Am sunat la un call center anti-avort din România, ca fată gravidă, ca să văd cum mă ajută

În România, nu mai este demult o surpriză prezența asociațiilor și organizațiilor așa-numite „pro-life", care militează mai puțin pentru viață, ci mai degrabă pentru limitarea și chiar interzicerea avorturilor, precum cele din care e formată Coaliția pentru Familie. Acest discurs anti-avort pare să capete mai mult teren în ultimii ani și s-a ajuns chiar la medici care refuză în mod deschis să efectueze întreruperi de sarcină și își lasă pacientele să avorteze fără asistență pe paturile de spital, de parcă ne-am întors în anii de glorie ai lui Ceaușescu.

Unii medici îți vâră pe gât toate argumentele alea metafizice și-ți spun că religia nu le permite să efectueze întreruperi de sarcină, de parcă credințele lor personale au vreo legătură cu profesia pe care și-au ales-o. Alții o dau cu jurământul lui Hippocrate și zic că ambii pacienți (adică mama și copilul nenăscut) au dreptul la viață, dar aș vrea să întreb unde este aici dreptul femeii de a controla ce se întâmplă cu propriul ei corp, mai ales în cazurile în care riscă să moară la naștere. Pare că nu am învățat nimic din experimentul comunist și din moartea a aproape zece mii de femei din cauza avorturilor autoprovocate sau efectuate clandestin în perioada de forță a decretului 770, care a dus la o generație întreagă de orfani în Republica Socialistă România.

Bine, ai putea să spui că nu am o poziție de argument validă, pentru că am 22 de ani și nu am ajuns niciodată pe masa de chiuretaj sau în situația de a lua o asemenea decizie. Ca să cunosc cealaltă parte a argumentului, am decis să sun la un telverde pentru femei care se gândesc să facă avort, lansat de curând și sprijinit de asociații creștinopate precum Glasul Vieții, PRO VITA Iași sau PRO VITA București, cea condusă de un tip care a fost între extremiștii Noua Dreaptă, Bogdan Stanciu.

Românii sunt campionii europeni la numărul de adolescente sub 15 ani care ajung să nască, dar și la numărul de bebeluși morți la naștere. ONU a cerut guvernanților să introducem educația sexuală în școli, ca în toate țările civilizate, ca să prevenim astfel de lucruri, dar nu s-a întâmplat. De-asta m-am dat drept o adolescentă de 16 ani, care locuiește doar cu mama sa într-o garsonieră din București, ca să văd cum mă ajută cei de la hotline.

Din prima, argumentele așa-zișilor consilieri pro-life porneau de la definiția avortului drept ucidere de om și până la o înșiruire de boli cu transmitere sexuală pe care puteam să le iau, pentru că am făcut sex ca proasta. Adică înțeleg că avortul poate să fie o traumă, dar nu cred că e moral sau acceptabil să oprești o adolescentă cu amenințări de tipul „femeile care avortează prima sarcină au de 50% mai multe șanse să moară de cancer de sân până la 30 de ani".

Am discutat exact 58 de minute la telefon și nu m-a întrebat deloc care este numele meu, pentru că măcar acest serviciu încearcă să-ți garanteze o oarecare anonimitate, chiar dacă funcționează ca o portiță spre lumea obscură a propagandei pro-life din România.

Chiar dacă nu sunt tocmai entuziastă de faptul că acești consilieri încearcă să convingă inclusiv adolescente pierdute că trebuie să păstreze o sarcină, pentru că „avortul e ucidere de om", trebuie să menționez că mi-au oferit accesul la mai multe servicii, de la un control ginecologic gratuit, la posibilitatea de a sta într-un apartament social, dacă cumva mă dă maică-mea afară din casă, pentru că am venit cu burta până la gură de la școală.

