FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am întrebat șahiști români dacă moare sportul ăsta de tot odată cu generația lor

Unii dintre ei cred că șahul moare, dar asta doar în România și în țările care nu-și permit luxul de a promova tăria creierelor, pentru că politicienii te vor prost.
Fotografii de Seba Tătaru

Șahul mi s-a părut fascinant încă de mic, de când m-au înscris ai mei la cursuri pentru amatori la grădiniță. N-am strălucit niciodată la șah, dar iubirea pentru chestii logice a încolțit undeva în mine. Și azi mai bag câte o strategie pe calculator, din nostalgie.

Dup-aia, pe când eram cu capu'-n nori și ziceam că plec în UK să fac neuropsihofarmacologie, creierele diferite ale șahiștilor și felu'-n care procesează informația era un subiect tare. Pe scurt, jucătorii de elită au creierul mai mic (ceea ce e mai ok) și-și folosesc mai mult ambele emisfere cerebrale și lobii frontali, lucru ce-i ajută să ia decizii pe termen lung. A, și previne și demența.

Publicitate

Timișoara a luat banii de la șah și i-a dat la fotbal

Fotografii de Seba Tătaru

Din păcate, azi, cred că au rămas puțini români care mai aliniază piese albe sau negre pe tabla lor. Probabil sunt mai mulți care o fac virtual, decât prin parcuri, ca odinioară. Pe 20 iulie a fost Ziua Mondială a Șahului și orașul meu, Timișoara, a decis să direcționeze banii pentru șahiști către echipa de fotbal pe care suporterii lui Poli au respins-o.

Scandalul s-a concentrat în jurul unui club de succes, CS AEM Luxten, iar mutarea asta a dus la proteste prin scrisori deschise. Președintele CSS Șah Medicină, Ioan Mărășescu, mi-a zis că robinetul a fost oprit la mai multe cluburi, pentru a da bani fotbalului. L-am sunat și pe Sergiu Grünberg, ultimul președinte al Luxtenului:

„Timișoara are o școală bună de fotbal, dar o echipă bună nu se poate ține fără sprijin privat. Eu chiar am avut o premoniție. Când am aflat că Robu ne va opri banii pentru a-i da pe fotbal, am avut un fel de satisfacție când am aflat că am câștigat pariul că asta va face. Bine, eu nu cred că lucrurile durează o veșnicie. Ce m-a deranjat e că într-o emisiune în direct a venit cu niște argumente de doi lei, cum fac politicienii de obicei, când te fac idiot în față. Aveam niște pretenții de la un om care vine din mediul academic."

Și da, nimic nu durează o veșnicie. Tocmai de-aia am zis că tot vocea străzii e cea care ar putea să mă lumineze. Deoarece Parcul Central, locul clasic de întâlnire a șahiștilor de orice talie, s-a închis pentru renovare, am mers într-un petic de cartier unde bătrânii amatori și gloriile fără lauri rup tabla în carouri. I-am întrebat pe oamenii ăștia, octogenari cu mintea ascuțită, de mii de ore de șah, dacă sportul ăsta va muri în România.

Publicitate

Mi-au pus un pahar cu suc de trandafiri și, în surdina radioului deschis, mi-au răspuns la întrebări.

CONSTANTIN ȘI NICOLAE

VICE: S-au tăiat fondurile de la AEM Luxten.
Constantin și Nicolae: Păi, e clubul care a dat de nu știu câte ori campioni în competițiile europene. Luxtenu', mai ales la fete, cred că a chiar câștigat de câteva ori competiția.

Credeți că dacă țara asta investea mai mult în șah, ajungeam și noi să dăm un Carlsen?
Păi, avem un tânăr, Bogdan Deac din Ploiești, care anul trecut a dat cel mai tânăr mare maestru de șah din lume. A jucat la masa trei sau masa patru și avea 15 sau 16 ani.

Dar, încet-încet, odată cu jocurile pe calculator, mor jocurile de strategie?
Nu, că și eu mai joc singur. Dar farmecul este aici, față în față, când vezi adversarul și te uiți la el și încerci să-l ghicești. Calculatorul ce face?

