M-am uitat la Insula Iubirii ca să înțeleg România și am eșuat

Nu le am cu reality show-urile astea noi. Nu mă prind, oricât m-aș uita, poate și pentru că majoritatea sunt niște emisiuni cu lături. Cu o singură excepție: Supraviețuitorul făcut după Survivorul ăla american, la care mă închin cu două mâini pentru că e un format de emisiune genial. Drept urmare, a rezistat 34 de sezoane la americani și doar unul la noi. Dacă nu e pe bază de bârfă și chiloțăraie, nu prea face mulți purici pe la televiziunile românești, ceea ce mă aduce la Insula Iubirii, un fel de emisiune faraoancă printre reality show-uri mioritice.

Nu judec și nu vreau să fiu judecată, fiecare e liber să se uite la ce vrea, iar prietenele și cunoscutele mele se uită aproape în masă la această emisiune, care mi-a atras atenția pentru că este un fel de remake după 16 ani al show-ului Vara Ispitelor. E drept că mulți urmăresc genul ăsta de emisiuni fără să aprecieze, bineînțeles, calitatea oamenilor de acolo.

Citește și: Ce câștigi și pierzi când trăiești fără TV și fără certuri pe net

E ca faza aia cu femeia cu mustață de la circ, pe care toți erau curioși s-o vadă, ca să râdă de ea, nu ca s-o ia de nevastă. La televizor, femeia cu mustață este acest circ cu tipi și gagici puși pe cuplat în văzul unei țări întregi, pe un preț prea mic pentru cât de mult se fac ei de cacao.

Până să-ți zic însă ce am înțeles eu din formatul ăsta de emisiune, unul care chiar face mulți purici la TV și n-o să moară prea curând, am căutat și eu o explicație plauzibilă pentru nebunia generală. Am găsit-o la o cunoștință expertă în tot ce mișcă prin reality show-urile românești și-atunci am înțeles.

Îți spuneam că nu prea le am cu televizorul, dar am încercat să văd un episod din noua obsesie națională ca să înțeleg de ce și mai ales cum se face că un format vechi de când lumea se întoarce să bântuie audiența.

De Vara ispitelor mai știu câte ceva. Știu că i-a dat țării pe Cosmina Păsărin și pe tipul ăla de la Meteo care s-a-nsurat cu femeia din plastic. Nu trebuie să-i mai zic pe nume, Victor Slav, că știi ce zic. Am trecut un pic prin emisiunea aia, deși a coincis cu cel mai prolific sezon al meu de chelneriță pe litoralul românesc, când nu prea avea timp de TV.

Altfel, aș fi fost o victimă sigură a emisiunii și-aș fi urmărit-o-n draci, mai ales că eram ușor de impresionat la farmecele băieților din emisiune, care semănau cu tipii de la Flamingo Boys. În 2001, când s-a întâmplat chestia, ăia de la Flamingo Boys mi se păreau zei. Diferența esențială între show-ul ăsta și cel de acum este locația. Atunci, emisiunea cu ispite se filma neaoș, la complexul Amfiteatru de la Olimp și era mare lucru.

Insula asta din zilele noastre e mai dată naibii, se filmează prin niște resorturi din alea de bogați din Thailanda, plus distracție prin cluburi hard core din Bangkok. Și la nivel de prezentare vorbim de chestii diferite ca de la cer la pământ: de emisiunea din 2001 se ocupau bistrițenii ăia cool de la Cassa Loco, la Insula iubirii îl avem pe Radu Vâlcan și mă abțin.

Altfel, scenariul este același: niște cuplați vin la emisiune, sunt separați timp de nu știu câte zile de producători, timp în care trebuie să facă față avansurilor unor tipi și tipe venite acolo să strice case. În 2001, fidelitatea se răsplătea cu marele premiu de 1 000 de dolari. La Insula Iubirii știu doar că se plătește participarea.

Emisiunile astea n-ar fi nimic fără ispite, adică oamenii ăia puși pe cucerit fete sau băieți slabi de înger. Să începem firesc, cu tipii, că mă interesează personal. Ideea e că șablonul nu s-a schimbat din 2001 până acum: se caută tipul musculos, înalt, genul care prinde la gagicile din Bamboo sau alt club de genul ăsta care n-a ars.

La Vara Ispitelor, moartea femeilor erau Victor Slav și Bogdan Vlădău, iar ăsta din urmă chiar a reușit s-o facă pe Cosmina Păsărin să cadă la pat, deci în ispită. Pe-atunci, se zicea c-au fost primii care-au făcut sex în direct, la TV.

Acum, tipul zice că n-a fost pe bune și că sex adevărat se face la Insula Iubirii. Și băieții din copia din zilele noastre sunt cam la fel, semn că gusturile îndoielnice ale româncelor au rămas la fel de îndoielnice. Sau na, poate că n-apreciez eu un băiat bine umflat cu steroizi la sală. Ispitele masculine de la emisiunea asta au, pe scurt, nu doar look-ul, dar și abilitățile de comunicare ale unui instructor de la o sală de sport din Galați. „Eu boss, tu frumoasă, place la tine."

Pe partea de ispită feminină, primul lucru care îmi sare în ochi a-l avea în comun cele două emisiuni înfrățite peste ani este obsesia pentru tanga. Sau chiloții cu ață-n fund, pentru ăia care nu le au cu finețurile fashion. Și-acum 16 ani, și azi, ispitele așa defilează, deși gagicile din show-ul de azi beneficiază de ceva în plus: tehnologia buzelor injectate.

Pe vremea lui Păsărin, se ispitea mai natural. Și tot pe atunci, în emisiunea d-acum defunctă, tipele plătite să facă avansuri arătau țiplă, chiar și după părerea mea de heterosexuală. Mi-aduc aminte în special de blonda aia tunsă scurt, Dalia Negulescu pentru cunoscători, ispita care a stricat o casă, pentru c-am avut ocazia s-o servesc la masă, când lucram într-un club din Olimp. Venise cu toată gașca de la emisiune și se uita lumea la ei ca la semizei, inclusiv eu, dar asta era normal într-o vreme în care Pro năștea vedete pe bandă rulantă.

Sunt sigură că și gagicile de la show-ul de azi au parte de recunoaștere și respect, dar sper să-ntâlnească fani care să-și găsească mai bine cuvintele, decât o face tipul ăsta.

Cred că televiziunea n-o să moară prea curând, cel puțin nu cât poate vinde astfel de formate. Această dulce expectativă a eșecului celui de lângă tine și plăcerea bolnavă de a asista la umilirea lui îi aduc mereu în fața ecranelor pe mulți dintre fanii reality show-urilor. Iar dacă se lasă și cu chiloți și cântec, nu neapărat manele, dar ceva să placă tuturor, e și mai bine.