High hui

Consumul de droguri distruge planeta, mai ales pentru că-i interzis

Iată cum afectează mediul canabisul, MDMA-ul, cocaina și heroina.

de Mike Power; translated by Oana Maria Zaharia
28 Mai 2019, 4:00am

Fotografie de Emily Bowler

Legalizarea canabisului se extinde în toată lumea. În Columbia, Olanda și Afganistan se produc cantități fără precedent de cocaină, MDMA și heroină, iar laboratoarele din China fac droguri sintetice pe bandă rulantă. Cererea globală de droguri – în lume există 275 de milioane de consumatori de droguri – e din ce în ce mai mare, iar capacitatea de producție crește de la an la an.

Cunoaștem costurile umane ale comerțului ilegal de droguri, precum criminalizarea, dependența și moartea. Dar pe măsură ce schimbările climatice se înrăutățesc, iată cum distrug planeta consumul de canabis, cocaină, MDMA și heroină și mai ales războiul împotriva lor.

1558542029343-BD1JT7
O fermă de canabis din nord-estul Angliei. Fotografie: Sturat Boulton/Alamy Stock Photo

CANABIS

Cel mai popular drog ilegal din lume, canabisul poate fi crescut oriunde. Anumite varietăți ale plantei sunt folosite pentru curățarea solului poluat: cânepa industrială, care face parte din familia canabisului, a fost plantată în zona reactorului nuclear de la Cernobâl în anii 1990, în fosta Uniune Sovietică, pentru a absorbi poluanții radioactivi. În 2017, fermierii din sud-estul Italiei și-au decontaminat solul de poluanți emiși de uzinele din zonă cu ajutorul cânepii.

Totuși, producția de canabis are o emisie de carbon mare. Asta din cauză că planta e cultivată în interior, pentru că majoritatea cultivatorilor nu vor să riște să fie arestați.

Conform lui Dan Sutton de la Tantalus Labs, o firmă canadiană care produce canabis natural în sere, energia necesară pentru a crește un kilogram de iarbă în interior creează 4 660 kilograme de CO2, aceeași cantitate pe care o produci dacă străbați Statele Unite cu mașina de 11 ori. Mi-a zis că, în ciuda legalizării, nouăzeci de procente din canabisul american e cultivat în interior. Cercetările au arătat că asta înseamnă că un procent din consumul total de electricitate din America – echivalentul consumului de energie pe un an în 1,7 milioane de case - e folosit pentru producția drogului. Iar asta generează anual 15 milioane de tone de emisii de gaze de seră, conform cercetătorilor de la Universitatea Swansea.

Geoff, unul dintre numeroșii oameni care crește iarbă în secret la ei acasă, are o cultură ilegală în Londra, Anglia, o țară în care au fost închise aproape zece mii de ferme de canabis în 2016.

„Cultiv plantele într-un subsol cu iluminare de o mie de wați”, a zis Geoff. „Lumina e aprinsă 24 de ore pe zi aproape trei sferturi din an, deci se face foarte cald. Așa că trebuie să răcesc camera cu aer condiționat. Dar asta usucă prea tare, așa că trebuie să folosesc un umidificator. Trebuie să și filtrez aerul ca să nu miroasă în jur a iarbă. Produc doar 16 kilograme pe an. Dar dacă aș putea cultiva legal mai multe plante, în grădina mea, aș putea obține o cantitate dublă cu zero energie consumată.”



În Statele Unite și Canada, cultivatorii legali care folosesc peste un milion de wați sunt foarte răspândiți. Cultivarea canabisului în sere și în câmp deschis nu doar că elimină emisiile de carbon, dar funcționează și ca o rețea de absorbție a gazului, fixând CO2-ul din atmosferă în plante.