S-a închis Parcul Central, unde se strângeau majoritatea șahiștilor pasionați. Cum va fi după redeschidere?
Nu știm, dar aici a fost un alt punct de întrunire. Acolo sunt ăia mai tari, dar aici se joacă din plăcere. În parc mai vin maeștri, care vin din competiții.

Tineri sau copii vin?
Mai vin, așa, învață aici. Dar puțin. E mai ușor cu cărți de joc și tablete.

Ce ați jucat cel mai mult în tinerețea voastră?
Păi, noi suntem din Regiunea Banat, cum îi zicea pe vremuri. Aveam un profesor care iarna învăța tot tineretul șah. Deci, vara făceam sport fizic, iarna făceam sport mintal. Nu table, nu cărți. Șah. Da' pe vremuri și citeam. Jules Verne, Dumas, de-astea. Acum am trecut la Dan Brown, thrillere.

Publicitate

SUCIU

VICE: Dumneavoastră ați amenajat aici?
Suciu: Da, ca să fie. Primim numa' băieți de gașcă, fără băuturi, fără treburi.

Când a început aici moda cu șahul?
'87-'88. Aveam o masă-tablă frumoasă și jucam aici cu șase persoane la ea.

O parte din banii pentru șah profesionist s-au dus la fotbal.
FC Recaș? Nu e Poli. A avut dreptate ăla care a scris pe toți pereții. Deocamdată nu sunt de acord cu domnul Robu. O să fiu de acord, când face un stadion frumos, când face o echipă ca lumea. Atunci da. Sunt susținător și aș fi în stare să dau 50 sau poate chiar o sută de lei cotizație. De șah, ce să vă spun, eu am jucat la Sănătatea ceva timp.

Acum, se mută copiii de șah de la Luxten la alte cluburi, cum ar fi Medicină?
Sunt mulți profesori de șah care acum predau ore particulare. Uite, de exemplu, la Dudești, au făcut un club excepțional, au niște băieți foarte dotați. Cu unul dintre ei am jucat de mi-a dat 3-1. Am rămas tâmpit! 15-16 ani avea, mă! Masa aia, pe care o aveam, le-am dat-o lor. Am vorbti cu Sfatu' (Primăria), am făcut o hârtie și să le dea Dumnezeu sănătate.

Citește și: Am trăit o zi ca pensionar în România și mi-am dat seama ce frumoasă e viața când ești tânăr

Deci nu moare șahul, chiar dacă s-a micșorat bugetul.
Nu, nu! Ar fi păcat. Pentru că e un joc mintal, decât cu țigările-n gură și să-i auziți cum vorbesc. Și-au pierdut bunele maniere. Îi primim aici cu noi, dacă joacă șah, n-avem nimic cu ei.

Publicitate

Mai vin tineri să vă provoace la câte-un meci?
Mai sunt, să știți. Avem băieți foarte buni, care aici au învățat.

VIOREL

VICE: Bună, de cât timp jucați aici? Nu la partida asta, ci în general.
Viorel: De după revoluție. Sau dinainte de revoluție? Nea' Suciule, înainte de Revoluție am început să jucăm aici? Înainte, știu că am făcut masă din asta.

Realist vorbind, dintre oamenii care vin aici, cum stați în clasament? În top zece sunteți?
Da, cam așa.

Șahul a fost făcut mat de către administrația locală sau mai are de trăit?
Eu am mai umblat și-n Parcu' Central, dar n-am știut care-i treaba.

În afară de mese noi, cam în ce ar mai trebui să investească orașul?
Păi uite, de când face reparația în Parcul Central — nu-i rău că face — au tot venit oameni de acolo la noi, dar nu-i loc, mesele astea sunt șubrede.

Altceva, pentru sporturile minții?
Păi, să ne mai dea juma' de minte.

Mutarea asta a banilor, de la șah la fotbal, va avea eficiență și rezultate?
Eu zic că da.

CIOTEA

VICE: Era mai tare concurența acolo, în Parcul Central, sau cum?
Ciotea: Păi, uită-te cum am eu picioarele. Mă bucur că stau aici, lângă Pizzeria Giovanna, că-n Centru nu pot să mă duc. Sunt la mine-n zonă. Ne cunoaștem, mai glumim, mai vorbim de fotbal. Dar iarna mergem la Velcea, la Arena Viola, care ne lasă să mai jucăm înăuntru.

