Am renunțat la internet și-ți recomand și ție asta

Poate fi epuizant să deschizi rețelele sociale zi de zi și să vezi știri despre moarte și distrugere. Apoi mai sunt discursurile, comentariile nedorite, shaming-ul public, viețile altora care-ți sunt băgate pe gât cu forța.

Vara trecută, n-am mai suportat toate astea. Mă tot gândeam să le scot din viața mea, dar tot amânasem. Am dezactivat tot fără niciun avertisment. Mai întâi Twitterul, apoi Facebook, apoi mi-am șters toate aplicațiile de social media de pe iPhone.

„Prietenilor tăi o să le fie dor de tine", mi-a zis Facebook. Stăteam la birou, șocată că o aplicație îndrăznește să-mi spună cum să-mi trăiesc viața. Ce căcat. Gata, am terminat cu mizeria asta.
Pentru prima oară după mult timp, am putut respira. Eram singură. Zgomotul vocilor tuturor și comentariile nesolicitate la fiecare mișcare a mea dispăruseră.

Nu puteam fi contactată decât prin e-mail sau telefon, doar de către cei care aveau aceste informații. Evident, n-a trecut mult până când lumea a început să-mi scrie îngrijorată: „Ești bine? Am văzut că nu mai ești pe Facebook."

Dar eram bine, mai bine decât fusesem vreodată în ultimul an. Nu mai deschideam și închideam obsesiv aplicații de social media și puteam procesa evenimentele zilei fără să văd dezbaterile nesfârșite și inutile ale oamenilor despre ele.

De curând, după ce mi-am reactivat, cu o oarecare ezitare, conturile de social media, am contactat-o pe terapeuta Nicole Amesbury de la Talkspace, ca să înțeleg de ce oamenii au fost atât de stresați de faptul că am luat o pauză. Talkspace e o companie de terapie online care are un program de tratare a persoanelor dependente de rețelele sociale.

De ce au fost oamenii atât de îngrijorați că am luat o pauză de la ceva atât de obositor pentru psihic? Și, cum rețelele sociale sunt o parte inerentă a jobului meu, la fel cum sunt pentru multe alte persoane, a fost ok să iau o pauză multdorită?

„Dacă renunți la rețelele sociale, oamenii încep să se întrebe dacă ești bolnav, pentru că n-au mai auzit nimic de tine", mi-a zis Amesbury. „Poate fi foarte flatant să-ți spună că le e dor de postările tale. Social media nu e neapărat un lucru rău, dar cred că nici n-o să dispară din viața ta – nu trebuie să te lupți cu tehnologia, ci să găsești o modalitate prin care să funcționeze pentru tine."

Încă din primele zile, când tot luam telefonul să verific Facebook-ul, simțeam că am pierdut controlul asupra vieții mele. Amesbury a zis că acesta e un semn că felul în care utilizezi rețelele sociale e problematic.

„Când începi să simți că ai pierdut controlul, încep să apară problemele", a zis Amesbury.

Totuși, chiar și atunci când am început să mă simt izolată, am știut că evitam toate traumele altor oameni. Anul trecut, când o prietenă s-a sinucis, rețelele sociale, pline de oameni care scriu „vreau să mor lol" în mii de feluri, nu m-au ajutat foarte mult în perioada de doliu. E un umor negru care facilitează conexiunile cu alții care simt la fel; doar că nu e deloc amuzant când tocmai ți s-a sinucis un prieten.

„Oamenii vorbesc despre contul de Twitter al lui Trump, iar unele postări de pe Facebook Live au fost de-a dreptul traumatizante", a zis Amesbury. În tot haosul ăsta în care trăim, oare sunt rețelele sociale un lucru bun pentru societate?

De câte ori mă întreba cineva cum merge pauza de social media, îi spuneam că sunt în paradis. Eram singură cu gândurile mele, fără presiunea de a intra în discuții stresante cu necunoscuți pe internet. Mă vedeam mai des cu prietenii, făceam mai multe fotografii fără intenția de a le posta undeva pentru validare. Am făcut excursii în natură și am petrecut timp cu persoana iubită. Dar mi-a fost greu să scap cu totul de social media când toți oamenii cu care ieșeam erau mereu pe telefoane sau când prietenii îmi trimiteau pe mail linkuri cu meme-uri sau știri.

Amesbury a zis că mulți oameni aleg să ia o pauză de la social media când sunt în concediu. Dar dacă nu ești în concediu și tot ai nevoie de o pauză, are o recomandare.

„Cred că toată lumea are problema asta", a zis ea. „De asta le recomand tuturor „regula 20-20". Dacă ești de douăzeci de minute în fața ecranului, ia-ți o pauză de douăzeci de secunde ca să te uiți la câțiva metri în fața ta. Uită-te la ceva care nu are nicio legătură cu ce ai pe ecranul telefonului sau al calculatorului și respiră."

Deși regula 20-20 e recomandată, în mod tradițional, pentru sănătatea ochilor, Amesbury a zis că ajută la dezvoltarea concentrării și a lucidității când folosești rețelele sociale. „Întinde-te, uită-te în zare și întreabă-te: Am obținut ce mi-am dorit când m-am logat?"

Chiar dacă mă simțeam cu un pas în urma celorlalți în privința știrilor, eram complet deconectată și fericită. Dar după o săptămână, am fost nevoită să-mi reactivez contul de Facebook pentru job. A mai trecut o lună până mi-am reactivat și Twitterul, pe care îl folosesc constant din 2009.

Deși m-am reconectat cu lumea, acum fac asta cu anumite limite. Nu intru pe Twitter decât în orele de lucru, nu mai postez lucruri personale (deocamdată), nu mai am aplicația de Twitter pe telefon, am dezactivat toate notificările de la social media și folosesc des e-mailul și sms-urile pentru comunicare. Am filtrat lista de prieteni și newsfeed-ul.

Dar oricât de mult urăsc toate astea cu fiecare atom al ființei mele, tot fac parte din jobul și viața mea. Probabil e valabil și pentru tine.

„Dacă cineva crede că rețelele sociale sunt superficiale sau că sunt un trend trecător sau o cale prin care oamenii își arată egourile, se înșală", mi-a zis Amesbury. „Oamenii folosesc rețelele sociale în moduri incredibil de personale și înduioșătoare, iar rețelele au abilitatea de a face lucruri grozave în aceeași măsură în care ne fac rău."