Povestea Eros Show, locul de pelerinaj al onaniștilor din București

Mihnea scrie în VICE proză documentară despre Capitală. Are deja la activ un volum despre Bucureștiul anilor 90 și 2000, cartea Expres (Curtea Veche, 2019). Urmărește-l în rubrica #dinbucurești, de două ori pe lună.

5 mai 2005

În 2000, un actor de filme pentru adulți din Satu Mare, Raul Cristian, a deschis în România o casă de producție, Floyd Agency, prin care a reușit să producă, câțiva ani mai târziu, pelicula care a rămas în istorie ca primul film pentru adulți românesc, P Stars.

Ăsta a fost primul val porno românesc. Raul a adunat, atunci, în jurul lui actori despre care s-a scris în toată presa locală, de cele mai multe ori ca fiind ceva inedit, cu ironie despre felul în care capitalismul local începuse să se dezvolte. Mai târziu, însă, Titus Steel, Jasmin Rouge, Sandra Romain sau Mugur au ajuns vedete internaționale, cu multe premii, recunoaștere și participări la gale și alte evenimente importante în domeniu.

Am scris despre ei în Hustler, de ce nu?!

Al doilea val a fost unul de tentativă și a durat cam cinci ani, din 2005 până în 2010.

Am scris și despre ăștia în Hustler.

Alina Plugaru, Ginger Devil, Sexy Brăileanca, Piticu’ Porno, Baba Porno și alți dintr-ăștia au fost starurile valului care anunța, de la început, sfârșitul pornografiei românești.

Îmi spunea Zoli care încerca să facă filme în România în 2009:

- Câte filme a făcut Alina Plugaru?! De ce e ea regina filmelor porno din România?!

Alina Plugaru a apărut în câteva filme, nu le-am văzut, nu știu. A dispărut și ea prin 2011 sau 2012, ultima dată am văzut-o pe la un salon de masaj erotic de pe strada Căderea Bastiliei.

Zoli, era tot timpul frustrat că lucrurile nu păreau să pornească. Oamenii voiau doar să facă rost de niște bani din mirajul ăsta „porno”, unii dintre ei au reușit și dacă au făcut-o fără să filmeze prea mult, cu atât mai bine. Niciunul dintre ăștia sau alții nu era interesat să își facă o carieră de actor pentru adulți în România, era și cumva absurd, dar toți erau pregătiți să se dezbrace de câteva ori doar ca să-și câștige statutul prin presă, de pe urma căruia aveau să trăiască un timp.

Nu-și bătea nimeni capul să filmeze cu adevărat, iar cine voia să facă sex pe bani se folosea de imaginea de „star porno” pentru a câștiga bani și a-și crește cota în privat, fără vreo cameră de filmat în jur.

Întreaga „industrie porno” nu a fost decât un show la OTV sau în paginile ziarelor, până când publicul s-a plictisit de personajele astea, care au și dispărut.

Și așa s-a terminat.

Revista Hustler trăia de pe urma brandului. Nu am făcut nimic pentru pornografie, nu aveam ce, nici nu aveam voie. Fondatorul Larry Flynt Publications și ceilalți din conducerea trustului din care făcea parte și Hustler știau, deja, de mai bine de 30 de ani, cu ce fel de personaje poți avea de-a face în mediul ăsta, așa că pe zona de imagine nu era niciun fel de producție locală. Justificat, nimeni în România sau în Grecia, Polonia etc. nu ar fi putut să producă pictoriale care să se ridice la calitatea celor venite de la centru. Nici nu ai fi avut cu cine să le faci aici, nu erau actori, nu erau profesioniști.