Era mai bine să bage bani în locul ăsta decât în echipa de fotbal?
Auzi, ăsta e mizilic pentru primar. Ăsta e loc de cartier. Și cât ar costa să vină și să facă alte mese? Hai să vorbim cinstit.

Publicitate

Dar poate facem performanță pe sportul ăsta cu minge.
Da, pe dracu'. Dom'le, eu sunt de altă părere. Fiecare are opinia lui, da' eu aș introduce două lucruri în clasele 1-8 și mai departe. Uitați, sunt părinți de bani gata, care-și scot copiii de la sport. Na, introdu dansul. Pentru mine, un dans mai frumos decât un vals, un tango, nu există-n lumea asta. Am crescut printre șvabi, printre nemți. Uite, mergi în alte țări și nu te înțelegi cu oamenii. Dar valsul e o limbă internațională. Și-al doilea lucru ar fi șahul. Eu am scris și pe Facebook. De doi ani tot propun asta, dar m-o băgat cineva-n seamă?

ROTARU

VICE: Cum v-ați apucat de șah?
Rotaru: Eu am lucrat la UMT, unde aveam și echipă de șah. Am fost jucător de fotbal acolo, dar îmi plăcea și șahul, și îi învățam și pe copiii de la școală de la fii-miu. Eram electrician de meserie, dar îmi aduc aminte că făceam antrenamente acolo, în hală la UMT. Erau zece mese și table, și după lucru toate se umpleau.

Discutam mai devreme despre diferitele etnii care veneau pe-aici să se confrunte. Are șahul puterea de a doborî prejudecăți naționaliste?
Păi, cum nu? Noi, aici, în Timișoara, am avut români, unguri, nemți, sârbi, evrei, bulgari, ucraineni…

„Pe vremuri, se vorbeau cel puțin două-trei limbi, în Timișoara. Iar șahul îi aducea pe toți împreună, cum să nu."

Care-i cea mai tare partidă pe care ați jucat-o?
Țin minte când am jucat în sala de sport a UMT-ului finala pe județ. Acolo am pierdut la ultima mutare, pentru că așa-i obiceiul meu, mut mai repede. Am pus-o cu o pătrățea mai încolo, nu unde trebuia. Și aia a fost moartea.

Publicitate

KOVACI

VICE: A luat Robu banii de la câteva cluburi și s-a desființat cel mai prestigios club de șah.
Kovaci: Timișoara a fost un centru șahist de talie europeană. La Medicină, acolo era un chirurg renumit, Pius Brânzeu, căruia îi plăcea șahul și care a înființat clubul. Aveau loturi și de fete, și de băieți. Dup-aia a fost FAEM (actualul AEM Luxten), care a preluat copiii. Cluburile astea au dat șahiști de talie europeană. Foișor, Grünberg, Szuhanek, Opriș…

Moare șahul?
În România, da. Pentru că nu se pune bază pe el. Ați auzit vreodată de un campionat puternic să vină și la noi?


Vezi și:


Poate la handbal sau gimnastică.
Dar nu la șah. Păi, dacă nu dă nimeni niciun ban, degeaba vrea fiecare să dea zece lei. Da' în 1988, campionatul european de șah era la noi, la Casa Tineretului. Acolo a câștigat Corina Peptan titlul continental. În anii '60-'70 aveam o revistă de șah coordonată de soții Raiher, care era de succes. Pe lângă asta, exista șah prin corespondență. Ai auzit de asta?

Am auzit. Și-ați cunoscut pe vreunul dintre oamenii cu care ați jucat prin corespondență?
Nu i-am cunoscut. Dar erau jucători foarte bun pe-atunci care jucau așa, cum ar fi Francisc Tocăniță sau Iuliu Szabo, din Recaș. N-am avut cum să mergem să ne cunoaștem unii cu alții, că sistemul era așa încât erai destul de legat de localitatea în care munceai.

Care-i cea mai tare partidă la care ați asistat?
În '62, a jucat într-o sală arhiplină a Politehnicii un elev de liceu de la Ploiești, Florin Gheorghiu, contra unui evreu care a plecat mai târziu în Israel. Ei bine, Gheorghiu ăsta l-a bătut mai târziu chiar pe Bobby Fischer.