Tipul ăsta e plătit să se uite la pornografie gay și să vadă ce înțelege din ea

Cel mai recent studiu de Joseph Brennan, un conferențiar în media și comunicare de la Universitatea din Sidney, abordează metodic felul în care studiourile porno fac reclamă la penisurile actorilor. Publicat în Journal of Homosexuality, studiul e genul de lucrare care te face să verifici de două ori că cineva într-o poziție academică chiar a stat să trieze prin 6 900 de poze cu penisuri, „pentru cercetare".

Desigur, Brennan a avut un pretext valid: el a vrut să vadă cum actorii porno sunt repartizați pentru anumite personaje, în funcție de mărimea penisului. El a descoperit că cei care intrau în categoria mai mică, erau promovați ca cei care primesc. De asemenea, el a vrut să înțeleagă mai bine cum promovarea sculelor imense afectează starea mintală a consumatorilor de porno.

„Pe lângă discuțiile despre pornificare a culturii gay sau popularitatea porno-ului gay, eu consider că porno-ul gay a just un rol important în evoluția comunității noastre", spune Brennan.

Zece întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui tip care face dildo-uri

Fascinația asta este prezentată pe deplin în tezaurul academic al lui Brennan. Pe lângă mărimea penisurilor, el a mai scris despre estetica gonzo a porno-ului gay, ca cel produs de (linkurile tagate NSFW) studio-ul FraternityX.

El a explorat cum actorii care nu folosesc prezervativ au fost „înlăturați" din industrie, a catalogat reacțiile la „abuzul porno" de pe site-ul Boys Halway House și a studiat felul în care site-urile porno, precum Czech Hunters, stimulează fanteziile gay vestice ale bărbaților disperați și excitați din Europa de Est.

Brennan pare mai intrigat de impulsurile mai dark ale unor consumatori de porno gay. De ce site-urile cu simulări grafice de viol și teme de exploatare sunt atât de căutate online, și ce înseamnă asta pentru cultura gay, dacă înseamnă vreo ceva? În lucrarea lui despre Boys Halfway House, o serie porno în care spectatorul își asumă identitatea unui predator social din clasa muncitoare, Brennan analizează cum spectatorii fac diferențele dintre abuzul porno „bun" (stilizat) și „rău" (inconfortabil de realist).

Aparent e o graniță destul de ambiguă, care, atunci când e depășită, pare ca și cum spectatorii participă în cultura violului. Așa cum scrie și într-un comentariu de pe un blog de critică porno: „Prezintă violul ca ceva excitant, când, de fapt, nu este deloc. E o problemă majoră a societății și chestiile de genul practic afirmă asta."

„Eu cred că Boys Halfway House e un exemplu care ne aduce mai aproape de ce mulți percep ca limitele fanteziei pornografice", spune Brennan.

Similar, în analiza Czech Hunters, o serie de porno gay contra-cost din Europa de Est, el a observat o altă fantezie porno de exploatare la fel de inconfortabilă: cea a tipilor heterosexuali disperați, care sunt în stare să facă orice pentru câțiva lei.

El dezbate că există o falsă nostalgie în narativa nișată pe care o prezintă Czech Hunters. Oamenii vor să creadă că Republica Cehă a avut un comerț sexual înfloritor după căderea comunismului, plin de tipi heterosexuali dornici să facă un ban ușor. E o internalizare a scenariului clasic de gay-contra-cost, care se bazează pe stereotipuri despre Europa de Est.

Să stai să analizezi porno gay pare ca o scuză de birou, când te prinde șeful uitându-te la videoclipuri cu Sean Cody, dar există destul de multe motive pentru a face asta. În primul rând, cercetările au arătat că bărbații gay și bisexuali raportează mai mult stres și anxietate legată de corp, complexe de aspectul fizic, tulburări alimentare și o percepție a corpului negativă, față de bărbații heterosexuali. Cel mai probabil este legat de consumul de porno.

Alt studiu a găsit o corelație între porno fără protecție și predilecția unei persoane față de sexul riscant. Apoi mai sunt și masele anonime de bărbați și femei care consumă. Mai pe scurt, sunt multe lucruri de lămurit în privința porno-ului gay.

Deși porno e un tărâm popular de cercetare, a fost un domeniu controversat de la bun început. Studii Porno s-a lansat de abia de trei ani, ca „primul jurnal internațional revizuit de academicieni care explorează critic aceste produse și servicii culturale desemnate ca fiind pornografice". A fost aproape instant criticat de activiști anti-porno.

Însă Brennan spune că zilele astea există o conștientizare mai mare a valorii cercetărilor în porno. „Am observat mai mulți academicieni care lucrează în zona de porno gay și publică regulat, ca un colectiv mic și devotat de persoane talentate care abordează domeniul din mai multe perspective disciplinare", spune el. De exemplu, în 2015, jurnalul Psychology & Sexuality a publicat prima ediție specială pe tema asta. Alte publicații, inclusiv Psychology & Sexuality, au găzduit lumea înfloritoare a studiilor pornografiei homosexuale.

În interviul nostru, Brennan putea fi enervant de limitat în privința motivațiilor pentru studiul pornografiei și ai impresia că acest caracter evaziv provine de la faptul că e un observator platonic voluntar. El este atent să nu judece lucrarea pornografică, ci mai mult să se concentreze la părerile online din jurul unui porno.

Dar e clar că observă cum lumea porno întărește stereotipurile. De exemplu, în lucrarea lui despre mărimea penisurilor, el notează că cei care sunt deasupra sunt descriși frecvent drept masculini, agresivi și stăpâni pe situație, în timp ce bărbații de sub sunt „băieței", „ușuratici" și chiar „isterici".

El spune că e bine să pui sub semnul întrebării „prezentarea rolurilor sexelor limitate din pornografia gay."

Există o aliniere privilegiată care conectează acțiunea, puterea și penetrarea cu bărbați masculini cu mărimi mari." Ar strica oare dacă am cere o „varietate mai mare a fanteziilor"?