18+

Videochatiste și patroane de videochat din România mi-au arătat de ce suntem pe locul 1 în lume la asta

Statul român nu știe nimic despre această industrie de peste 300 de milioane de euro anual și în care lucrează peste o sută de mii de oameni.

de Ștefania Matache; fotografii de Mircea Topoleanu
24 Ianuarie 2018, 6:00am

Videochatul e o industrie care înflorește în țările sărace din estul Europei, ca Ucraina, Cehia, Bulgaria și Rusia. România s-a remarcat ca lider de piață și a devenit capitala femeilor frumoase care se dezbracă în fața camerei web pentru bani. Am stat de vorbă cu patroni de studiouri, modele și alți oameni din industrie, ca să înțeleg de ce le merge așa de bine.

Mă uit la o fată drăguță care e într-o sesiune pe un site de videochat. Tipa e undeva într-un studio din România, într-o încăpere decorată ca o cameră de hotel. E îmbrăcată într-un body de catifea neagră și stă turcește în mijlocul patului, cu tastatura între picioare.

„It will take me days to come to Romania… But I will impale you like the famous Vlad”, îi scrie un utilizator de pe site.

Fata zâmbește seducător și apasă tastele cu unghiile ei lungi și roșii: clac, clac, clac.

„Ride yes, cum no haha”, le răspunde bărbaților care se uită la ea.

Fata din fața mea face videochat, la fel ca foarte multe alte românce. Asta înseamnă că primește bani ca să vorbească, să danseze, să se dezbrace și să intre în jocuri erotice cu bărbați din toată lumea, prin intermediul unui webcam.

Industria de videochat din România adună profituri impresionante, de peste 300 de milioane de euro anual, ceea ce ne face lideri pe piața europeană. Estimările făcute de oamenii care lucrează în industrie arată că sunt peste cinci mii de studiouri împrăștiate în toată țara și peste o sută de mii de modele care lucrează fie în studiouri, fie de acasă.

Cifrele astea nu sunt confirmate de date oficiale pentru că activitatea de videochat nu este reglementată în niciun fel de statul român. Așa că autoritățile habar n-au câți oameni și câți bani se învârt cu adevărat în industrie.

Am vrut să aflu informații oficiale despre industria asta de la Ministerul Muncii, ANAF, Registrul Comerțului, Inspecția Muncii. Ministerul Muncii mi-a răspuns că „activitatea de videochat nu este reglementată în legislația muncii”, așa că nu deține niciun fel de date. Ca să-mi răspundă la întrebări, Registrul Comerțului mi-a cerut codul CAEN al studiourilor de videochat (fiecare firmă e obligată să se înregistreze sub un astfel de cod, care indică domeniul de activitate specific), deși nu există niciun cod care să corespundă acestor firme. Nicio instituție n-a reușit să mă lămurească.

Asta nu înseamnă că studiourile funcționează ilegal. Majoritatea sunt înregistrate ca agenții de management de modele, de servicii de telecomunicație sau servicii online și plătesc taxe la stat. Fetele nu pot fi angajate în studiouri ca modele de videochat, pentru că profesia nu există în nomenclatorul de meserii al Ministerului Muncii.

Multe dintre ele își fac propriile firme, prin care colaborează cu studiourile, sau încheie contracte pe drepturi de autor și de imagine. Și ele plătesc contribuții la stat și se vor lovi de celebrul formular 600.

„Sunt foarte multe studiouri care au zis: noi asta facem, vrem să fim legali. Nu vrem să avem probleme, nici patronul, nici modelele, nici staff-ul. Nu s-a oferit nicio soluție 100% legală, cod CAEN, vreun beneficiu. Așa e statul român”, se plânge Maria, managerul unuia dintre cele mai mari studiouri din București.

Cele trei secrete ale videochat-ului românesc

Cum a ajuns industria de videochat să fie așa de dezvoltată în România? Maria și alți oameni din industrie cu care am stat de vorbă mi-au explicat că la mijloc sunt trei factori cheie: sărăcia, femeile frumoase care știu engleză și internetul de mare viteză.

Internetul de super viteză pentru care și americanii ne invidiază a pus România pe harta videochatului. E important să ai net bun când faci videochat ca să fii văzută clar, fără întreruperi și fără cadre pixelate. Din fericire, avem cel mai bun net din Europa și al șaselea cel mai bun din lume.

Videochatul a prins așa de bine la româncele tinere pentru că e greu să-și găsească un job care să le permită să trăiască confortabil, mai ales la începutul carierei. Un salariu minim în România nu ajunge nici la 400 de euro, în timp ce videochatul promite câștiguri de mii de euro lunar, bani cu care fetele visează să-și cumpere case sau să-și plătească facultatea.

