Cum arată nebunia din skate parkuri în diverse țări din lume

Articolul a apărut inițial pe VICE Canada.

E atât de ușor pentru un skateboarder să-și facă prieteni. Trebuie doar să te duci într-un skate park, să fii prietenos cu localnicii și să faci câteva scheme. Nici nu contează dacă nu știi limba, skateboarding-ul în sine este o formă de comunicare.

Explorarea unor destinații în care nu se vorbește limba engleză mi-a oferit câteva dintre amintirile mele preferate cu skateboarding și fotografii: am umblat cu un crew de skateri malgași în orașul Antananarivo, m-am plimbat pe străzile din Wuhan, China, am întâlnit skateri din Mendoza, Argentina, am explorat cu skateboard-ul jungla de beton din Seoul, m-am pierdut în Tokyo, cu o echipă mare de skateri de-ai locului, și am ajuns în țara mea adoptivă Aotearoa. Toate astea în ultimii 15 ani, din perspectiva unui skateboarder.

Eu am crescut în Pennsylvania, și m-am apucat de skateboarding acum 23 de ani, ca o formă de exprimare și un pretext de a ieși din casă. Pe atunci, skateboarding-ul era destul de popular, deși subversiv și neînțeles de cei care nu practicau. Skateboarderii au o abilitate naturală de a identifica alți skateboarderi (de obicei încălțămintea îi dă de gol). După ce am stăpânit codul, am prins încredere în mine, ca să vorbesc cu străini.

În 2003, am cumpărat un bilet către Noua Zeelandă, sigur pe mine că puteam să-mi fac prieteni prin skateboarding. Să călătorești fără niciun motiv e un lucru aproape de neconceput într-un oraș mic din America, iar unii dintre prieteni și membrii familiei își făceau griji că nu știam unde mă duc și nici vreo persoană.

Dar eu am știut mai bine. Prieteniile formate prin skating nu se rezumă doar la asta. Datorită skateboarding-ului am ajuns la petreceri, am fost dus la cele mai tari baruri și am primit cazare. Un skateboarder poate să-și formeze un statut social în doar câteva zile. Când am ajuns în Auckland, mi-am făcut prieteni pe viață într-o singură zi.