Am vorbit cu tipul care a fost bătut la metrou, la Unirii, pentru că e gay și se ducea la Pride

În România Coaliției pentru Familie, Sebastian și-a luat pumni la metrou, pentru că purta bretele curcubeu și asta i-a enervat pe niște creștinopați.

|
06 iunie 2017, 8:30am

„Poate eram îmbrăcat puțin excentric. Dar ăsta nu e un motiv să ataci lumea", îmi spune Sebastian, la o bere. Cu două zile înainte fusese bătut în plină zi, la metrou, la Unirii. În Bucureștiul lui 2017 încă poți să ți-o iei pentru că i se pare nu-știu-cui că arăți cam gay. Sebastian purta o pereche de pantaloni scurți verzi, un tricou simplu alb, bocanci - și bretele în culorile curcubeului.

De-a lungul timpului, ONG-uri creștine sau susținătorii lor au amenințat cu moartea, au strigat „moarte homosexualilor" și au zis că Hitler era ok.

Coaliția obsedată de sexul pe la spate duce de un an jumate o campanie antigay, în condițiile în care România e pe locul trei în Uniunea Europeană la numărul de atacuri homofobe. Gayii români sunt snopiți în bătaie în țara lor și nimeni nu vorbește despre asta.

„Situația se poate agrava atunci când astfel de idei și concepții marginale intră în discursul obișnuit al liderilor de opinie, cum riscă să devină în cazul în care vom avea o campanie pentru referendumul de redefinire a familiei", averizează Iustina Ionescu, avocată ACCEPT.

Românii nu raportează cazurile de agresiune pentru că rareori câștigă ceva din asta

Atunci când un troglodit acţionează pe baza prejudecăţilor, de exemplu, te face sac de box la metrou pentru că nu-i plac bretelele tale, comite o infracțiune motivată de ură. Codul Penal recunoaște asta la articolul 77, ca o circumstanță agravantă. În traducere, se dă o pedeapsă mai nasoală. Dar 90% din cazuri nu sunt raportate. Și chiar dacă se ajunge în instanță, șansele să se facă dreptate nu sunt extraordinare.

Am întrebat-o pe Iustina de ce se întâmplă lucrurile în felul ăsta în România. „Subraportarea", îmi explică ea, „se datorează nivelului de încredere a persoanelor agresate că li se va face dreptate, în loc să fie din nou stigmatizate și nedreptățite." Adevărul e că în țara în care gayii sunt agresați până și de Poliția Capitalei și cotonogiți de ofițeri SRI, e greu să mai crezi că ți se mai poate face dreptate.

„Este nevoie de timp și de resurse să urmărești parcursul unei plângeri penale într-un incident bazat pe ură", continuă ea. „Ultimele cazuri susținute de ACCEPT au durat între doi și șase ani. Și fie nu s-au găsit agresorii, fie procurorii și judecătorii au apreciat că faptele nu sunt suficient de grave pentru a fi sancționate penal." Pentru modul în care a gestionat cazul din 2006, statul român a fost condamnat la CEDO.

Și-a luat bătaie în centrul Bucureștiului, pe la amiază

Sebastian

Am aflat ce i s-a întâmplat lui Sebastian printr-o poză pe care a postat-o pe profilul lui de Instagram.

„Prima dată, am postat-o când eram la spital, imediat după ce am făcut-o. Am șters-o și pe urmă am postat-o din nou pentru că am zis că chestiile astea au nevoie de vizibilitate. Oamenii trebuie să știe că lumea asta e plina de ură. Poza aia e dovadă că am trecut și eu prin așa ceva, deși nu mă așteptam, dar uite că s-a întâmplat."

Ne-am întâlnit prima dată la două zile după ce și-a luat-o la metrou. „Mă simt așa, plin de furie, când mă gândesc la ce-am pățit."

S-a întâmplat într-o sâmbătă, pe la trei după-amiază. În București tocmai s-a terminat Marșul Normalității, Bucharest Pride începe într-o oră. Sebastian, 25 de ani, e student la Jurnalism. „Mă duceam la Pride mai devreme să fac un reportaj pentru facultate."

„Veneam dinspre Dristor și voiam să schimb la Unirii. Eu veneam din pasaj, ei erau la începutul scărilor, în față la McDonald's. Nu știu exact câți erau. Hai să zic vreo patru - cinci, cred. Erau îmbrăcați în negru. Cred că aveau bocanci, unii aveau șepci. Probabil erau de la Noua Dreaptă", crede Sebastian. De obicei, e o zonă aglomerată, dar Sebastian mi-a zis că „nu era îmbulzeală atunci, de-aia am fost o țintă ușoară."

