Am fost la picnic cu miniștrii din Chișinău să văd cum salvează țara rămasă fără oligarh

„Corupția e ca un copac, are rădăcini. Nu poți scăpa de ea într-o zi, trebuie să avem răbdare”, spune Pelaghia Grișan, o femeie cu părul roșcat și cercei cu cruciulițe. Stă așezată pe gazonul des, tuns scurt din fața Guvernului Moldovei și privește în depărtare.

În urmă cu un an, mii de oameni au protestat, în aceeași piață, față de guvernarea Partidului Democrat – de fapt cea a liderului formațiunii, oligarhul Vlad Plahotniuc. Astăzi, democrații nu se mai află la putere, iar un semn al schimbării este că au dispărut scutierii și gardurile de fier. Cabinetul condus de noul prim-ministru Maia Sandu a decis ca de Ziua Națională să îi invite pe oameni la o discuție în aer liber: să își ia pături și să-și facă loc pe iarba din fața Executivului. Ca în Europa, cum a zis cineva.

„Copacul dă roade. Corupția e ca o caracatiță”, adaugă Olga Bârsan, care stă lângă Pelaghia. Femeile se cunosc de câțiva ani. S-au împrietenit la protestele platformei Demnitate și Adevăr, care a devenit între timp partid și de-aproape trei luni se află la guvernare.

Dacă nu știai deja, Republica Moldova trece – ca de obicei – printr-o perioadă complicată. S-a cam dus entuziasmul generat de răsturnarea lui Vlad Plahotniuc, oligarhul care transformase țara într-un gen de moșie proprie în care controla tot, de la guvern și Curtea Constituțională până la (cea mai mare parte din) mass-media și o halcă zdravănă din economie. Ăia care l-au contestat pe oligarh în piață au ajuns la putere, într-o alianță împotriva firii cu Igor Dodon, președintele filorus fost lider al Partidului Socialiștilor (unde, de facto, tot el e boss), fost membru al Partidului Comuniștilor. Alianța a fost văzută ca un rău necesar și o soluție temporară pentru a lansa un proces de dezoligarhizare și, poate, pentru a lămuri câteva probleme din epoca Plahotniuc. Știi, când a dispărut în neant un miliard de dolari din sistemul bancar al țării.

Problema e că în cele două luni de când alianța a preluat puterea nu prea s-a întâmplat mare lucru, cu excepția unui dezgheț al relațiilor cu Occidentul. Ancheta miliardului mai așteaptă, cea mai mare parte a sistemului a rămas la locul lui, Plahotniuc și aliatul său implicat în furtul miliardului, Ilan Șor, au tăiat-o din țară către destinații necunoscute (Plahotniuc ar fi ba în Elveția, ba la Miami) unde își toacă liniștiți banii. Despre o reformă reală în justiție (care abia pe 28 august a fost propusă pentru dezbaterea publică) sau un plan coerent care să scoată țara din sărăcie ori reglementarea conflictului înghețat din Transnistria nici nu are rost să vorbim.

Asta nu înseamnă, evident, că nimeni nu face nimic. Din contră, președintele și oamenii săi sunt cât se poate de activi. Instituții-cheie, controlate înainte de Plahotniuc, sunt preluate pe rând de Dodon și oamenii săi: servicii, Centrul Național Anticorupție (echivalentul, teoretic, al DNA-ului din România) și cel mai recent Curtea Constituțională, unde a fost ales președinte un fost deputat al socialiștilor care, înainte de asta, a fost coleg cu Dodon în Partidul Comuniștilor și, înainte de asta, a fost ambasador la Moscova și ministru de Interne. Asta ar trebui să îți arate tot ce trebuie să știi despre tipul respectiv. De altfel, povestea cu Curtea Constituțională spune multe despre cât de reală e schimbarea după oligarh – deși toți membrii ai acesteia au fost schimbați de când Plahotniuc a fugit, trei din cei șase judecători ai Curții au apartenență politică.

