că acum ne contactăm pentru prima oară potențialii parteneri de sex de pe telefon, a anulat, din păcate, flirturile în viața reală aproape complet. La schimb, avem Stories. Aceste bucăți de conținut dubioase, inutile, haioase, plictisitoare, intrigante și puerile.

Chiar dacă Stories ar dispărea, ar fi înlocuite de altceva care să-ți facă poftă. După cum a spus Slavoj Žižek, „motivul pentru care există dorința nu e ca ea să fie împlinită, să atingă satisfacția completă, ci să se reproducă drept dorință." Suntem toți prinși într-un ciclu masochist, pe care l-am creat cu mâna proprie. O poftă din ce în ce mai mare, până… la moarte.