5 motive pentru care chiar ar putea să-ți placă nunțile din România

Cele aproape 24 de ore ale unei nunți ar putea fi rezumate într-o frază fără sens: pregătire costum rochie parfum drum biserică obiceiuri local lăutari muzică mâncare dansat horă mâncare băut dansat mâncat furat mireasa mâncare tort dans plecat acasă. Toate astea te costă o cârcă de bani și un weekend. E de înțeles, deci, de ce ai nevoie de motive pentru care să te simți bine.

Sunt tot mai multe cupluri care își fac nunți speciale, diferite, ieșite din tipar, ceea ce este excelent pentru ele. Totuși, abordarea asta e minoritară și nu mă interesează acum. Focusul meu sunt nunțile clasice, cât de cât, cu rude, prieteni de care nu mai știi nimic, preoți hrăpăreți, lăutari, mâncare din plin și ceva sclipici peste toate.

E un site care îți zice cam cât să dai la nuntă, adică tradiționalul „cât e darul”. Bagi acolo ce și cum cu oamenii la care te duci și-ți zice. Bine, nu trebuie să iei totul literă de lege, dar te ajută să-ți faci o idee. Oricum, o nuntă te costă de la 600 până la 2 000 de lei (în medie). De-aia e test de stres pentru buget, că vezi cum reziști o lună cu bani puțini.

Primii bani se duc pe costum sau rochie. Magazinele sunt niște găuri negre și, dacă nu prea ai evenimente black tie în viața ta, o să te cam usture sufletul. Apoi, dai pe frizer, coafor, accesorii, niște pantofi, curea nouă, farduri noi (sau împrumuți) și, în final, banii de nuntă. Din moment ce dai banii ăștia, te duci all in. Eventual, dai și bani la lăutari, dar știi sigur că te duci pe daună totală, de la mâncare și alcool la distracție.

Dacă pe tine totul te-a costat mult, atunci o să ai ocazia să-i judeci și pe ceilalți. De la costume la rochii și aranjare per total, totul e sub lupă măcar să știi și tu cum stai față de restul. În aceeași notă, judeci și ce au ajuns, nunta e un barometru excelent pentru micro societate. Vezi, poți să fii și un socio-antropolog.

După ce începi să muncești și să ai niște responsabilități, nu mai pierzi nopțile ca pe vremuri. Sigur, te culci la 1 noaptea, dar cam atât și te păstrezi pentru weekend, uneori. Nunta e o ocazie să vezi, după 25-35 de ani, cum mai reziști la o noapte de agitație, mâncare, băutură și socializat.

Totodată, ești cea mai bună versiune a ta, spilcuit, ca scos din țiplă, vrei să arăți că ești bazat, că ești prea băiat pentru lume. Dacă pe ăia mai bătrâni îi cucerești repede, miza e cu ăia tineri, ca tine. Poți să ții pasul? Faci la fel de mulți bani? Ții hora toată noaptea? Ai călătorit suficient? Telefonul tău cât de bun e? Ai imitație de ceas scump? Știu că pare că transform nunta într-un război de clasă, dar, în linii mari, cam așa e.

Fără vreun motiv, un prieten întors din Grecia mi-a zis după a doua bere că o masă de nuntă are vreo 8 000 de calorii. Părea șocat. De două luni bagă sală zilnic și de vreo opt luni plănuiește nunta lui. Mi se pare o curiozitate bună asta, cât mănânci la o nuntă, cât poți bea până ajungi în comă alcoolică, cum te trezești repede din beție ca să mai bagi. Cine-i grijuliu, mai bine să nu își pună așa întrebări.

Astfel, nunta, dincolo de calorii, e momentul excelent să vezi cât duci. Poate că asta e valabilă mai ales pentru bărbați, că reușim să facem o competiție din orice, dar oricine se poate înscrie în cursa asta neoficială. Începi cu alcool, digestiv și aperitiv. Apoi, îți croiești drum prin sticlele de vin și whisky ca și cum nu mai există ziua de mâine. Mănânci tradițional, în ordine, aproape tot ce are bucătăria noastră mai greu și mai sățios, mai puțin ciorbă: pește, sarmale, friptură, tort. E singura masă cu trei feluri principale și nicio altă pretenție.

Mai poți băga niște cafea, suc, apă și, din când în când, vin spumant (dacă a mai rămas).

Toată lumea se plânge de muzica nunților. Sincer, e o văicăreală ieftină de la oameni cu prea multe fițe. Muzica de nuntă nu e acolo să te facă să-ți plângă sufletul și să-ți înflorească inima, ci e acolo să astupe sunetul tacâmurilor în farfurie și să fie cât de cât optimistă pentru niște dans dezinteresat. Așa, la nuntă, ai ocazia să asculți niște șlagăre memorabile, nemuritoare pe care nu ți le-ai pune singur.

Muzica aia antică e ca întâlnirea cu rude și prieteni vechi. Știi că la un moment dat aveați ceva împreună, dar viața a fost mai bună cu unii decât cu alții. Așa ai ocazia la nuntă să asculți niște 3rei Sud Est, Andre, Albano și Romina Power, Vama Veche (da, aia chiar veche, de acum un deceniu), Bosquito, Holograf și alții din aceeași ligă. Poate intră și niște Horia Brenciu, Andra, Delia, un pic de Ovidiu Comornic și chiar Fuego.

Lăutarii știu ei mai bine, bagă ce simt ei că ar trage la popor, dar majoritatea sunt nouăzecisme de la Adi Minune, Salam și Guță. Asta pe lângă clasicele dansul pinguinului, hore și brașoveanca.

Toate astea te duc în vremuri superbe din trecut. Și sunt superbe, că au rămas acolo și toți oamenii au mers mai departe. Trecutul e mereu frumos când îl vezi din viitor și vechiul tu pare un cretin care făcea toate mizeriile. Deci, dans!

Poate ești mulțumit cu ce faci, cine ești, ce bagi în gură, ce tragi pe …, dar e o lume întreagă dincolo de universul tău. Nunțile între prieteni, alea hipsterești la mare sau pe un vârf de munte, sunt senzaționale, dar probabil că cel mai des tot la de-astea tradiționale o să mergi. Și la astea vine realitatea să-ți dea pantalonii jos și să te biciuiască la cur cam cum faci tu cu sticla de șampon înainte de salariu.

Nunta clasică în România e o ancorare în realitate, că vezi ce fac alți oameni de vârsta ta, ce pretenții au bătrânii (părinți sau bunici) de la tineri, dar și cum sunt alte cupluri. Unele au copii și aleargă după ei toată noaptea. Altele sunt simple, unul mai deștept, altul mai prost. În general, în cercurile tale de prieteni și apropiați, nu te prea întâlnești cu partea asta de lume, de la bătrâni conservatori și cu tot felul de prejudecăți la tineri extremiști care știu ei mai bine.

Într-o notă mai distractivă, mereu e fascinant să te uiți la oameni de peste 50 de ani cum dansează. Au ceva din lejeritatea cuiva căruia nu-i pasă pe stiluri de dans care par că au fost inventate fix pentru ei. Nunta, în esență, e un news feed pe care nu l-ai cerut, dar pe care îl accesezi la fața locului printre aburi de alcool, plin de mâncare și cu zeci de bârfe la masă și la țigară. E un fel de proto networking.