Case strâmbe pe radar

Apartamentul săptămânii din București: Magia când trei camere devin patru în Pallady

Data viitoare când bălești la un apartament ieftin de patru camere, uită-te să nu aiba alte lipsuri.
15.12.17
Fotografii via Paladium Residence

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case Strâmbe pe Radar ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care ți-l cumperi. În rubrica asta îți arăt ce înseamnă superofertele bombă de apartamente noi din România și-ți traduc cu ce probleme vin hărțile alea colorate cu viitoarea ta casă.

Schimbarea la faţă s-a săvârşit în ansamblul denumit Palladium Residence din București. Da, e exact ceea ce crezi: s-au săturat să vândă unele apartamente pe bani de trei camere şi au făcut o manţocărie. Pardon, magie.

Ştim cu toţii că românii sunt speriaţi că rămân pe drumuri şi urmează sfatul rudelor mai în vârstă, ăla cu aşezatul „la casa ta”. Prin urmare, majoritatea apartamentelor se vând de pe hârtie. Tot pe hârtie se petrece magia: se ia o cutie împărţită în trei şi i se adaugă o a patra diviziune cu pixul – ştiu, boss, că dai mai bine la vecinii de bloc dacă te lauzi că plăteşti rate pentru patru camere, dar te bagi în ceva strâmb şi incomod.

Pasul unu al scamatoriei: faci un apartament de 3 camere. Nu e grozav, dar are ce îi trebuie, în mare: are un dormitor matrimonial dodoloţ care e aproape cât camera de zi, o bucătărie decentă în care se poate mânca, dormitorul puiului şi două băi. Las la o parte că intri prin camera de zi direct şi nu prea ai spaţii de depozitat ţoalele. Să fie de sufletul dezvoltatorului, poate îşi face vreo pomană cu o sponsorizare la partid cu banii pe care nu îi bagă în ce ai tu nevoie. Ca fapt divers, dormitorul mare are 15,5 metri pătraţi, iar camera de zi 16,4. Nici n-ai şti ce să te faci cu atâţia metri, nu-i poţi ţine în braţe de mulţi ce sunt. Atenţie, deşi nu pare să aibă spaţii de depozitat chestii cât i-ar trebui, are balcon, iar aici e cheia.

Pasul doi: se ia apartamentul de trei camere şi se mişca cursorul pe ecran în softul de proiectare. În câteva secunde i se împachetează aşa, frumos, balconul cu pereţi. Hopa, balconul este acum spaţiu închis şi bineînţeles că el poate primi acum şi o altă funcţiune. Să zicem, ăăăă… bucătărie. Merge? Ce îţi trebuie la o bucătărie, un blat cu aragaz şi spălător, un frigider, un gol în perete prin care să intre lumina zilei. Dăm cu bagheta magică, facem fereastră şi acum arată a bucătărie. A mers!

Pasul 3 al actului magic: spaţiul în care mai devreme stăteau lejer o bucătărie şi un loc de luat masa a rămas vacant de când s-a mutat şmecheria în balcon. E cam mic, dar de cât are nevoie un puştache zăpăcit să se foiască? 9,7 metri pătraţi îi vor fi suficienţi. Bibliotecă mobilier 2D Autocad -> inserează pat -> ieşire în pauza de cafea. L-am făcut dormitor, aşa să-i rămâie numele pe veci. Uite, în imagine o să îi punem pe jos ceva colorat ca să îţi stea ochii acolo – ar da bine un covor care imită gazonul, ceva verde cu aspect stufos.

Ce am obţinut? Acelaşi apartament crescut ca un sat înşirat de-a lungul unui drum comunal. Adică o circulaţie largă care îţi uneşte toate camerele şi care e coloana vertebrală a casei. Dacă îţi e somn o iei în sus pe şosea spre pat, dacă vrei la budă treci strada mare, iar dormitorul mare şi baia mare stau în capul satului – tot pe uliţa principală ajungi şi acolo.

Cred că poţi zice că ai ceva spaţiu de dezechipare la intrare la varianta de patru camere, în spaţiul de după uşă, deşi asta nu schimbă faptul că drumul mare şi camera de zi fac corp comun. Asta e cam singura chestie magistrală pe care o are camera de zi, ajungi la ea uşor, că nu se remarcă prin altceva: e mare cât spaţiul dintre felia de şuncă şi cea de Emmentaler dintr-un sandwich, iar la capitolul lumină naturală stă la fel de bine. Adică îţi vei aerisi spaţiul ăsta prin bucătărie cu aburul călduţ pe care îl va aduce dinspre cratiţe deschiderea ferestrei ăleia pe care o vezi acolo, departe.

Normele de igienă aflate (încă) în vigoare impun să ai fereastră separată la camera de zi. Probabil că au fost scrise de nişte pretenţioşi care nu tolerau să poarte ţesături cu miros de ceapă prăjită. Harfe de oraş, ce să zic. Zona ta de zi se rezumă la o canapea, o sărăcie de covor cu o măsuţă pe ea şi mobila cu televizorul.

Zona de noapte e în partea îndepărtată a Marelui Hol. Aici lucrurile sunt în regulă în mare, e doar o mică excepţie: camera de 9,7 de metri pătrați. Inconvenientul principal la dormitorul evoluat din bucătărie este, pe lângă suprafaţa de parchet care te cam strânge, adâncimea: în spate, acolo, îţi e cam beznă, dar te amuzi când ştii că fratele mai mare care stă în camera vecină are fereastra obturată de o pianină. Aşa apare în desenul de pe plan, ceea ce e foarte frumos. Se poate vedea cu ochiul liber că dezvoltatorul are suflet de artist.

Zic să ne bucurăm cu toţii de frumoasele imagini cu dormitoare bine amenajate din pliant, că ele oricum n-au legătură cu ce apare pe planuri, dar sunt frumoase. Oricui îi place să vadă paturi elegante şi suprafeţe lucioase. Sunt din altă poveste, dar vând mai bine iluzia. Aia că ratele îţi garantează o viaţă civilizată. Apropos, chestia asta cu simulările 3D e ultima parte a vrăjii (pasul patru), vine la pachet cu agentul care îţi agită sub nas pliantul şi vorbeşte optimist. E praf în ochi, dar e praf de stele.

P.S.: Apartamentul de trei camere tip 5 se vinde cu 67 000 de euro (TVA 5% inclus), adică cam 63 800 de euro + TVA, iar cel de 4 camere costă 69 500 + TVA. Adică cei trei pereţi care închid balconul (probabil nişte BCA) şi o fereastră cu termopan te costă pe tine în plus 5 700 de euro. Băgaţi colindul cu marja de profit şi să fie primit!