Am băut bere la cinci lei prin cele mai ieftine terase din parcurile Bucureștiului
Foto

Am băut bere la cinci lei prin cele mai ieftine terase din parcurile Bucureștiului

Cârciumile de parc sunt niște oaze de liniște, pensionari, hipsteri și niște bude ecologice triste.
25 Iulie 2017, 8:57am

După momentul în care te muți în București și ești plin de entuziasm pentru mersul în Centrul Vechi, vine vremea când înveți pub-urile și cârciumile alea de pe străduțe, unde se aruncă cu șervețele și bei ieftin. Dacă mă întrebai în primul an de facultate, ți-as fi zis că-i raiul pe Pământ. Acum, știu că-i acolo, îl accept, dar îl frecventez în trei-patru localuri, în funcție de context.

În schimb, dacă vrei să bei o bere, lumea Bucureștiului e mult mai largă. Un exemplu sunt terasele din parcuri. Avantajul e că ai un preț mult mai accesibil decât orice pub din centru, iar liniștea domină asupra fiecărei halbe în care-ți pică frunze de tei. Cu ocazia asta, ți-am făcut un scurt ghid cu cele mai cunoscute bodegi din parcurile din București și nu, nu vorbesc de alea mai mult sau mai puțin legale, de snobi bogați, din nordul Herăstrăului, ci de alea în care-și permite orice student rupt în buzunar să bea.

Citește și: Am mers prin cantinele de corporatiști din Bucureşti, ca să-ți arăt ce vei mânca toată viața

La Buturuga, Cișmigiu

După cum se remarcă, terasa e amplasată chiar în zona buturugii din parc.

Am fost primii clienți. La ora 11 ceream două beri, la fel ca băutorii profesioniști din birturile de cartier, pe care-i găsești acolo când soarele nici nu apune. După vreo oră, era din ce în ce mai multă lume, cam jumătate plin.

Prețurile sunt foarte accesibile, între cinci și șapte lei berea, la sticlă. După ce te-ai obișuinit cu locul, după prima bere, puteai să ți-o iei pe a doua singur din frigider. Plus, dacă ai poftă de-o înghețată, un corn, o vată de zahăr pe băț, găsești la băiatul de la tejghea. Dacă nu ma înșel, chiar dacă s-a cam dus trendul, cred că am văzut și niște spinnere la vânzare, dar nu bag mână-n foc.



Cu siguranță, e o zonă liniștită. Ai și toaletă publică la zece metri mai încolo, că sigur o să ai nevoie.

Trifoiaș, Tineretului

În parcul Tineretului, fix la intrarea când vii de la metrou, sunt două terase, la câțiva metri una de alta. De la distanță, am zărit niște pensionari simpatici, cu chef de viață, la una dintre ele. Atunci, fără nicio ezitare, am zis ACOLO. Ălă-i locul nostru.

Nu de alta, dar mă gâdilă să ascult conversațiile bătrânilor din parcuri sau, și mai bine, de la bodegi de cartier. Sunt de-un absurd și de o autenticitate teribilă.

Așa a și fost. Ne-am împrietenit la întâmplare, după ce-am început să râd la una din dumele pe care le făceau între ei. O doamnă de acolo m-a văzut, s-a băgat și ea în seamă, ne-a zis că-i ziua cuiva de acolo, după care a profitat de tinerețea mea și m-a rugat s-o ajut să-și sune nepotul din America, că nu știe cum. I-am făcut legătura, iar, după terminarea apelului, mi-a mulțumit și povestit un sfert de oră despre el. De la ce lucrează, cum se simte, câte gagici are, de ce s-a mutat în America și cât de dor îi e de el. Eu am dat din cap aprobator. Mă gândesc că și bunică-mea face la fel.

Citește și: Am petrecut prin cluburi românești din provincie și am trăit cealaltă viață la „țară"

În rest, atmosfera în regulă, prețuri asemănătoare Herăstrăului, iar la final ne-am și pozat împreună, cu promisiunea că le trimit poza pe Facebook.

Zeta, Cișmigiu

Cea de-a doua terasă din Cișmigiu e amplasată chiar lângă cușca de păuni.

Are puține mese, iar scaunele sunt de plastic, puțin incomode. Scaunele astea îmi aduc aminte de bogeda de la țară, unde-mi petreceam copilăria cu ceilalți băjeți minori, alături de alcoolici satului sau muncitorii care ziua aveau treabă la câmp, iar seara se relaxau cu și mai multă tărie. Apoi, după ce se contraziceau pe fotbal și politică, își dădeau în cap cu scaunele. Ziua următoare o luau de la capăt și erau cei mai buni prieteni.

Doar două mese din trei erau ocupate. Una de câțiva pensionari care depănau amintiri din tinerețe și rădeau haotic, cu durere-n pulă de tot ce se-ntâmplă-n jur, iar la cealaltă masă trei tineri cu tentă de hipsteri vorbeau despre fenomenologia existențială. Superb cadru, d-aia terasele și parcurile au ceva aparte. Și toți beau bere la cinci lei, ceea ce face totul mai frumos.

Citește și: Am fotografiat Dacii prin România ca să-ți arăt cum îmbătrânește o legendă

Rbk, IOR

„Dă-mi și mie un doi lei să-mi iau o pâine", mi-a sugerat, din senin, un tip fix după ce-am ajuns la terasă. N-am apucat să reacționez că imediat a fost alungat de cineva de la bar.

De la început se vede că locul e ceva mai classy, față de celelalte terase din parcuri. Scaunele și masa arată invers față de aia din Cișmigiu, cu tentă de burghezie. Dar, cu toate astea, e foarte liniștitor, aproape de lac. De fapt, toate-s terase din parc, deci se subînțelege că-s zone unde te duci să n-auzi zgomotele mașinilor.

Cu 25 de lei am băut un suc, un ceai și-o cafea frappe.

Start, Herăstrău

„Bună ziua, ne dați și nouă două beri", i-am zis vânzătorului care părea și patron. „Sigur. Imediat". „Dar și bonul, vă rog, că se decontează". „A, ok, dacă vreți și bon, e alegerea voastră și trebuie respectată".

În fine. Era undeva la ora 12.00-13.00, când am ajuns acolo. Doar doi bărbați erau prezenți. Trebuie să recunosc că asta a fost cel mai liniștit loc și cel cu cea mai multă umbră.

Pe lângă asta, berea e la preț de zona de nord a orașului. Adică șapte lei. Spun asta, fiindcă, pe lângă celelalte terase din parcuri, cu excepția Tineretului unde se asemănau, prețul era cel mai mare. Bine, nu-i deloc o sumă imensă, dar, na, poate ești la fel ca mine și preferi să mai pui încă trei lei și să-ți iei două beri în alt loc, gen Cișmigiu.

Au budă normală, nepublică, imediat după chioșc, în caz că te interesează.

Lacul Morii, Crângași

Televizorul dat pe politică, fără sunet, doar cât să citești burtierele și să știi-n mare ce se discută acolo, iar în fundal e dat pe-un post de radio comercial, puțin cam tare, însă poți să te auzi cu ceilalți fără să urli. În felul ăsta am intrat în contact cu terasa de la Lacul Morii.

Scaune și mese clasice, iar atât berea, cât și sucul costă cinci lei de căciulă. În caz că te-a lovit foamea, au propria bucătărie de unde poți să-ți comanzi. Mai trist cu toaletele, că sunt publice și sunt al naibii de departe de terasă.