Povestea reginei care a devenit faraon

Imaginează-ți cum ar fi fost dacă egiptenii antici ai celei de-a optsprezecea dinastii ar fi avut propriul tabloid. Ar fi fost plin de „date” politice și intrigi demne de telenovele. Marile titluri ale acelor vremuri: Regina care s-a îmbrăcat în bărbat fură tronul faraonului; Curtezanul amantei regelui a fost prins cu pantalonii în vine; Tânărul faraon se răzbună pe mama vitregă malefică. Conducătoarea despre care vorbim? Hatșepsut, care a domnit între 1478 și 1458 î.Hr.

Hatșepsut este deja destul de interesantă, când te gândești că e una dintre puținele femei din istoria Egiptului care să primească titlu de rege. Domnia sa de 20 de ani a fost caracterizată de o explozie de creativitate – de la bijuterii și literatură până la templul său, Deir el-Bahri, una dintre marile minuni arhitecturale ale lumii antice. Dar există ceva misterios la Hatșepsut.

Viața ei fascinantă a fost pusă cap la cap cu ajutorul unor fragmente de statui, basoreliefuri uitate, legende sculptate (plăcuțe cu nume) și chiar graffiti antic. Cu atât de puține dovezi, este o poveste care are la bază speculații și fapte care țin de domeniul senzaționalului. Cea mai interesantă chestie este că femeia asta a fost, în cea mai mare parte a timpului, prezentată drept bărbat.

Așa cum scrie profesoara de egiptologie Ann Macy Roth în cartea Hatshepsut: From Queen to Pharaoh, Hatșepsut este prezentată „purtând kilturile tradiționale ale unui rege și o varietate de coroane” și apare în sculpturile în relief „cu privirea înainte, pe când o femeie ar fi avut o poziție pasivă”. Cele mai uimitoare sunt scenele ei ritualice, în care este văzută „prinzând pești în mlaștini, spărgând capetele prizonierilor străini sau, într-o formă de sfinx, călcându-i în picioare”.

Când de mult coincide imaginea asta de putere masculină cu Hatșepsut? A condus într-adevăr „ca un bărbat” și „purta o barbă falsă”, așa cum se crede? Conform istoricului și filologului Peter F. Dorman, chestiile astea par puțin probabile, însă nu imposibile. „Ideea era s-o reprezinte, cel puțin în scenariile religioase, ca pe echivalentul [bărbătesc] complet al comandantului său mai tânăr, Tutmes al III-lea”, le-a spus Dorman jurnaliștilor de la Broadly, „dar nu pentru negarea feminității esențiale a identității ei, care nu putea fi ascunsă și nu a fost niciodată tăinuită în aceste contexte publice”.

Jean-François Champollion, unul dintre primii egiptologi, a fost primul care a descoperit-o pe Hatșepsut. Între 1828 și 1829, a găsit texte pe pereți în care apăreau hieroglife despre numele unui rege bărbat, dar cu terminații feminine. Într-un final, Champollion a presupus că o regină și-a alăturat numele la cel al Regelui Tutmes al III-lea. Dar, așa cum își vor da seama următoarele generații de savanți, Hatșepsut n-a fost soția lui Tutmes al III-lea; a fost mătușa lui vitregă și mama lui vitregă. Cât despre cum și când a domnit? Toate sunt bănuieli.

În multe legende, numele lui Hatșepsut a fost distrus și înlocuit cu cel al lui Tutmes al III-lea, tatăl lui, Tutmes al II-lea (fratele vitreg și soțul lui Hatșepsut) sau bunicul lui, Tutmes I (tatăl lui Hatșepsut). Conform lui Kurt Sethe, un egiptolog care a trăit la începutul secolului XX, acest șir de evenimente ar putea să fie explicat doar de o luptă aprigă și elaborată pentru putere. El a explicat că Hatșepsut, regină pe atunci, și-a croit drum în regența comună prin intermediul bebelușului Tutmes al III-lea, furându-i efectiv tronul. Când băiatul a crescut, el a căutat să se răzbune prin ștergerea – la propriu – a numelui lui Hatșepsut din istorie.

Toate astea au fost doar începutul unei intrigi demne de prima pagină în domeniul egiptologiei. Dacă Hatșepsut a domnit timp de 20 de ani, cum se poate s-o fi făcut singură? Aici intră în scenă Senenmut, un curtier care a fost promovat la oficiul primar când regina a devenit faraon.