Mutarea culturilor de canabis la exterior ar reduce clar emisiile de carbon create de consumul global de canabis”, a zis Dan Sutton. „Dacă toți cultivatorii de canabis ar începe să cultive plantele în sere, afară, cu energia economisită s-ar putea alimenta toate locuințele din Seattle, Portland și San Francisco timp de un an. Dacă toate culturile de interior din California ar fi mutate în exterior, s-ar economisi dublul energiei produse de toate panourile solare din stat.”

Dar chiar și acest proces trebuie să fie regularizat pentru a micșora efectele nocive asupra apei și a faunei. Unele dintre cele mai renumite specii de canabis din Statele Unite sunt cultivate în Emerald Triangle, California. Fermierii fără licență distrug câmpurile cu ierbicide și pesticide interzise, care poluează apele și omoară animalele. Iarba absoarbe multă apă: cercetătorii de la Universitatea Swansea au scris în 2018 că plantele de canabis au nevoie de o cantitate dublă de apă față de vița de vie și au notat că incendiile californiene din 2017 au fost exacerbate de secetă. Iar în 2015, o cercetare din California de la Biblioteca Publică a Științei a atribuit acest fenomen creșterii numărului de culturi ilegale.

Tot în același studiu s-a descoperit că plantațiile ilegale de canabis au cauzat „fragmentarea habitatelor sensibile prin defrișări ilegale, poluarea apelor cu sedimente, nutrienți și pesticide, împărțirea apelor de suprafață pentru irigații, ceea ce are ca rezultat scăderea fluxului râurilor și mortalitatea faunei terestre”.

Soluția e reglementarea, a zis Sutton: „O piață legală precum cea din Canada creează joburi, reduce numărul infracțiunilor și poate să ajute mediul pentru că fotosinteză folosește energia soarelui pentru a transforma dioxidul de carbon și apa în zahăr și oxigen. Firma noastră încearcă să protejeze natura. Folosim râme, nematozi și permacultură și reciclăm. Cel mai bun canabis, atât pentru om cât și pentru mediu, e cel natural”.

1558541941720-C12F27
Un fermier columbian de coca. Foto: William Meyer/Alamy Stock Photo

COCAINĂ

Columbia e fabrica de cocaină a lumii, cu o producție de 1 379 de tone metrice în 2017, mai mult cu o treime față de 2016. E principala țară în care se procesează frunza în pastă și apoi în praf, după care se exportează. Columbia are o istorie lungă cu războiul civil, în urma căruia multe zone au rămas sub controlul gherilelor și forțelor paramilitare, cu instituții de stat slăbite și corupția în floare.

După ce frunzele de coca sunt recoltate (adesea de copii cu degete îndemânatice care câștigă 1,50 de dolari pe zi), pasta de cocaină se face în laboratoare din junglă, unde muncitorii scufundă tone de frunze în bazine imense pline cu substanțe chimice, printre care sodă, acid sulfuric și amoniac. Pentru transformarea pastei în praf se folosesc acetonă, eter și acid clorhidric. Toate acestea sunt deversate aiurea și ucid flora și fauna.

Există foarte puține informații despre asta, pentru că e periculos să faci reportaje în aceste zone ilegale și izolate. În 2017, UNODC a făcut o estimare în cadrul unui studiu intitulat Evacuarea substanțelor chimice folosite în producția ilegală de droguri. „Deși nu există dovezi științifice despre impactul exact al acestui proces asupra mediului, în fiecare an sunt deversate în mediul înconjurător milioane de tone de deșeuri toxice rezultate din producția de cocaină.”

Conform unui proiect de patruzeci de luni finanțat de UE care a durat până în 2016 – când recoltele erau mult mai mici –, două sute de milioane de galoane de petrol lampant, opt milioane de galoane de solvenți, două milioane de galoane de acid sulfuric, un milion de galoane de acid hidroclorhidric și 25 de mii de galoane de amoniac au fost folosite pentru producția de cocaină în fiecare an. Toate acestea sunt deversate ilegal în păduri, mare sau râuri și ucid flora și fauna, contaminând solul.