Vera, videochatistă independentă, în stânga, și autoarea articolului

„E nevoie maximă de bani în România”, îmi spune Vera, o tipă care face videochat de câțiva ani. „Posibilitățile sunt mici, cheltuielile sunt mari.” S-a apucat de jobul ăsta când era studentă la fotografie în Cluj și nu avea bani pentru aparatura foto.

Cele mai multe studiouri de videochat sunt în orașele mari, care sunt și centre universitare. O bună parte din fete sunt studente care se lovesc de lipsa banilor când se mută într-un oraș mare și trăiesc din salariile de provincie ale părinților. Studiourile știu bine asta și se folosesc de nevoia lor de bani ca să le atragă în industrie.

„Îți vom împlini visele, îți vei putea face singură orice cadou dorești, te vei simți ca un star de cinema” sunt promisiuni care apar pe site-ul unuia dintre cele mai mari studiouri de la noi.

Sunt multe fete care nu ajung să câștige suficient, așa că renunță repede. De-asta e bătaie pe modele și studiourile se dau peste cap să atragă fete noi. Sunt o grămadă de studiouri mici, de cartier, care promit sume impresionante și dau țeapă. Unele le pun pe fete să muncească fără contract și când li se cer banii se fac că plouă. Una dintre fete mi-a povestit despre modele care s-au dus să-și ia banii și în locul studioului au găsit un apartament gol.

„Banii mulți nu vin ușor și vin cu niște consecințe și niște repercusiuni”, îmi zice Vera (Vera Renczi e numele de model) la un ceai, în bucătăria ei. Ne-am întâlnit la ea acasă pentru că de acolo lucrează ca model, pe cont propriu. O vreme a fost profesoară pentru modelele dintr-un studio mare, dar s-a întors în fața camerei ca să facă bani cu care să-și cumpere un apartament în București.

Câștigurile mari, îmi explică ea, se fac după ce îți construiești o bază de membri fideli, care să petreacă timp cu tine. „Ca să ajungi să faci omul ăla să vrea să te cunoască, să stea ore în șir cu tine, s-ar putea să te masturbezi în fața lui de zeci de ori înainte.”

Ca să câștigi mii de dolari trebuie să faci o investiție în felul în care arăți, să știi bine cel puțin o limbă străină și să ai cultură generală.

Fetele la salonul videochat-ului

Unele studiouri investesc în saloane de înfrumusețare sau în săli de fitness proprii. Majoritatea oferă fetelor lecții de engleză, de conversație, le învață chestii despre culturile țărilor din care vin cei mai mulți membri. „Banii mulți vin dacă omul ăla petrece timp cu tine. Masturbarea durează cinci-șase minute maxim. Restul de o oră ce faci? Trebuie să fii interesantă, trebuie să fii captivantă, trebuie să te faci plăcută. Trebuie să știi să vorbești și cu medicul ăla care a avut o zi proastă că a pierdut un pacient și cu tipul ăla care face doctoratul în muzică.”

Ăsta e unul din motivele principale pentru care româncele fac mai mulți bani din videochat decât femeile din America de Sud sau din restul țărilor din estul Europei: sunt capabile să poarte conversații de ore întregi într-o engleză cel puțin decentă, să-i țină pe bărbați interesați de ele ceva mai mult decât durează să dai o labă.

„Columbiencele sunt pe pornografie, sunt dispuse să facă mult mai multe, pe mult mai puțini bani, cam asta e diferența”, îmi explică Vera.

Bărbații de pe site-uri caută să-și împlinească niște fantezii la care nu au acces în viața reală, continuă ea. „E foarte greu să-i spui iubitei tale de cinci ani că dintr-o dată ai vrea să fii lins în cur. Sau că ai vrea să faci anal sau să te masturbeze cu picioarele. Faptul că este inaccesibil în viața reală și că implică un anumit stigmat social face ca domeniul ăsta să funcționeze, să creeze membri și nevoie de domeniu.”

Consumatorii vin din toată lumea, dar cei mai mulți sunt din SUA și vestul Europei. Un francez a învățat-o să facă squirt, îmi povestește Vera râzând. „Mi-a explicat exact ce trebuie să caut, cum trebuie să apăs, eram ca un mecanic auto la muncă, nu mai eram o tipă care trebuia să se masturbeze în fața camerei.”

„The girlfriend experience”

Ca să înțeleg cât de mare e industria asta și ce bani poți face din ea, m-am uitat la traficul de pe LiveJasmin, care e unul dintre cele mai populare site-uri de videochat. Are aproximativ 2,4 milioane de vizitatori unici pe zi, ceea ce îl face al 58-lea cel mai vizitat site din lume. E un site premium, adică modelele nu se dezbracă niciodată gratis, ci doar dacă plătești pentru o sesiune privată, care se taxează pe minut. O sesiune de zece minute costă în jur de 100 de euro.