De mai multe ori au venit în redacție unele care voiau să le facem poze și să joace în filme porno Hustler. Le spuneam că noi nu făceam asta. O explicație grea și ridicolă. Multe nu ne-au crezut. Câteva dintre ele s-au supărat. Au presupus că le credeam urâte. Un lux de evaluare la care noi nici nu ne permiteam să ne gândim. Buzna în redacție dădeau, de obicei, femei. Bărbații trimiteau scrisori sau e-mail-uri în care, de cele mai multe ori, își fotografiau pulile și ne întrebau dacă credeam că erau suficient de mari pentru filme. De unde să știm noi?! Și multe alte întrebări, dacă poți să rămâi însărcinată de la sex oral, ce se întâmplă dacă înghiți spermă, cum să facă sex și tot felul.

La mijlocul anilor 2000 unii credeau că domeniul va crește. În 2003, parcă, s-a organizat primul târg erotic din București la început de mai, perioadă care a rămas fixă pentru eveniment de atunci și până la ultima ediție, în 2014.

Show-ul voia să copieze alte evenimente de gen din Europa, doar că lipsea cu desăvârșire sexul. Fără maraton sexual sau campionate ca la Budapesta, oraș cu o industrie la care Bucureștiul doar aspira, târgul erotic oferea numere de striptease pe o scenă principală, cu mult public, cu vedete locale și câteva internaționale. De jur împrejur, multe standuri vindeau tot felul de obiecte și lucruri care nu aveau neapărat legătură cu industria erotică, gen bețe aromate sau sticle de țuică, ca acelea suvenir pe care le găsești la Otopeni. De fapt, oricine plătea pentru stand era binevenit.

Târgul erotic va rămâne în istorie sub denumirea de Eros Show, deși de-a lungul timpului a fost organizat de oameni diferiți și a avut mai multe denumiri, însă în ultimii ani, când a fost cel mai cunoscut, a fost Eros Show. Primele ediții au avut loc la Sofitel, azi Pullman și au încercat să aducă și Hustler, însă nu au primit niciun răspuns. Nici măcar nu s-a întrebat mai departe, se știa că nu se va aproba ca Hustler să apară într-un context local. Însă indiferent de asta, pentru că ne cunoșteam cu majoritatea care participau, am fost aproape în fiecare an, mai puțin în ultimii.

Mai toate sex-shop-urile din oraș -, unele dintre ele rezistă și azi, iar patronii lor plătesc chirii fabuloase pentru spații de pe bulevardul Magheru sau de pe alte artere centrale ca să țină deschise niște magazine care nu vând mai nimic -, aveau standuri la fiecare Eros Show.

Cel mai prezent obiect sau accesoriu sexual a fost și va rămâne vibratorul. Diferite forme, mărimi, culori, cu mai multe capete, unele care imită pula mai bine, altele care nici nu-și propun. Am văzut vibratoare de peste juma de metru lungime, vedete ale unor standuri. Toți expozanții aveau aceeași poveste, că ar fi venit o doamnă blondă care ar fi cumpărat măcar un vibrator uriaș. Poate chiar era adevărat, cine știe.

Evenimentul începea mereu miercuri și se încheia duminică. În 2005 au organizat niște prieteni, între 4 și 8 mai, iar gazde au fost actori de teatru, care i-au introdus, pe rând, pe actorii de filme porno și pe performeri.

În anul ăla și-au luat standuri și unii care vindeau vinuri și niște pictori. Noi, cei din domeniu, știam că nu urma să se întâmple nimic la Eros Show, era doar un prilej de a bea gratis și de a pierde vremea. Pentru alții, însă, evenimentul era unul așteptat tot anul, deși de fiecare dată se întâmplau cam aceleași chestii. Același format, aceiași performeri cu aceleași numere și aceleași standuri cu aceleași produse, zece ani la rând.

Eram mai interesat de public decât de performeri și, încă din primii ani, l-am învățat. Erau niște „profesioniști” și niște „amatori”. Ultimii veneau mai mult ca să caște gura ca la urs și se înghesuiau în weekend, începând de vineri seara. Pe amatori nu-i interesa în mod special ce se întâmpla pe scenă sau la standurile unde aveau loc show-uri private, veneau mai mult ca să bifeze, să facă poze și să filmeze. Era perioada aparatelor de fotografiat de tip point&shoot digitale, ieftine, de doi, trei, cinci megapixeli, înaintea camerelor de fotografiat de pe telefoane. Când vedeau că se dezbracă cineva, amatorii dădeau buluc cu astfel de camere să facă poze. Erau detașați și nu dădeau banii pe mai nimic:

- Cei mai mulți clienți cumpără produse cadou sau ca să facă o glumă!, povesteau patronii de sex-shop-uri.