Practic, coca cultivată pentru producția drogului ar putea fi crescută conform standardelor de mediu, la fel ca și în cazul cafelei. Fermierii și guvernele ar putea contribui cu profiturile la dezvoltarea acestor regiuni prin școli și spitale care lipsesc în prezent. De altfel, cocaina ar putea fi sintetizată în laborator de la zero.

Unul dintre efectele poluante cele mai semnificative ale cultivării de coca e cauzat de fermierii care vor să evite echipele de eradicare și plantează recolte în zone izolate cu o biodiversitate mare, a zis Lilliana Davalos, profesoară de ecologie și evoluție la Universitatea Stony Brook din New York. Columbia e a doua cea mai diversă țară din lume din punct de vedere biologic, cu zece procente dintre speciile lumii. Dar poliția îi forțează pe fermieri să se mute în zone izolate sau inaccesibile. „Dacă ar putea să cultive coca fără să fie nevoiți să se ascundă, n-ar mai fi obligați să pătrundă în zone fragile cu o biodiversitate mare”, a zis Davalos.

Și totuși, unele dintre efectele comerțului cu cocaină au fost exagerate. În 2008, vicepreședintele Columbiei, Francisco Santos Calderón, a declarat că fiecare gram consumat de britanici contribuie la distrugerea a patru metri pătrați de pădure. Declarația a fost transmisă la știri ani de zile, fără să fie analizată. Dar e o exagerare enormă. Conform ONU, fiecare hectar poate produce 5,6 tone de frunze de coca, care pot fi procesate în 8,4 kilograme de cocaină pură. Asta înseamnă că declarația lui Santos exagerează impactul consumului drogului cu trei sferturi.

Industria ilegală a cocainei cauzează defrișări, dar a contribuit doar la o mică parte din cele totale din Columbia. În 2017, conform ONU, coca se cultiva pe 171 de mii de hectare de pământ în Columbia, cu 25 de procente în plus față de 2016, dar asta înseamnă totuși doar 0,1 procente din cele 111 milioane de hectare ale țării. În 2016, Davalos a concluzionat: „cultivarea de coca generează defrișări directe sau indirecte neglijabile”. Acum, principalii factori care le cauzează sunt creșterea vitelor, imigrația umană, conflictele armate, agricultura și mineritul. Scopul afirmației lui Calderon a fost să asocieze două lucruri rele: defrișarea și coca, ca și cum coca ar fi singura cauză a despăduririlor, a zis Davalos, care spune că majoritatea a fost cauzată de niște proiecte de autostrăzi care au fost abandonate prin 1960.

„Asta nu înseamnă că vreau să-i transmit unui consumator de cocaină că obiceiul lui nu afectează planeta”, a zis Davalos. „Dar această demonizare foarte specifică a cocainei, ca fiind malefică și mult mai distrugătoare decât alte culturi, e bazată pe un mit fals. Terenurile pe care se cultivă cocaină sunt minuscule în comparație cu pășunile.”



Cele mai mari atacuri asupra spațiilor naturale din Columbia au fost efectuate de Statele Unite, care au stropit din avion câmpurile de coca cu pesticide între 1999 și 2015, în cadrul războiului anti-drog.

Culturile de coca, care sunt cultivate de obicei în preajma altor culturi agricole, au fost înecate într-o versiune foarte puternică de ierbicid creat de Monsanto, care conține o substanță chimică numită glifosat. Aceasta e folosită în milioane de ferme obișnuite din toată lumea, dar în Columbia i s-au adăugat ingrediente noi dubioase și a fost turnată grosolan din avion, nu distribuită cu grijă.