De asemenea, tipa cu care am discutat a încercat să mă încurajeze să-mi continui școala și educația, spunându-mi chiar că poți să faci și un doctorat pe lângă un copil, că practic îți ridici țâța și vine singur să se alăpteze. Serios, chiar mi-a spus asta sau ca să folosesc un citat exact:

Sincer, aceasta experiență personală a consilierei pro-life m-a șocat și mi-a întărit convingerea că nu vreau să am vreodată copii. Adică asta pare o poveste inspirată mai degrabă din viața unor mamifere, decât a speciei homo sapiens.

Oricum, mi-a spus și că primesc o indemnizație de creștere a copilului și practic îmi pot crește liniștită bebelușul inexistent din banii statului până la vârsta de doi ani, apoi ar cam trebui să aștept mila lui Dumnezeu.

Practic consiliera zicea că păcat să faci avort și să ratezi 1 400 de lei de la stat în fiecare lună. Bine, nu știu cine poate trăi de una singură, să plătească chirie și să hrănească un copil cu atâția bani în București.

Cam aici s-a oprit și compasiunea pro-life, că femeie era prea concentrată să aibă un discurs construit atent, în care repeta cât mai des cuvântul avort, doar ca să-mi intre în minte că întreruperea de sarcină nu este o decizie pe care o iau pentru că îmi controlez propriul corp și astea sunt doar bazaconii ale noilor vremuri din România.

Dincolo de faptul că mi-a amintit la fiecare cinci minute despre ce crimă oribilă aș comite pentru că „copilul din pântece" este deja o persoană umană cu o inimă și sistem nervos, consiliera pro-life m-a coborât și în oroarea bolilor sexuale pe care le-aș fi putut lua, doar ca să mă convingă să fug în viitor de penis ca dracii de BOR.

Desigur că m-a trecut prin întreaga listă de boli cu transmitere sexuală și mi-a explicat toate bubele și mâncărimile groaznice pe care aș fi putut să le fac, dacă sfinții nu erau atât de buni cu mine încât să-mi dea cu niște sarcină, ci cu gonoree, sifilis, herpes genital, chlamydia sau HIV. Apreciez!

Totuși, cea mai interesantă tehnică folosită de consiliera pro-life pentru a băga spaimă de avort s-a rezumat la cancer. Cu toţii știm ce spun studiile britanice făcute de oameni cu prea mult timp liber: o să facem cancer de la pâine, de la mestecat prea repede, de la respirat în orașele noastre de toate zilele și acum și de la avortat prima sarcină. Adică pare o spirală fără ieșire, nu mai trăim cum o făceau strămoșii noștri feriţi de cancer, iar corpurile noastre mai au nevoie de ceva evoluţie ca să afle asta. Așa că nu poţi decât să te resemnezi cu ideea că orice poate să determine creșterea unei tumori. Relax!

Dacă ești interesat de logica trasă de păr pe care mi-a livrat-o militanta anti-avort, atunci pot să-ţi spun că, aparent, femeile produc prea mult estrogen și scapă de hormoni doar atunci când livrează copii pe bandă rulantă. Problemă rezolvată, CpF.

Consiliera pro-life a încheiat discuţia noastră productivă cu înregistrarea unui chiuretaj pe YouTube. Serios. E ok, doar niște sânge. Da' nici operaţia de apendicită nu arată mai bine și nu văd pe nimeni în tabăra pro-apendicită.

Cam după acest scenariu funcționează propaganda pro-life: spaimă și compasiune, livrate în doze egale. Am înțeles că nu-i nimic mai frumos pe lumea asta decât un copil, așa că aș vrea să știu de la toţi militanţii anti-avort de ce vor să distrugă viaţa unor copii ce nu au avut acces la educaţie sexuală în societatea asta pudică de sub umbra ortodoxismului BOR. Apropo, cele două consiliere ale hotline-ului susțin c-au salvat vreo 721 de copii de la avort și au ajutat vreo 973 de mame, cu argumente precum cele pe care mi le-au dat mie.