Toată treaba asta a fost, de fapt, o dumă a anilor 2000. Oamenii cumpărau vibratoare și păpuși gonflabile pentru că se gândeau că așa se vor amuza cu prietenii. Obiectele erau făcute dintr-un plastic care mirosea îngrozitor, iar unele dintre ele erau destul de greu de înțeles. Într-un an au venit unii cu niște animale gonflabile, cam de un metru lungime și de vreo 30 de centimetri înălțime, niște jucării de plajă cu fețe zâmbitoare, oi, vaci, măgari, cai care aveau la spate orificii prin care puteai să faci sex cu ele. Sub cozi aveau un fel de dispozitiv cu baterie și senzor de atingere, ca în timpul penetrării, când zona era atinsă cu pelvisul, jucăria să behăie sau să latre.

„Profesioniștii” veneau miercuri. În celelalte zile, se pierdeau prin droaia de amatori care se îngrămădeau cu pocket-urile să facă poze. În prima zi a târgului, însă, erau mai vizibili și mai vulnerabili.

De la început l-am remarcat pe un domn care în fiecare an, în fiecare zi a târgului, a venit îmbărcat la fel. Purta șosete maro (maron e un animal) și niște pantofi de aceeași culoare, care foarte probabil să fi prins și anii comunismului. Și un parpalac bej dintr-un fel de fâș, tot de prin 70, cum avusese și bunică-miu, de la care i se trăsese porecla de Colombo la uzina Danubiana unde lucra, pentru că era un model de parpalac identic cu cel al personajului Columbo jucat de Peter Falk, celebru înainte de ’89, dar și după.

Sub parpalac era un bărbat scund, până în 165 de centimetri, în jur de 50 de ani, cu costum maro vechi și cravată la fel, care căra după el o servietă cu catarame aurii, dintr-un vinilin maron care imita pielea de crocodil. Un fel cum avea JR Ewing în Dallas și mai toți bărbații din București după 1990, când încercau să devină afaceriști.

Avea o față mică, brunet, grizonant, cu o expresie de frică și agresivitate în același timp. În fiecare an, miercuri, era la deschidere, de la prima oră, de obicei 14-15. Voia să fie primul. Intra grăbit, și dădea rapid câteva ture printre toate standurile. Din 2005 și până în 2014 cele mai multe târguri au fost la Sala Polivalentă și doar câteva dintre ele la Sofitel. Părea dezorientat prin Polivalentă, însă, cred că, de fapt, repera tot ce era nou. Diferențele de la un an la altul erau mici, expozanții erau tot ăia care, în timp, s-au retras.

Prima dată l-am văzut cum se masturba în fața unui stand al unui sex shop, în fața unor cutii cu uniforme de asistente. Prin parpalac, băga mâna în buzunar, o făcea într-un fel mai ascuns decât cei care și-o frecau direct prin buzunarul de la pantaloni.

S-a întâmplat, însă, ca unii să facă laba pe față, și-au dat pantalonii jos și s-au masturbat de față cu toată lumea. O dată, La Sofitel, un bărbat pe la 35-40 de ani s-a așezat în genunchi în fața unui stand la care mai multe femei costumate împărțeau flyere cu ceva uleiuri afrodisiace și el a făcut laba în fața lor. În cele din urmă au venit bodygurazii să-l dea afară, iar când l-au ridicat de brațe, le-a strigat să-l mai lase un pic și imediat a ejaculat. Când au văzut că-și dă drumu’, bodyguarzii l-au scăpat pe jos cu un șut mascat în coaste și după ce a terminat l-au dat afară.