Sanho Tree, director de politici ale drogurilor pentru Institutul de Studii Politice, un think-tank american, a explicat: „Forțele americane au folosit o versiune superpotentă de ierbicid în Columbia, combinată cu un surfactant, ca să-l facă să se lipească mai bine de vegetație. Am văzut avioanele cum planau deasupra pădurilor ecuatoriale în anii 2000 și eliberau cantități industriale de substanțe. Erau nevoite să zboare foarte sus, ca să evite focurile de armă ale gherilelor de dedesubt, ceea ce înseamnă că aria de acoperire era enormă. Au înecat totul”.

Glifosatul se folosește în fermele din toată lumea, în combinație cu semințe modificate genetic care sunt rezistente la el. Dar în Columbia, stropirea neglijentă a distrus recoltele bieților fermieri: mâncare, coca, tot. Majoritatea n-au avut alte opțiuni economice decât să planteze și mai mult. Iar un tribunal american tocmai a stabilit că glifosatul le-a cauzat cancer cetățenilor americani. Monsanto, companie deținută de gigantul farmaceutic Bayer, se confruntă cu peste nouă mii de procese similare în Statele Unite.

Eforturile de eradicare ale culturilor de coca, dirijate atât de guvernul columbian, cât și de americani, n-au reușit să distrugă recoltele. Campania de stropire a început în 1999, dar a fost stopată în 2015 din cauza riscurilor asupra sănătății. În 2018 au început alte misiuni mai mici, care se presupune că ar fi mai sigure.

Dar în august 2018, președintele american Donald Trump a zis că țara nu și-a îndeplinit misiunea de a stopa cultivarea de coca și l-a acuzat pe președintele columbian Ivan Duque că nu-și face treaba. Discursul lui s-ar putea să provoace continuarea stropirilor periculoase, susțin analiștii din zonă.

Jeffrey Villaveces, director la IMMAP, o rețea de schimb de informații în scop umanitar, a zis despre criticile lui Trump: „Președintele Ivan Duque a zis că reinstaurarea campaniei de stropire a devenit acum o chestiune de mândrie națională pentru Columbia. Cum n-au existat niciun fel de proteste, probabil că zborurile vor reîncepe”.

Așadar, ar trebui să fie învinuiți consumatorii de cocaină, la fel ca și cei de carne, pentru daunele ecologice cauzate de obiceiul lor? Steve Rolles de la Transform a zis: „Consumul ilegal de cocaină nu poate fi etic. Dar e greșit să dăm vina pe consumatori. Toate aceste probleme ar putea fi eliminate într-o piață legală controlată”.

1558542140678-EWTEKX
Un laborator olandez de MDMA. Foto: Contraband Collection/Alamy Stock Photo

MDMA

ONU a declarat că între optzeci și nouăzeci de procente din tot MDMA-ul din lume e produs de grupări infracționale din Olanda, care folosesc de obicei substanțe chimice transportate din China în portul belgian Antwerp. Epicentrul producției e în Tilburg, în regiunea sudică Brabant din țară.

În ultimii zece ani, producția de droguri a crescut mult în Brabant, conform spuselor poliției olandeze, datorită faptului că chimiștii au găsit o nouă metodă de a produce MDMA, folosind un precursor chimic numit PMK-Glycidate. Până în martie anul acesta, a putut fi cumpărat, vândut și importat legal. Se vindea la prețuri între patruzeci și șaizeci de lire kilogramul și din fiecare se pot produce cinci sute de grame de MDMA, care se vinde cu o liră gramul, ceea ce înseamnă că infractorii pot face un profit de douăzeci de ori mai mare.

Majoritatea consumatorilor de MDMA presupun că obiceiul lor nu afectează planeta. Dar grupările infracționale din Brabant deversează deșeurile toxice din laboratoare în parcuri, pe străzi și în păduri. Pentru a evita evacuarea manuală, grupările leagă între ele mai multe butoaie care conțin deșeurile toxice în spatele dubelor, după care leagă un capăt al sforii de un copac. Cu portierele din spate deschise, prind viteză și lasă în urmă containerele cu mii de litri de acid sulfuric și clorhidric și acetonă, care se scurg în pământ și contaminează solul, animalele și vegetația.

Un polițist olandez care se ocupă de această problemă a declarat pentru VICE că, în 2018, echipele au fost nevoite zilnic să curețe cel puțin un loc de deversare cu deșeuri toxice rezultate în urma producției de MDMA. „Anul trecut am avut 292 de locații de acest gen, iar acestea sunt doar cele despre care știm. Unele grupări le toarnă direct în canalizare sau în pădure și nu lasă containere în urmă.” Solul e contaminat, iar curățarea fiecărui loc de deversare costă cincizeci de mii de euro.

Infractorii au început să arunce deșeurile chiar pe străzi, lângă secțiile de poliție, mi-a zis el. „În aprilie, o bandă de infractori a lăsat 1 600 de litri de substanțe chimice pe o stradă de lângă sediul secției de poliție din Eindhoven. Mai întâi au încercat să lase butoaiele, dar, nu se știe de ce, au renunțat. Apoi au turnat tot conținutul pe câțiva kilometri de stradă. Mirosul era insuportabil. Un coleg a zis că a făcut bășici pe piele doar cât a înconjurat zona cu bandă de delimitare.”

În decembrie 2018, un laborator imens de MDMA care se estimează că ar produce droguri cu o valoare de stradă de 3,5 de milioane de euro pe săptămână a fost descoperit la două sute de metri de biroul primarului din Gilze și Rijen, Jan Boelhouwer. „Am fost foarte surprins”, a zis el.

„Producția de droguri sintetice în această zonă a Olandei a scăpat total de sub control”, a adăugat Boelhouwer. „Politicienii din Amsterdam neagă imensitatea problemei.”



Infractorii folosesc o varietate de metode ca să scape de deșeuri și toate distrug fauna și flora prin contaminarea solului. „Deversarea în păduri pe care o vedem reprezintă doar o parte. Producătorii le propun fermierilor să primească cinci mii de euro pe lună ca să arunce deșeurile lor împreună cu cele ale fermei. Dacă aceștia refuză, le amenință familiile.”

Guy Jones, un chimist de la Reagent-Tests UK, a zis că asta e o consecință a faptului că legile anti-drog îi obligă pe producători să lucreze ieftin și în secret. Legalizarea și controlarea producției ar îmbunătăți situația. „Companiile farmaceutice nu lasă gunoaie în păduri pentru că nu au nevoie să facă asta. Plătesc o companie să le preia și să scape de ele în mod legal.”

În martie, Națiunile Unite au interzis PMK-G și acum producătorii chinezi beneficiază de această mișcare și vând substanța la prețuri mici, până la 25 de dolari kilogramul. Și oricum există opțiuni legale care sunt accesibile la tarife similare.

Deversarea de deșeuri toxice în pădurile olandeze e o infracțiune care trebuie plasată într-un context istoric și legal corect. Trendul de utilizare a PMK-glicidatului a început după ce forțele anti-drog ONU au confiscat 33 de tone de ulei de sassafras, care e unul dintre cele mai ușoare moduri de a produce MDMA.

Uleiul era distilat ilegal din rădăcinile unui copac cunoscut în Khmer drept mreah prew phnom, aka Cinnamomum parthenoxylon, care crește în Munții Cardamom din Cambodgia. Aceste păduri străvechi găzduiesc peste cincizeci dintre cele mai amenințate specii de animale din lume, printre care elefantul asiatic, tigrul indonezian, crocodilul siamez, gibonul și pangolinul. Copacii au fost tăiați, iar rădăcinile lor distilate în cazane imense, încălzite la foc făcut tot cu lemne din pădure. E nevoie de patru astfel de copaci pentru producerea unui butoi de 180 de galoane de ulei de sassafras. Pentru procesarea unui copac care conține acest ulei e nevoie de tăierea și arderea altor șase copaci.

Acest comerț a atins apogeul în 2008-2009, dar în 2015, au fost confiscați în zonă 3 200 de litri de ulei, conform presei locale.

Toby Eastoe de la Conservation International a declarat în perioada respectivă pentru Phnom Penh Post: „După confiscări, au început să taie copacii și să-i scoată din pădure ca pe oricare alți copaci. Fabricile producătoare de ulei de sassafras s-au răspândit pe tot teritoriul țării”.

Cercul vicios al războiului anti-drog e ilustrat perfect de acest proces, spune Guy Jones. „Legile anti-drog stimulează mereu creativitatea infractorilor în direcții negative. Așa au ajuns să folosească PMK-G în loc de ulei de sassafras. Asta înseamnă mai multe deșeuri și mai multă energie consumată.”

1558542193298-BND5PB
Accesorii pentru consumul de heroină. Foto: Conrad Elias/ Alamy Stock Photo

HEROINĂ

Macul din care se face opiu crește în sol sărac în nutrienți și are nevoie de puține îngrijiri, dar fermierii afgani care încearcă să scoată profit la maximum i-au plantat în zone deșertice, unde aceștia au nevoie de practici de îngrijire intensive și de deviere a apelor, ceea ce are ca rezultat un sol salin în care pot crește foarte puține recolte.

David Mansfield, consultant în politici internaționale ale drogurilor, a studiat douăzeci de recolte de opiu din Afganistan și spune că fermierii de maci au înverzit deșertul, ceea ce sună pozitiv inițial. Dar povestea nu e atât de simplă.

„În Afganistan, cetățenii folosesc apa subterană în agricultură. Se întâmplă cel mai des în fostele zone deșertice din sud-vest, unde sunt concentrate culturile de maci”, a zis el. „În această zonă, peste trei sute de mii de hectare de sol deșertic au fost convertite în teren agricol pe parcursul unei perioade de 15 ani. Acesta e irigat prin intermediul unor puțuri adânci cu electricitate solară. Pentru că folosesc panouri solare, fermierii se gândesc că apa e gratis și o exploatează la maximum: ziua folosesc energie solară, iar noaptea motorină, ca să crească fluxul și să ude culturile.”

Din această cauză, acum există zone noi foarte vaste în care solul a fost salinizat după ce apa s-a evaporat și a lăsat în urmă un pământ albit și sărat. În plus, culturile sunt stropite cu erbicide puternice, de către copii și bărbați care lucrează fără echipament de protecție.



CONCLUZIE

Dacă ești hotărât să ai conștiința curată în timp ce te spargi, poți să-ți cultivi singur ciuperci halucinogene, canabis sau cactuși psihoactivi. Există și comercianți de rădăcină DMT sustenabili, dar tot trebuie să extragi singur substanța cu ajutorul unor compuși chimici toxici, iar asta e ilegal.

Cu substanțele stimulente e mai complicat. Cea mai ecologică opțiune ar fi utilizarea de droguri chinezești precum etilfenidat și fenmetrazină și echivalenții lor, pentru că acestea sunt produse de obicei de către firme farmaceutice legale care respectă niște standarde de deversare a deșeurilor. Toate acestea sunt ilegale în majoritatea țărilor și nu se știu multe despre efectele lor secundare.

Felul în care alegi să te spargi sau să mănânci sau să călătorești e o chestiune complexă care ține de standardele etice personale. Dar până când guvernele nu vor alege să treacă la o piață legală și controlată, întotdeauna vor exista efecte nocive asupra mediului, iar consumatorii vor fi cei blamați.

Distrugerile cauzate de producția de droguri asupra mediului sunt incontestabile și, desigur, regretabile. Dar cel mai rapid mod de a remedia situația e să schimbăm legile demodate și să reglementăm, monitorizăm și să controlăm oficial aceste piețe profitabile.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.