Sunt o femeie care produce filme porno și regret moartea regelui Playboy

Acum câteva zile, milioane de penisuri, vagine și alte organe genitale neidentificate au plâns moartea lui Hugh Hefner. Sex-simbolul în vârstă de 91 de ani care a fondat revista Playboy a lăsat în urmă o moștenire prețioasă pentru libidourile și libertatea noastră sexuală, un imperiu de milioane de dolari și o turmă întreagă de partenere sexuale îndoliate.

Hugh Hefner a dat pornografiei un simț al eleganței și a făcut divertismentul pentru bărbați acceptabil social, chiar dacă unii tot nu erau de acord cu asta. Nenumărate personalități feminine au pozat nud în paginile revistei lui. Hef, cum i se spunea, a vrut să arate că vedetele sunt la fel ca noi, chiar dacă arată mult mai bine decât noi când se dezbracă. A încurajat generația americană să vorbească mai deschis despre sexualitate. Munca lui a implementat o atitudine pe genul „dacă poate el, pot și eu", pe care am transmis-o și eu în munca mea.

Ca realizatoare de filme, fotojurnalistă și sexoloagă, pot spune că Hef m-a inspirat în multe feluri. Mi-am început propriul serial în care le-am luat oamenilor interviuri despre dragoste, sex și relații, iar discuțiile sunt însoțite de fotografii nud. Sunt îndrăgostită de corpul nud și cred că știm cu toții că și Hugh era. Vulnerabilitatea nudității are o frumusețe inerentă deosebită. Mă îndrăgostesc de caracteristicile unice ale fiecărei persoane: o aluniță, un fund mare, un zâmbet timid, ochii ca niște lacuri în care îți vine să te scufunzi…cred că înțelegi ce vreau să spun. Până la urmă, am început să filmez și să regizez filme pornografice softcore, ca să trec la nivelul următor de intimitate cu nudurile mele.

Încerc să păstrez echilibrul fin dintre sex și eleganță pe care l-a promovat și Hef. Sexul vinde. Pornografia e o piață veșnic înfloritoare. Hefner a știut să capitalizeze asta și să dacă o grămadă de bani și sper că și eu voi reuși același lucru.

Eu am avut norocul să particip la câteva petreceri notorii care s-au ținut la casa Playboy, înainte să se vândă, în 2016. Petrecerile astea au reprezentat cel mai bine impactul pe care l-a avut Hef asupra culturii pop: hedonismul nelimitat marca Hollywood. Prima oară când am fost la o petrecere Playboy, aveam 18 ani și abia debutasem pe scena din Los Angeles. Am venit cu o iubită de-a mea și cu un prieten de-al ei care ne-a băgat la party.

N-ai decât să crezi ce vrei despre natura acestor petreceri, de obicei faimoase pentru devianțele lor sexuale, dar la toate cele la care am participat, m-am simțit fericită și în siguranță. O fată oarecare din Idaho, în faimoasa casă Playboy, printre vedete din toate industriile.

Iar epicentrul acestor petreceri era Hugh. El aducea oamenii laolaltă și dărâma granițele dintre gen, rasă, statut social, preferințe sexuale și vârstă. Nu poți spune că nu e un lucru mișto. Sunt recunoscătoare că am participat la crearea acestei istorii. Singurul meu regret e că nu am apucat să-l cunosc pe Hef, să mă plimb în curul gol prin casa lui și să mă așez la el în poală ca să-mi aducă noroc.

Astăzi port la gât o cheie Playboy vintage din aur de 24 de carate – cheia cu care intrai la petrecerile astea superexclusiviste – și am sufletul în doliu. Hugh, îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut, nu doar pentru industria sexului, ci pentru că ne-ai oferit tuturor perverșilor divertisment la infinit, pentru că ai dat cele mai epice petreceri și pentru că ai știut să apreciezi femeile. Prin revoluția sexuală pe care ai declanșat-o, ai contribuit la dărâmarea zidurilor și stigmatelor sociale care au făcut din sex un tabu în Statele Unite.

Ai adus eleganță și sofisticare într-o industrie vulgară. Ai reconstruit perspectiva oamenilor despre dragoste, viață și sexualitate prin faptul că ai făcut absolut tot ce ai avut chef – toate astea cu blândețe și cu zâmbetul pe buze.

Hef, în ziua morții tale, eu și o grămadă de alți admiratori ai tăi ne-am masturbat în onoarea ta.

Urmărește-o pe Shelby Sells pe Instagram, Twitter și site-ul ei.