Ce este sexo-marxismul, prăjeala cu care fanii Coaliției pentru Familie-și justifică ura

Cine a inventat formula asta „sexo-marxismul" arată limpede ceva înclinații neo-nazi. „Sexo-marxismul" este o adaptare nefericită, sau e pur și simplu un furt, o imitare a expresiei „sexueller Bolschewismus", bolșevism sexual, folosită de naziști.

Expresia sexueller Bolschewismus a fost scoasă în 1921 de un pastor german pe nume Ludwig Hoppe, într-un pamflet în care ataca reformele introduse de Republica de la Weimar, altfel zis Germania de până la venirea la putere a lui Hitler. Republica de la Weimar dăduse femeilor dreptul de vot și egalitatea cu bărbatul în cadrul căsătoriei, exact ca în URSS. Femeia egală cu bărbatul! Ah: bolșevism sexual.

Acolo, în pamfletul Sexueller Bolschewismus und seine Abwehr, (Abwehr semnificând niște structuri secrete de propagandă și strângere de informații) se propuneau și toate măsurile pe care aveau să le aplice naziștii împotriva homosexualilor, inclusiv închiderea în lagăre și eutanasierea.

Pastorul Hoppe care urla împotriva „bolșevismului sexual" era pentru familia tradițională (precum Coaliția pentru Familie) și propunea pentru „degenerații" care fac sex fără a se înmulți sterilizarea și azilul psihiatric. Cât despre sodomiți: moartea.

Pastorul vorbea de bolșevism pentru că într-adevăr, pentru o scurtă perioadă Uniunea Sovietică a trecut printr-o revoluție sexuală promovată de Aleksandra Kollontai, o mâncătoare de bărbați (aproape literalemente), scriitoare și prima femeie-ambasador, care lăuda amorul liber și sexul fără limită pentru a distruge bazele familiei, odioasă instituție burgheză. (O simplă privire de-a ei putea muia genunchii unui bărbat mai eficace decât o vizită a NKVD-ului, precursorul KGB-ului.)

Orgiile prin fabrici s-au încheiat însă imediat după moartea lui Lenin și preluarea puterii de către pudicul ascet alcoolic și fost seminarist Stalin, mai interesat de vodcă și torturi decât de femei.

Abia în acest context poate fi înțeles halucinantul roman al scriitorului sovietic Gladkov Cimentul (1925), romanul perfect al realismului socialist, unde personajul Gleb Ciumalov vine de pe front și descoperă că nevastă-sa, în loc să i se arunce în brațe, are idei de egalitate sexuală.

Nu doar egalitate între sexe, dar se sugerează că femeia vrea mult sex, cu oricine, acolo la fabrică, unde nimeni nu prea mai poftește să muncească.

Cât de tâmpit e personajul, studiat vreme de generații la orele de literatură în fostul lagăr comunist, se vede din prima pagină a cărții, unde, coborând din tren, soldatul Ciumalov vede niște prășitoare chicotitoare și li se adresează cum știa el că trebuie:

Genul de cretin care la fabrică cumpără cadouri pentru toate colegele, în vreme ce ele și-o trag exuberant în grup în sala mașinilor pentru a da o nouă lovitură hidrei capitaliste.

În acest context se înscria vituperarea cu bale a pastorului german, iar mai târziu a naziștilor, împotriva „sexueller Bolschewismus". Această formulă, „sexueller Bolschewismus", cât și adaptarea ei „sexo-marxismul", nu au însă nimic de-a face cu homosexualitatea.

În realitate, nu împerecherile în grup îi deranjează pe cei care folosesc aceste expresii, cât mai ales homosexualitatea. Formula „sexo-marxism" acoperă în special ideea de a acorda cuplurilor gay drepturi egale sau similare cu cele ale cuplurilor hetero.

Aici formula este însă cu totul rău plasată, întrucât în comunism, altfel zis în sistemul politic bazat pe învățăturile lui Marx, homosexualitatea era un delict penal, pedepsit cu închisoarea. Sau, dacă nu cu închisoarea, cel puțin cu un azil psihiatric, pentru a vindeca „devierea" de la „normalitate".

Aici comuniștii se comportau ca naziștii. Niciun fel de marxism, așadar, în tendința de a apăra drepturile homosexualilor.

Au existat, desigur, gânditori marxiști precum Herbert Marcuse, care în Eros și civilizație (1955) căuta să-i concilieze pe Marx și Freud și propunea sexul ca pe un scop în sine într-o societate non represivă, iar nu doar ca mijloc de reproducere.

Marcuse era însă doar un filozof occidental, iar nu un consilier al lui Stalin sau Brejnev. De altfel, cartea lui e un hibrid neîndemânatec, pentru că până și Freud vedea homosexualitatea ca pe o „perversiune". Ba chiar și sexul oral și masturbarea erau „perversiuni" pentru Freud.

Sigur, homosexualii nu erau pedepsiți cu moartea în comunism, cum se întâmplă în unele țări musulmane, sau cum ar trebui în realitate să fie într-o teocrație creștină. Asta pentru că Biblia nu e diferită de Coran în tratamentul homosexualității.

Despre homosexualitate în Biblie (Vechiul Testament nu e altceva decât Torah evreiască cu câteva adăugiri), textul e foarte simplu. Legionarii și neonaziștii și fundamentaliștii creștini îl iau literalmente:

Atât. Așa spune Biblia. Nu mai căutați interpretări. Biblia nu este diferită de Coran aici. Moarte… Moarte.

Asta pentru că fundamentaliștii sunt în realitate doar obsedați de sex. Mintea lor vede prin jaluzelele cuplurilor non-hetero numai sex-sex-sex…

Fibra lor afectivă se nutrește din viziuni de orgii, împerecheri si torturi sado-maso… Nu concepe afectivitate reală, citit împreună, camarederie si plimbat prin parc. Creierul lor e înfierbântat de cravașe, latex și accesorii SM. Pe scurt, mintea lor neagă dimensiunea umană a cuplurilor gay. Mintea fundamentaliștilor creștini vede numai sex.

Negând dimensiunea umană a cuplurilor gay, ei fac așadar dovada, precum fundamentaliștii musulmani, unei obsesii cu sexul. Islamiștii își înfașă și închid femeile doar pentru ca își închipuie că, lăsată singură, femeia se va împerechea animalic cu primul venit. La fel, fundamentaliștii ortodocși nu văd într-o relație, ba chiar într-un contact uman, decât sex-sex-sex, iar acela trebuie sa petreacă după canoanele Bibliei (unde totuși unii, precum Lot, acel model de pioșenie, s-au împerecheat cu fiicele lor).