Se pare că Senenmut și Hatșepsut erau apropiați; ea i-a oferit putere, acces la casa ei și l-a copleșit cu multe favoruri, inclus basoreliefuri evlavioase în templul ei funerar. Dacă ai fi în căutarea „geniului malefic” din spatele domniei lui Hatșepsut, atunci Senenmut ar fi candidatul perfect.

De fapt, pe peretele unui mormânt neterminat, la nord de templul lui Hatșepsut, se află un graffiti care o înfățișează alături de un bărbat neidentificat, cu care face sex. Datat cu aproximație la vremea construirii templului, ar putea această imagine pornografică antică să susțină presupusa aventură a faraonului cu Senenmut?

„Dacă acel graffiti îl implică pe Senenmut este o întrebare separată”, explică Peter. „Există o schiță mare de-a lui în apropiere, iar funcția este foarte clar indicată. Așadar, oamenii pot face conexiuni, dar nu există nici măcar o fărâmă de dovadă care să confirme suspiciunea că cei doi au fost iubiți.”

Conform spuselor lui Peter, ideea că Senenmut și-a exercitat influența asupra lui Hatșepsut n-are niciun sens: „Senenmut pare să nu fi avut vreo altă putere – influența lui a crescut odată cu cea a reginei, nu invers.”

Din ’60 încoace, sexismul răspândit, care a incitat la prezentarea lui Hatșepsut ca pe-o femeie malefică și slabă de înger, a stimulat cercetările axate pe creativitatea și dibăcia ei intelectuală. Cu metodele ei de construire a conceptelor politice și teologice, a fost o figură demnă de temut. Cel mai bun exemplu este povestea originilor lui Hatșepsut, pe care ea însăși a născocit-o: a lăsat deoparte trecutul ei incomod ca regină a lui Tutmes al II-lea și și-a întărit legitimitatea numindu-se fiica zeului Amon. „Hatșepsut era o vizionară”, scrie egiptologul Zbigniew E. Szafrański. „A fost nevoie ca generații întregi să piară înainte ca ideile ei să fie scoase din nou la lumină.”

Dovezile din 1966 contrazic scenariul în care Tutmes al III-lea se răzbună. Nu doar că distrugerea a fost cauzată la vreo douăzeci de ani după moartea mamei sale vitrege, dar reprezentările rămase ale lui Hatșepsut erau neatinse. În 2007, Zahi Hawass, un arheolog egiptean, a descoperit un dinte lipsă pe baza căruia a identificat o mumie anonimă ca fiind Hatșepsut.

Chiar dacă nu este clar motivul pentru care corpul ei a fost strămutat din mormântul original, ea n-a fost cu siguranță omorâtă de fiul vitreg, așa cum au speculat unii. „Avea tumori care s-au extins în oase și se aflau într-un stadiu foarte avansat”, a declarat Hawass pentru jurnaliștii Broadly, „și a suferit și de diabet și obezitate.”

Cea mai acceptată teorie nu este un atac personal, ci un act de pragmatism. Apropiindu-se de sfârșitul domniei și înfruntat de o femeie care reprezinta o amenințare pentru moștenirea fiului său – cel mai probabil unul dintre numeroșii descendenți ai regilor timpurii din cea de-a optsprezecea dinastie – Tutmes al III-lea a ordonat să fie șterse toate amintirile unei femei pe tron. Prin înlocuirea numelui lui Hatșepsut cu cel al tatălui sau bunicului său, Tutmes al III-lea putea astfel să consolideze descendența fiului său.

Monumentele lui Hatșepsut, portretele în care este înfățișată ca un bărbat și ștergerea aproape completă a imaginii sale n-au reflectat doar evenimentele politice. Acestea au reprezentat o luptă nemiloasă pentru putere. În Egiptul antic, casa hieroglifelor, o imagine putea într-adevăr să transmită o mie de cuvinte. Așa cum scrie Dorothea Arnold, arheolog și curator, „ai putea să fii tentat să numești monumentele antice mijloacele mass-media ale acelor vremuri – totuși, trebuie să ții minte că în Egiptul antic, politica și religia erau două fețe ale aceleași monede.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.