Citește și: Am vorbit cu oamenii pe care Coaliția pentru Familie i-a scos în stradă la Bucharest Pride

Unul din ei - fără să-i zică nimic, i-a blocat trecerea și i-a aplicat câțiva pumni în față, din senin. „N-a zis nimic. N-am zis nici eu nimic. Primul meu instinct a fost să scap de acolo, să nu mi-o iau mai rău, așa că am fugit pe scări în jos, pe lângă el, spre peron." L-am rugat să mi-l descrie. Își amintește că n-avea șapcă, ca ceilalți. „Era nebărbierit, mai plinuț și mai înalt decât mine." Sebastian are cam 1,75 metri.

Încă încearcă să-și explice ce i s-a întămplat. „Bine, e drept", îmi zice el, „aveam bretele curcubeu și probabil m-a asociat cu Pride-ul. Și de-aia l-a deranjat." S-a trezit plin de sânge și nu știa în ce parte s-o ia. „M-aș fi dus acasă. Dar dacă mă duceam acasă, trebuia să mă întorc spre M1, și nu știu, am zis că nu mă mai întorc să-i văd p-ăia la moacă." „Nu m-am panicat, dar m-am enervat. Eram revoltat. Furios, încă sunt."

„M-am văzut plin de sânge. Avem și tricou alb, m-am pătat pe pantaloni, pe tricou, de sânge." Jos, pe peron, unde era mai multă lume, o tipă care l-a văzut a venit la el să-i dea pachetul ei de șervețele. Apoi, o femeie mai în vârstă i-a dat și niște șervețele umede și l-a sfâtuit să meargă la spital.
„Vezi că tu ieși în evidență", i-a mai zis ea.

Poliția îi descurajează să depună plângere

Fotografie via Miliția spirituală

S-a urcat în metrou și a mers o stație, pană la Colțea. „Rănile nu sunt foarte adânci. Medicul s-a oferit să mi le coasă, dar am refuzat, pentru că mi-a zis că se pot vindeca și așa." Asistenta a sunat poliția. L-am întrebat de ce nu a chemat poliția imediat. „Nu m-am gândit să sun. Eram cât de cât bulversat." La spital, au venit doi polițiști de la Poliție Metrou. Le-a povestit ce a pățit, apoi a plecat cu ei.

„Mi-a zis polițistul că, dacă depun plângere, va trebui să mă judec cu ei la tribunal." Atunci a ezitat puțin. S-a gândit la bani. „I-am sunat pe ai mei, le-am spus ce am pățit și i-am întrebat: Băi, ce să fac, depun plângere, sau nu? Taică-miu mi-a zis să o fac și am depus." Mama lui l-a întrebat, în schimb: „Ai vrut să mergi la marșul minorităților?" Sebastian a răspuns că da, dar conversația lor s-a oprit acolo.

Tatăl lui Sebastian speră că „cel puțin o amendă tot ar trebui să-i aplice individului ăluia, o amendă să-l usture la buzunar." Le-a zis și polițiștilor că se ducea spre Pride. „Tipul care m-a îndrumat să scriu reclamația m-a întrebat: «Zisese ăla ceva de orientarea ta sexuală?» I-am zis că nu. Din senin mi-a tras doi pumni și aia a fost". Apoi a plecat acasă singur, tot cu metroul.

Citește și: Bărbaţii gay au fost electrocutaţi şi bătuţi cu bare în Cecenia

A mers la INML abia după două zile de la incident. Mi-a zis că s-a uitat pe net și în weekend era închis. Nu că ar fi contat, că oricum n-ar fi avut bani să meargă sâmbătă. „E și cu plată certificatul ăla și n-aveam bani la mine oricum." După ce ești caftit, din senin, în țara ta, plătești tot tu la INML. L-a luat, până la urmă. „M-a examinat medicul, mi-a măsurat rănile, și-a notat pe o foaie o descriere amplă."

Nici camerele video de la metrou nu l-au ajutat

Tot luni s-a întors la poliție să se uite pe camerele de supraveghere. „Din păcate, la metrou nu apar imagini exact din unghiul în care s-a întâmplat, pentru că nu era o cameră poziționată în zona aia." Dar Sebastian e optimist. „Mi-a mai arătat polițiștul niște cadre, tot în intervalul ăla de timp, cu niște bărbați care tocmai ieșeau pe la bariere - nu știu prin ce parte, dar cred că era grupul respectiv. De evaporat, nu s-au evaporat."

Săptămâna asta îi eliberează certificatul INML și urmează să-l depună la Poliție. Va merge mai departe în instanță, dar nu are speranțe prea mari. „Vreau să-l găsească pe ăla să nu rămână nepedepsit pentru ce a făcut. Dar în primul rând, vreau să mă vindec." Mi-a zis că-i pare rău că nu a mai ajuns la Pride. Eram curios dacă ar avea să-i spună ceva agresorului, așa că l-am întrebat.

„Nu mă poți speria cu doi pumni pe care mi i-ai aplicat în față. Viața mea, regulile mele."

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE