Am sărbătorit fiecare zi inventată pe internet și mi-am făcut soția de râs

Oamenilor le place să inventeze noi motive de sărbătoare, iar internetul îi ajută să și răspândească ideile stupide care le vin. Există zilele despre care toți suntem de acord că au importanță culturală și spirituală, precum Crăciunul, Paștele sau Ziua Mamei, chiar dacă au fost transformate de corporații în motive de cheltuieli inutile. Dar mai sunt și sărbătorile alea mărunte, care există doar pentru că unii DJ locali de la radio vorbesc despre ele în lipsă de altceva și, evident, pentru că se pot face bani și din ele.

Mă refer la Ziua Muștarului sau Ziua de Botez a Calculatorului. Bineînțeles, cea de-a doua nu e recunoscută de utilizatorii Apple, care sărbătoresc Ziua Steve Jobs pe 16 octombrie și Ziua iPod-ului pe 23 octombrie.

Sunt atât de multe sărbători din astea tâmpite încât uneori se suprapun. Viața poate fi o petrecere continuă dacă îți dorești. De asta am hotărât să sărbătoresc toate zilele astea speciale pe care le pot găsi într-o săptămână. Am combinat toate temele și ceremoniile și tributurile, oricât de obscure. Rezultatul final a fost că am stat mai mereu beat și am făcut-o de râs pe soția mea, Jill. Am mai aflat și că nicio zi nu merită sărbătorită dacă nu te străduiești să faci lumea un loc mai bun.

Eu și fratele meu Michael eram în drum spre vărul nostru, Nick Faye, pe care trebuia să-l luăm de acasă ca să sărbătorim Ziua Verișorilor la McDonald’s. Eu deja mâncasem de la Mc la prânz, pentru că era și Ziua Drive-Thru. La ghișeu, i-am zis o glumă răsuflată tipului care servea, pentru că, ghici ce? Era și Ziua Glumelor Răsuflate.

După ce ne-am îndopat noi la Mc cu vărul nostru, ne-am dus să ridicăm un zmeu în memoria Ameliei Earhart, prima femeie pilot. Pentru că, îți vine să crezi sau nu, era și ziua ei.

Fiind și Ziua Inginerului Termal, mi-am înfășurat gleznele cu bandă adezivă. Atât m-a dus capul. Vărul meu a fost cam jenat să umble cu mine așa, dar i-am dat ceață când am reușit să fac zmeul să zboare. Țineam sfoara ca un zeu care ține planetele pe orbită. După care, într-adevăr, zmeul a căzut într-o baltă. Iar când am ajuns acasă, m-am epilat pe glezne când am dat jos banda aia adezivă nenorocită. Mi-am înecat amarul cu câteva shoturi, pentru că, din fericire, era și Ziua Tequilei.

Primul lucru de pe lista mea a fost să găsesc o tiribombă ca să sărbătoresc Ziua Tiribombei. Nu prea erau parcuri de distracții prin zonă, așa că a trebuit să mă mulțumesc cu cele din locurile de joacă pentru copii. Dar când am ajuns acolo, dispăruseră. Se pare că sunt considerate periculoase și le-au scos.

N-am avut timp să procesez suferința pentru că trebuia să angajez un veteran de Ziua Angajării Veteranilor. Se spune că veteranii au foarte multe skilluri pentru că au fost antrenați la greu în diverse domenii. Am procedat așa: i-am zis lui Jim, un veteran pe care îl cunosc, că îi dau zece dolari dacă îmi spune ce părere are despre tiribombe.

„Te amețesc?”, a răspuns Jim.

Până la urmă, Jim n-a vrut să-mi accepte banii, dar eu zic că i-am oferit un job, așa că mi-am îndeplinit misiunea. Era timpul să mă ocup de Ziua Budincii, de Ziua Vinului și a Brânzei și de Ziua Artei Culinare. Din întâmplare, soția mea Jill e o super bucătăreasă, așa că am provocat-o la un concurs să vedem cine reușește să combine cel mai bine budincă, vin și brânză. A făcut un sos de ciocolată infuzat cu vin și o înghețată de vanilie cu bucăți de brânză de capră moale. Prin comparație cu opera ei de artă, smoothie-ul meu cretin cu înghețată, ciocolată, brânză cheddar și vin a avut gust de gunoi.