Ăsta cu parpalacul se masturba foarte repede, îți dădeai seama că ejacula după felul în care își îndoia rapid trunchiul, apoi își vedea de drum. Într-un an i-am zis unui prieten să mergem după el ca să vedem ce face. Ne-am ținut după el vreo trei sferturi de oră, timp în care s-a masturbat de opt ori. De fiecare dată la fel de repede, termina în mai puțin de un minut și nu ne-am dat seama care era modelul, ce urmărea, a făcut laba și în fața sticlelor de țuică, poate văzuse ceva printre ele, cine știe.

Altul, pe la 60 de ani, avea o tehnică de a ejacula pe cracul pantalonilor. Purta niște raiați un pic largi prin buzunarul cărora și-o freca. Avea păr lung, care fusese grizonant și acum era aproape alb cu totul, barbă albă și ochi închiși, arăta ca un folkist. Îi plăcea să se apropie cât mai mult de scena principală, să vadă modelele de jos. Își băga mâna în buzunar și când termina îl vedeai cum își scutura cracul stâng al pantalonilor ca să scape de spermă.

Nu stătea nimeni să-i urmărească, decât dacă chema cineva paza, însă oamenii nu erau deranjați de masturbările care nu erau la vedere în contextul ăla, cei care le observau mai mult se amuzau.

Printre obișnuiți mai era un tip pe care îl știam din copilărie, de vârsta mea, din Tineretului, care venea în fiecare an, sâmbătă și duminică și, stătea tot timpul lipit de scena principală. Se masturba la toaletă la Polivalentă și, odată, l-am surprins cum o făcea în chiuvetă, probabil pentru că voia să se vadă în oglindă. Când m-a văzut, s-a speriat și s-a încuiat într-o cabină de wc.

Bodyguarzii interveneau doar când publicul încerca să se urce pe scenă, să tragă de performeri, însă asta se întâmpla foarte rar. Cei mai mulți erau dați la o parte ușor, s-a întâmplat de puține ori ca cineva să fie bruscat sau lovit.

În fiecare zi a târgului, programul era asemănător, starurile locale erau aceleași, doar invitații din străinătate variau, într-un an Mya Diamond, în altul Sofia Gucci și tot așa. Performerii erau cei mai mulți femei, dar și bărbați, diferite trupe de striptease masculin.

Câțiva ani a fost un stand al unora care vindeau niște pastile despre care spuneau că schimbă gustul spermei într-unul de mere verzi sau de tutti frutti:

- Vreau alt gust, să nu mai semene cu salamul de Sibiu!, am auzit vorbind între ele două femei care păreau prietene.

Odată, când m-am urcat pe scările de la Polivalentă ca să fac o fotografie de sus, am văzut un cuplu care făcea sex pe rânduri, între scaune, un tip și o tipă încercau să se ferească de luminile colorate ale reflectoarelor care băteau în toată sala și făceau vizibile anumite locuri mai mult decât altele.

Spre sfârșit, prin 2012(?), târgul erotic Eros Show a început să fie mai frecventat de presă decât de public. De la an la an devenise din ce în ce mai ciudat, până s-a transformat într-o invenție a presei de scandal. Care, la rândul ei în plină decădere, încerca diferite formule de a vinde și pentru asta întreținea ceva ce nu mai era de niciun fel de interes în societate.

Nici expozanți nu mai erau, nici măcar doamna care vindea lenjerie intimă pentru femei și care avea stand încă de la primele ediții.

Prin 2008 sau 2009, un restaurant încerca să intre pe piață și a apărut la Eros Show cu un act în care publicul era invitat să mănânce de pe vedetele târgului, Ginger Devil și Sofia Gucci, care, dezbrăcate și întinse pe o masă, au fost acoperite cu mai multe sortimente de sushi.

Ăla cu parpalacul „colombo” s-a băgat într-un stand de lângă masă și a început să facă laba, iar de sushi nu s-a apropiat nimeni.

Până la urmă l-au mâncat celelalte staruri ale evenimentului.