Site-urile ca LiveJasmin îți promit „the girlfriend experience”, adică îți dau ocazia, contracost, să petreci timp cu o fată frumoasă, care în realitate ți-ar fi, poate, inaccesibilă. Timpul petrecut cu o fată în privat poate să însemne un show erotic, orice de la striptease la masturbare cu vibratoare cărora tu le controlezi ritmul, dar și discuții despre viață, iubire sau orice te apasă pe tine pe suflet.

UniquePenelope și PerfectLexy, împreună cu autoarea articolului.

M-am întâlnit cu două tipe care lucrează pe site-ul LiveJasmin din studioul lor de la Piața Muncii, o clădire înaltă de sticlă, care nu arată cu nimic diferit de orice clădire de birouri.

Perfect Lexy e o tipă micuță, roșcată și tunsă scurt. E model de patru ani, de când a renunțat la jobul ei de la o fabrică de cablaje de mașini, într-un orășel din Argeș. Câștiga 1 000 de lei pe lună dintr-o muncă grea și obositoare, așa că atunci când iubitul ei i-a propus să se mute la București și să facă bani din videochat, a acceptat, chiar dacă nu știa nimic despre industrie.

PerfectLexy

Când ne-am întâlnit, Lexy tocmai își terminase tura de opt ore, timp în care câștigase peste 1 700 de dolari.

„Azi am stat toată ziua îmbrăcată”, mi-a spus cu mândrie, apoi mi-a explicat că a făcut banii ăștia într-un privat cu un membru fidel al ei, un chinez cu care se vede pe site de mai bine de un an. În astea opt ore au stat de vorbă, au mâncat împreună, ba chiar au tras un pui de somn.

„Am ajuns la o relație, ține la mine, se gândește la mine. Zilele trecute îmi spunea că nu vrea să mă vadă dezbrăcată, că mai bine se uită la un film porno”. Spune că sunt mulți bărbați ca el, care muncesc mult, fac bani, au neveste și copii, dar își caută fericirea în relațiile virtuale cu fetele de la videochat.

Mulți dintre clienți se îndrăgostesc de modele, chiar dacă sunt conștienți că șansele ca relația să se mute de pe net în realitate sunt mici. Uneori, relațiile devin toxice, iar fetele sunt nevoite să le pună capăt. Așa s-a întâmplat când un american a amenințat-o pe Lexy că se sinucide dacă fata nu acceptă să se întâlnească. Alții își cheltuiesc banii pe site-uri până la ruinare.

Sunt și cazuri în care modelele se căsătoresc cu membrii lor. Unul din fostele modele ale studioului s-a mutat la Dubai, o altă fată în SUA, iar o altă tipă s-a trezit cu un membru care a venit în România ca s-o ceară de nevastă, fără să știe că ea era deja măritată.

Un fel de Andreea Esca, doar că pentru alt gen de oameni

UniquePenelepe

UniquePenelope, colegă de studio cu Lexy, îmi povestește cum unul dintre bărbații cu care vorbea și-a căutat o iubită după chipul și asemănarea ei, pentru că știa că relația lor nu se va materializa niciodată. Penelope era o mamă divorțată când s-a apucat de videochat. Lucra într-o fabrică de haine pentru branduri de lux, dar salariul nu-i asigura ei și copilului stabilitatea financiară de care aveau nevoie, așa că a sunat la primul anunț care îi promitea bani și s-a angajat la videochat.

Și-a făcut un iubit care era gelos pe relațiile ei cu membrii de pe site și a pus-o să renunțe la job. „I-am zis că îmi pare rău, să nu mă pună să aleg între copil și situația financiară pe care pot să i-o ofer și el. Că aleg chatul și copilul. Am avut o viață foarte grea și nu vreau să mai trec prin ea.”


Îmi povestește amuzată cum puștiul ei de opt ani a aflat din întâmplare cu ce se ocupă, când a intrat pe unul din site-uri și a văzut-o în free, discutând cu niște membri. I-a explicat că e un fel de prezentatoare. „O știi pe Andreea Esca, care prezintă știrile? Cam așa ceva, doar că pentru alt gen de oameni.”

Penelope nu se ascunde față de familia și prietenii ei. Și sora ei s-a apucat de videochat în același studio. Singurul loc în care nu spune cu ce se ocupă e la școala copilului, unde e președinta asociației de părinți. „Dacă ar afla părinții că doamna președintă face chat, nu m-ar mai vedea la fel. N-aș vrea să se simtă prost copilul meu.”

Confidențialitatea și dreptul la viața privată sunt importante pentru modele, care uneori preferă să nu le spună celor din jur cu ce se ocupă, de teama marginalizării. Site-urile le protejează și nu oferă IP-urilor din România acces la conturile și show-urile româncelor.