Nu doar oamenii lui Dodon sunt activi: fugarul Ilan Șor a găsit vremea ca, din ascunzișul lui, să vândă aeroportul internațional Chișinău, care îi fusese concesionat, manevră care, bineînțeles, a luat guvernul prin surprindere.

Pelaghia, Olga și alte câteva femei, așezate grămadă, spun că au luptat pentru schimbarea guvernării de la Chișinău. „Am fost observator la alegeri, am dormit în corturi”, povestește Pelaghia, care are trei fete plecate în Marea Britanie, în căutarea unui trai mai bun.

„În seara ceea, când și-a luat zborul Plahotniuc, am simțit că am scăpat. De parcă s-ar fi terminat un război, am rămas liberi”, mi-a spus femeia, arătând spre oamenii din piață. Mulți dintre ei se îndreptau cu pași iuți spre clădirea Guvernului. Premierul Sandu, într-o ie cusută cu fire negre, tocmai ieșise pe scări.

În câteva clipe, o mare de oameni, majoritatea în vârstă, au înconjurat-o. Unii i-au vorbit răstit, alții au felicitat-o. Un bărbat scund, cu părul alb, i-a luat mâna și a pupat-o apăsat. Cei mai mulți, însă, s-au plâns de problemele pe care le au: o decizie judecătorească nedreaptă, un trotuar distrus în fața blocului, salariile mici și prețurile mari.

Miniștrii au stat de vorbă cu oamenii timp de o oră. Mulți alții n-au reușit, însă, să ajungă la guvernanți sau să obțină un răspuns la întrebări. Valerian Moraru, un bărbat de 76 de ani din Chișinău, a fost unul dintre cei rămași pe afară. „Am lucrat 60 de ani ca mecanic pentru mașini agricole și-am o pensie de 1 813 lei (430 de lei românești)”, spune resemnat. Bărbatul mătură străzile pentru un salariu de o mie de lei (240 de lei românești) și-și amintește amărât de ultima majorare a pensiei. „Cu trei lei, vreo șapte ani în urmă.”

La finalul întâlnirii, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a anunțat că a cumpărat două tone de struguri de la producătorii autohtoni, pe care i-a împărțit oamenilor cu îndemnul de a-i încuraja să consume produse „made in Moldova”.

Noul guvern a încercat să facă lucrurile diferit, cel puțin, de Ziua Națională a Republicii Moldova. Doar că toată povestea din piață a părut mai degrabă un exercițiu de imaginație proiectat la o discuție de hipsteri. Parcă și aud o voce încântată strigând: „Să facem un picnic! S-aducem miniștrii printre oameni!”.

Și dacă tot s-a întâlnit cu oamenii, guvernul a zis să nu vină cu mâna goală, așa că a împărțit, din cutii de lemn și în punguțe (spun ei, bio), struguri – atât doar că denumirea preferată dincolo de Prut pentru strugure mi se pare mult, mult mai adecvată: poamă. Așadar s-a dat poamă (care-i fruct național) și s-a ascultat păsul oamenilor. Dup-aia, desigur, s-a ascultat (la fel ca în trecutul festivist) muzică live și pe ici pe colo s-a încins câte o horă, care în Republica Moldova e sport național.

După plecarea miniștrilor, rămași în fața Guvernului, cu strugurii în poală, oamenii și-au îndreptat privirea spre scena dublă, înălțată de ambele părți ale Arcului de Triumf. De acolo răsunau, parcă ironic, primele note din piesa „Take a look around” de la Limp Bizkit, interpretată instrumental. După ce au fost terorizați și devalizați de Vladimir Plahotniuc, oamenii simt în sfârșit o licărire de speranță. Asta nu face decât ca dezamăgirea să fie distrugătoare, dacă alegerile locale din octombrie nu vor aduce o schimbare reală.