Miercuri a fost o zi bună pentru lupta pentru pace. Am stat de vorbă la telefon cu Karen Mosby, care m-a sunat din Windyville, Missouri. E secretara internațională a Școlii de Metafizică. Nu auzisem de școala asta, dar a trebuit să-i contactez pentru că era Ziua One Voice. Școala fusese înființată în 2003 și scrisese un manifest al păcii pentru comemorarea primului dom al păcii ridicat de organizație. Femeia mi-a zis că trebuie să citesc manifestul cu voce tare într-un dom al păcii.

N-am găsit niciun dom, așa că l-am citit într-o parcare tuturor trecătorilor. Toți încercau să mă evite pe cât posibil. Soția mea a rămas în mașină, departe de mine.

După atâta curățare spirituală, mi s-a făcut foame, așa că am mers să sărbătoresc Ziua Gogoașei și Ziua Milkshake-ului. Dar cum era și Ziua Unchiului, am zis să-mi vizitez nepoții de zece și șapte ani și să-i rog pe ei să-mi gătească lucrurile astea. N-o să spun ce gust au avut. De iubire, poftim.

Trezit cu dureri de stomac de la gogoașa de ieri, am realizat că era ziua în care împlineam 29 de ani. Ziua mea e pe 27 iulie, așa că am plănuit o petrecere tematică de zile mari. Am anunțat pe Facebook că voi face un grătar în parc și am pregătit activități pentru sărbătorile care se suprapuneau cu ziua mea. Am mers pe catalige pentru Ziua Cataligelor și am cărat după mine o plantă în ghiveci pentru Ziua Scoate-ți la Plimbare Planta de Apartament, în timp ce eram îmbrăcat într-un jerseu sport pentru Ziua Jerseului.

După ce am făcut-o de râs în parc pe soția mea, draga de ea mi-a făcut niște cremă de zahăr ars cu aromă de whiskey pentru Ziua Whiskey-ului și Ziua Cremei de Zahăr Ars.

Sunt într-un lift cu un expert programator pe nume Steve Lloyd și într-o mână am un skateboard, iar în cealaltă un baton de ciocolată. M-am îmbrăcat într-o cămașă hipioată cu o mare inimă mov, atât pentru Ziua Aprecierii Programatorului, cât și pentru Ziua Senzațiilor Tari și Ziua Conversației în Lift. Dificil, dar a compensat faptul că era și Ziua Ciocolatei cu Lapte.

Am încercat să pun în lift piesa „Buffalo Soldier” de la Marley, pentru că era și Ziua Soldaților Buffalo, dar nu avea semnal telefonul. Mai târziu, am vorbit cu doctorul Mark Swain care m-a sunat de la Universitatea Calgary. Mi-a zis că Ziua Hepatitei e o ocazie importantă pentru că oamenii nu se gândesc prea des la hepatită decât dacă îi afectează pe ei sau pe cei dragi lor. E bine să-ți faci analizele să știi dacă ești supus riscului de a te infecta cu virusul, care e una dintre cauzele cancerului de ficat.

Aveam burta plină cu lasagna cu pui și eram îmbrăcat în tigru. Îmbrăcat într-un tricou portocaliu de copii și pictat pe față cu ruj, mă întrebam dacă mai există cineva în lume care sărbătorește Ziua Tigrului și Ziua Rujului. Eu le-am sărbătorit ieșind la plimbare cu câinele pe lângă un water park, deoarece era Ziua Ploii. M-am și tăvălit în ritm de dans prin bălți cu cățelul, lucru care i-a făcut pe câțiva părinți să mă privească îngrijorați. Dar ce să fac dacă era și Ziua Dansului? Din nou, soția mea a rămas în mașină.

Când am ajuns acasă, a început să plouă. Un miracol de Ziua Ploii!

Asta a fost una ușoară: era Ziua prieteniei și Ziua Socrului. Din fericire, socrul meu mi-e unul dintre cei mai buni prieteni! Am vorbit cu el pe Skype. Era în vacanță și l-am obligat să se uite la mine cum mă îndop cu prăjitură cu brânză garnisită cu pagini din romanul lui Margaret Atwood, A HandMaid’s Tale. Ce combinație perfectă pentru Ziua Prăjiturii cu Brânză și Ziua Cărții.

Jill a intervenit ca să se plângă tatălui ei despre chinurile la care am supus-o în săptămâna aceea. Se pare că suferise enorm din cauza dorinței mele de a onora zilele speciale din an. Am vrut să obiectez, dar era fix Ziua Whistleblower-ului, așa că am lăsat-o să mă dea gol.

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.