„Bine ai venit în locul în care poți să faci bani și din masturbare”

Ana, patroana videochatului de baieți, împreună cu modelul Dylan Green

În industria de videochat nu lucrează doar femei. Piața de videochat gay e în continuă creștere, așa că încep să apară studiouri care lucrează exclusiv cu modele masculine.

„Eu am o glumă: bine ai venit în locul în care poți să faci bani și din labă!”, râde Ana, patroana singurului videochat din București în care lucrează doar băieți. „Când o dai așa pe gratis, parcă e mai tristă decât când știi că ai dat-o cu un folos.”

În studioul Anei se lucrează non-stop: 21 de băieți în trei ture pe zi, șapte zile din șapte.

Ana a deschis studioul pentru băieți după ce a lucrat câțiva ani ca model și-a dat seama că era o piață neexploatată în București. De cele mai multe ori, reclamele la videochat se adresează doar fetelor, deși există cerere și din partea comunității gay.

„Sunt două tipuri de țări: care produc membri și care produc modele”, îmi explică Ana.

Țările mai puțin dezvoltate economic produc modele, pentru că tinerii sunt atrași în industrie ca să producă bani, iar cele mai bine dezvoltate economic produc membri, care își permit să cheltuie pe conversațiile și show-urile modelelor.

„Oamenii cu salarii minime nu intră ca membri. Dacă vor o treabă sexuală, se uită la porn, că e gratis.”

Dylan Green e cel mai bun model al ei, care anul trecut a câștigat premiul pentru cel mai bun model masculin la gala premiilor în videochat. E un puștan de 21 de ani, cu ochi verzi și mușchi umflați sub tatuajele care îi acoperă o bună parte din corp.

Modelul Dylan Green

S-a apucat de videochat la 18 ani, când încă era la liceu. Era la sală când un tovarăș l-a întrebat dacă ar vrea să încerce, că ar putea să facă bani frumoși. Voia să facă ceva nou, așa că a doua zi s-a dus la interviu, la studioul Anei.

În prima zi a făcut 50 de dolari, deși habar n-avea ce să facă în fața camerei și nu știa engleză. Ca să le răspundă membrilor, dădea copy-paste de pe Google Translate. Acum, după trei ani, recordul lui e de 12 mii de dolari într-o zi.

75% din banii pe care îi face rămân la el, restul la studio. Lucrează vreo șase-șapte ore, timp în care dansează, își flexează mușchii și flirtează cu membrii, îmbrăcat în costume tematice de gladiator, gorilă sau superman. Și-a format o bază de membri fideli, cărora le spune fani, și care îl așteaptă să intre online în fiecare zi, la aceeași oră, ca pe programul tv favorit.

Cei mai mulți membri sunt bărbați bogați, căsătoriți, care își trăiesc fanteziile gay pe videochat.

„Ca să nu-și înșele soțiile, vin aici.”

Dylan și colegii lui nu sunt gay, dar membrii fac abstracție de asta.

„Lasă-ne pe noi să visăm în continuare. Odată ce sunt acolo, nu vreau să știu lucruri reale”, i-a spus unul din ei Anei. Nu contează așa mult ce orientare sexuală are tipul din fața camerei, atât timp cât știe cum să se facă plăcut de cei care îl plătesc.

„Oamenii care văd videochatul ca pe prostituție nu știu despre ce e vorba”, crede Dylan. Recunoaște că la început, când nu avea experiență, își petrecea mare parte din timpul online masturbându-se, dar odată ce și-a format un fanbase de membri fideli, „am învățat să fac ce vreau eu, nu ce mi se cere.”

Succesul lui Dylan vine din faptul că se vede că îi place ce face și că nu e în fața camerei doar pentru bani, îmi explică Ana. Îi încurajează pe băieți să lege prietenii cu fanii lor, să le vorbească ca și cum ar fi la bere cu tovarășii.

„Le spun mereu băieților să nu se gândească la fani ca la niște portofele. Că nu sunt. Sunt niște oameni. De-asta ne și merge bine.”

Banii se câștigă greu

Într-o țară săracă precum România, videochatul vinde tinerilor posibilitatea unui viitor mai bun. Pentru unii, asta înseamnă bani cu care să-și termine studiile. Pentru alții, o casă a lor, în care să-și întemeieze o familie. Dar banii nu se obțin ușor, ci dintr-o muncă solicitantă care vine la pachet cu un stigmat social. Cum zice Vera: „dacă spui că cineva s-a dezbrăcat în fața unor străini, lumea zice: Ah, nebuna, haha. S-a dezbrăcat pentru bani? A dracu! Nu mai vorbiți cu ea!

Vera
Tatuaj cu numele lui Dylan Green, făcut pe spatele Anei, în cinstea premiului luat de model.
Camera de videochat pentru băieți.