Cât durează relațiile serioase ale tinerilor de azi

Săptămâna trecută m-am zvârcolit pe podea ca un câine, pe balade îngrozitor de triste, după încă o despărțire. Nu era ceva nou în relația noastră: eu și iubitul meu ne despărțim de câte ori unul dintre noi uită să aducă lapte de la magazin.

Furtuna asta de despărțiri și împăcări e un fenomen destul de răspândit. Un studiu recent a descoperit că o relație la tinerii de azi durează, în medie, 4,2 ani, dar anii ăștia nu sunt neapărat consecutivi; șaizeci de procente dintre tineri spun că au avut cel puțin o relație de tip on/off. Da, se pare că ne place să stăm ani de zile cu aceeași persoană enervantă pe care o știm din facultate pe căcățișuri nesemnificative. Cât de plictisitor de distructivi suntem.

Am vorbit cu psiholoaga Stéphanie Boisvert despre cercetările ei legate de impactul familiei și prietenilor asupra relațiilor romantice, ca să văd ce mai pot afla despre tinerii de azi. Se pare că relațiile noastre sexuale și romantice depind enorm de relațiile pe care le avem cu oamenii încă din copilărie. Dacă ai avut puține prietenii în timpul școlii, sunt mari șanse să ai relații mai puține și mai scurte.

„Cei care au avut experiențe sociale negative în copilărie și adolescență – n-au fost plăcuți și au avut puțini prieteni – au relații romantice mult mai târziu", a explicat Stéphanie. „E un tipar care se repetă des și în viața lor de adult. Le va fi greu să găsească și să păstreze lângă ei parteneri sexuali."

Cel puțin, asta spun studiile – dar oare se recunosc tinerii de azi în această descriere?

„Am făcut o școală de băieți, așa că mi-a fost mereu greu să comunic cu femeile; n-am interacționat niciodată cu ele, așa că au devenit un fel de specie exotică pentru mine", mi-a zis Daniel, 25 de ani. „Nu m-a ajutat nici faptul că am avut tenul gras și probleme cu coșurile. Doar fotbaliștii aveau relații. Din fericire, am o soră mișto care m-a învățat cum să vorbesc cu femeile și, până la urmă, mi-am făcut o iubită în facultate."

Deși Daniel a reușit să-și facă o iubită, majoritatea puștilor care n-au avut partener sau parteneră în școală continuă să fie singuri și mai târziu în viață, pe când copiii populari continuă să aibă relații romantice de succes și după absolvire. „Cei care au mai mulți parteneri romantici în adolescență au avut și prietenii de calitate", mi-a zis Stéphanie. „Au fost persoane populare și au rămas așa și la maturitate."

Boisvert a mai descoperit că persoanele care au mai multe relații de durată se înțeleg mai bine cu familia și prietenii. Am vorbit cu Molly, o tânără de 23 de ani, care se poartă ca o femeie casnică încă din adolescență. „Chiar și în școala primară, am avut un iubit timp de doi ani de zile. Era mult mai scund decât mine și n-aveam nimic în comun în afară de faptul că uram amândoi sportul. Chiar zilele trecute mi-am dat seama că nu am fost singură mai mult de două săptămâni în viața mea – am avut numai relații de durată, una după alta."

Molly nu crede că relațiile ei se datorează unei relații idilice cu părinții, ci sunt rezultatul unei frici de singurătate. „Când ești tânăr, te plictisești mereu când nu ești stimulat. Pe mine mă stimula o nouă relație. Mă despărțeam de un tip doar ca să mă combin cu un prototip mai bun de bărbat."

Deși studiul lui Stéphanie n-a măsurat felurile specifice în care relația dintre părinți și copii afectează relațiile LGBTQ, psiholoaga crede că, „dacă familia susține orientarea sexuală a copilului, relațiile queer vor oglindi ceea ce vedem în relațiile hetero pe termen lung. Dar dacă relația e stigmatizată de societate, asta se poate reflecta în relațiile viitoare, pentru că judecățile altora pot transforma persoana în una introvertită, care va aștepta relația romantică potrivită mult timp."

Deci, practic, e numai vina părinților tăi, iar viața e doar o extensie a vieții sociale groaznice pe care ai avut-o la școală. Dar ce anume merge prost în relațiile persoane nepopulare, care nu sunt plăcute de ceilalți? Dr. Kale Monk, psiholog și expert în relații on/off, susține că relațiile de durată funcționează pentru că partenerii fac sacrificii reciproce. Adică unul se preface că îi plac pastele de căcat pe care le-a gătit celălalt, iar altul nu mai pleacă să studieze în străinătate ca să rămână lângă cel drag. Aceste sacrificii cresc stabilitatea și calitatea unei relații. „Partenerii se consideră un tot unitar, nu două ființe individuale", a explicat Kale.

Problema e că, de multe ori, femeile se sacrifică mai mult. „În relațiile heterosexuale, femeile sunt mai dezavantajate, pentru că fac mai multe treburi casnice și se implică mai mult", a zis Kale. „Multe cupluri susțin că sunt egalitariste, dar diviziunea muncii nu se face corect."

„Când eram mai tânără, făceam multe sacrificii pentru parteneri", mi-a zis Meghan, care a avut mai multe relații de durată. „De fiecare dată mă mulam pe tipul cu care eram. Îi copiam stilul, treceam de la emo la punk la tocilară și înapoi. Îmi plăcea tot ce îi plăcea și lui. Mi-am sacrificat tinerețea pentru iubiți. Ei mergeau singuri în excursii prin lume, iar eu le cumpăram pernuțe pe care scria Te iubesc – renunțam la mine cu totul."

Dar asta nu înseamnă că genul ăsta de relații funcționează întotdeauna. „Sacrificiul funcționează dacă e efectuat alternativ de ambele părți. Dacă ești mereu persoana care se sacrifică, o să strângi în tine multă nemulțumire ascunsă", mi-a zis Kale.

„Până la urmă, am realizat cât de multe făceam pentru iubitul meu", a continuat Meghan. „Acum am relații mai scurte, pentru că nu sunt dispusă să mă mulez pe personalitatea altcuiva."

Totuși, o medie de 4,2 ani nu e chiar puțin. Sincer, cine ar vrea o relație mai lungă de atât? După cum sugerează Ellie: „Am trecut prin multe și m-am despărțit de mulți, dar când mă uit la prietenii mei aflați în relații stabile de ani de zile, nu sunt invidioasă. E sănătos să-ți urăști mocnit partenerul la vârsta asta. Altfel ajungi ca cuplurile alea dubioase care se țin de mână tot timpul și nu se ceartă niciodată."

@annielord8