E o senzație ciudată să-ți bagi picioarele într-un bazin imens cu struguri. Tălpile mele goale călcau pe boabe și sucul ieșea de peste tot în țarcul din ciment cunoscut ca lagares în Portugalia. Senzația e atât de dubioasă încât totul pare greșit. Mă aflu în valea Douro pentru ultima etapă a procesului de strivire a strugurilor din care iese vinul de Porto Taylor's.
Valea Douro
Un tip cântă la orgă într-un colț, iar eu mă alătur muncitorilor care calcă în picioare strugurii. Se pare că procesul nu-i vreo mare șmecherie. Stilul ăsta de presare e preferat în locul alternativei mecanice.
Publicitate
Piciorul uman e destul de puternic să strivească fructul, dar în același timp suficient de moale să nu se spargă și sâmburii. Dacă ai mestecat vreodată un sâmbure de struguri, știi că-i amar. Nu vrei să ajungă asta în vin.După 20 de minute de țopăit în lagares, m-au luat transpirațiile. Sunt curioasă dacă adaug sare la aroma următorului vin.
Strugurii, înainte să fie striviți
După o lună, m-am întors în Douro, dar la altă casă, Quinta Vale D. Maria, ca să verific bazinele în care au fost deja zdrobiți strugurii de anul ăsta. Înăuntru găsesc mese și scaune; vinăria se folosește de spațiu pentru petreceri.„Ne folosim de bazinele astea de granit, care nu-s prea înalte, dar tocmai bune pentru ca să le umpli cu struguri până la jumătatea genunchiului unui om care stă în picioare. Strivirea și fermentația vinului au loc aici”, a zis Cristiano van Zeller, care deține compania de vin a familiei sale, care datează încă din anii 1780.
„E o muncă grea, mai ales în primele două ore când ai nevoie de disciplină ca-n armată”, a zis Zeller. „Trebuie să păstrezi un ritm pentru două ore ca să te asiguri că totul e strivit la fel. După care urli liber și poate să vină altcineva să-și facă de cap pentru următoarea oră, o oră și jumătate.”L-am întrebat pe Zeller dacă angajații lui caută căi distractive prin care să facă trecerea timpului mai suportabilă.„Înainte muncitorii care culegeau pe timpul zilei cântau și dansau seara. Femeile dansau în timp ce bărbații striveau strugurii. Asta se întâmpla cu ceva ani în urmă”, a zis van Zeller. „În prezent pot să se distreze cum vor când calcă pe struguri, pot asculta muzică sau să discute despre fotbal.”Deși strivitul cu picioarele e o tehnică tradițională, producătorii de vinuri n-au mai folosit metoda asta de ani de zile.„Am schimbat totul în producția de vin. Până în anii 50 și 60, tot vinul de Porto era făcut așa. Apoi prin anii 60, 70 și 80, exista ideea asta că aveai nevoie de tot oțelul ăsta inoxidabil”, a zis Zeller. „După care am descoperit că strivitul cu picioarele face o diferență imensă, cel puțin în cazul ăsta, așa că ne-am întors la el.”
La prânz, am băut vinul ca pe apă, iar vinul de Porto e ca o apă mult mai gustoasă, după care m-am gândit care-s picioarele care au făcut toată treaba.
