Șterge-ți toate aplicațiile

The New York Times a publicat o investigație sinistră, în care a analizat un set uriaș și „anonim” de date despre poziționarea geografică a smartphone-urilor, obținut de la un vânzător terț, pe care l-a scos din anonimat ca să urmărească oameni obișnuiți în viețile lor de zi cu zi - inclusiv prin locuri care necesită discreție, cum ar fi clinici care fac avorturi, acasă și la serviciu.

Articolul expune ceea ce persoanele care țin la intimitate bănuiau de ani de zile: că aplicațiile de pe smartphone te monitorizează, că în ciuda tuturor discuțiilor despre protecția anonimatului și a afirmațiilor cum că datele sunt colectate în calup, obiceiurile fiecăruia sunt atât de specifice - și adeseori unice - astfel încât identificatorii anonimi pot să fie modificați și folosiți pentru a monitoriza indivizii.

În același timp cu investigația, The New York Times a publicat un ghid despre cum să gestionezi și să restricționezi accesul la datele despre poziționarea ta geografică în diverse aplicații. E mai ușor pe iOS decât pe Android și e ceva ce fiecare dintre noi ar trebui să facă periodic. Dar, după părerea mea, principala concluzie nu este că trebuie să fim mai atenți cu setările datelor despre poziționarea geografică. E că trebuie să fii mult, mult mai restrictiv, când vine vorba de aplicațiile pe care ți le instalezi pe telefoane.

Oriunde ai merge, ai la tine un device care are nu doar un cip GPS, conceput anume ca să te localizeze, dar și o conexiune la internet sau LTE, gândită să transmită informația aia unor terțe părți, multe care monetizează acele date. Datele aproximative despre poziționare pot fi deduse din localizarea turnurilor de rețele de telefonie mobilă la care se conectează telefonul tău și cea mai bună metodă de a-ți asigura siguranța este să ai un telefon care nu-i smartphone, un iPod Touch sau niciun telefon. Dar, pentru majoritatea, soluția asta nu e tocmai practică, așa că cred că merită să te uiți la genul de aplicații pe care l-ai instalat pe telefon și la valoarea pe care o aduce - atât ție, cât și dezvoltatorilor lor.

Deciziile cu privire la design luate inițial de Apple, Google și de dezvoltatorii de aplicații continuă să ne bântuie pe toți chiar și la mai bine de un deceniu distanță. În mare, istoria arată că am fost dispuși să cheltuim sute de dolari pe un smartphone, dar nu ne convine ideea de a da 99 de cenți pe o aplicație. Reținerea noastră de a da bani pe aplicații din capul locului a adus cu sine un cost imposibil de știut, dar uriaș, în ce privește intimitatea noastră. Chiar și o aplicație de joasă speță, o lanternă sau una care face sunete de bășini, costă bani pentru a fi produsă, iar majoritatea covârșitoare a aplicațiilor „gratuite” nu sunt altruiste - sunt concepute pentru a face bani, ceea ce, de obicei, înseamnă că îți culeg și îți vând mai departe datele.

O întrebare pe care să ți-o pui atunci când îți evaluezi aplicațiile este „de ce există aplicația asta? Dacă există pentru că cere bani sau pentru că este oferită gratuit de un serviciu care costă atunci, cel mai probabil, se poate întreține fără să-ți ia datele și să le vândă. Dacă e o aplicație gratuită, care există cu singurul scop de a strânge un număr mare de utilizatori, atunci există șanse să fi monetizat din vânzarea de date către publicitari”.

Articolul din The New York Times notează că o mare parte dintre datele folosite în investigație provin din aplicații gratuite pentru meteo și scoruri sportive, care s-au întors la 180 de grade și au vândut datele utilizatorilor; sute de jocuri gratuite, aplicații pentru lanternă și aplicații pentru podcasturi îți cer permisiuni de care nu au, de fapt, nevoie, doar ca să scoată bani de pe urma datelor tale.

Chiar și aplicațiile care nu sunt în mod evident suspecte funcționează adeseori exact la fel: Facebook și suita de aplicații (Instagram, Messenger etc.) colectează o grămadă de date despre tine, atât din comportamentul tău în aplicație în sine, dar, în același timp, și direct din telefon (Facebook s-a străduit mult să ascundă faptul că aplicația sa pentru Android colecta date din istoricul de apeluri). Iar Android însuși e un ecosistem care funcționează în același timp și ca mecanism de colectare de date pentru Google. Dacă n-ai neapărat chef să citești politicile de siguranță, care sunt lungi de zeci de pagini la fiecare aplicație pe care o descarci, cine știe ce fel de informație colectează și vând aplicațiile pentru știri, podcasturi, companii aeriene, achiziționare de bilete, călătorii și social media.

Problema asta se agravează, nu se îmbunătățește: Facebook a transformat WhatsApp, o aplicație care reușea să fie profitabilă cu un abonament de un dolar pe an, într-un serviciu „gratuit”, pentru că a crezut că poate face mai mulți bani dintr-un model de afaceri bazat pe reclame.

Asta înseamnă că modelul dominant de afaceri de pe smartphone-urile noastre se bazează pe monetizarea ta și doar dacă ești obsesiv de atent la permisiunile acordate aplicațiilor și cauți alternative pe bani poți spera să minimizezi impactul pe care îl au asupra ta. Dacă te deranjează chestia asta, singura ta variantă este să renunți cu totul la smartphone sau să regândești aplicațiile pe care le vrei instalate pe telefonul tău și să acționezi în consecință.

Poate că a venit momentul să scapi de toate aplicațiile alea gratuite pe care le folosești o singură dată și care sunt de fapt site-uri redimensionate. În general, e mai sigur din punct de vedere al intimității să accesezi date prin browser, chiar dacă e mai incomod. De fapt, dacă tot veni vorba, poate că a venit momentul să-ți ștergi toate aplicațiile și să o iei de la capăt, folosindu-le doar pe cele care îți respectă intimitatea și care au modele de afaceri sustenabile, nebazate pe monetizarea datelor tale. Pe iOS, asta asta s-ar putea să însemne că vei folosi mai multe aplicații native produse de Apple, chiar dacă nu funcționează la fel de bine ca variantele gratuite, produse de terți.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.