Una dintre cele mai vechi mașinării de ucis din Australia

Australia este faimoasă pentru animalele sale de coșmar, de la păsări care sparg și intră în casele oamenilor la păianjeni care fac pânză mortală. Deci nu ar trebui să fie o surpriză că leul marsupial dispărut (Thylacoleo carnifex), cel mai mare mamifer carnivor din Australia, este unul dintre cele mai periculoase animale din istoria fosilelor.

Pentru prima oară, oamenii de știință au reconstruit scheletul integral al acestui marsupial de 90 de kilograme, care a murit acum 46 de mii de ani. Rezultatele, publicate miercurea trecută în PLOS One, sunt bazate pe fosile recent descoperite și comparații cu rudele existente.

Cu autori ca paleontologii Roderick Wells de la Universitatea Fliders și Aaron Camens de la Muzeul Australiei de Sud, Adelaide, studiul arată un vânător cu totul deosebit, cu gheare retractabile, degete semi-opozabile, dinți ca niște lame, o coadă foarte musculoasă, craniu ca de pisică și corpul unui diavol Tasmanian burdușit.

Toate adaptările astea unice l-au făcut pe T. carnifex un prădător de ambuscadă și un expert în cățărare, cu aptitudini de prindere similare cu ale unui koala. Strategia de vânătoare ar fi inclus cățărarea pe crengile copacilor sau pereții stâncilor și folosirea gravității ca să urmărească prada și s-o atace, conform unei cercetările anterioare. Din cauza asta, speciile au fost câteodată comparate cu legenda urbană australiană „ursul căzător”, care-l are ca protagonist pe un koala care omoară oameni căzând pe ei de sus.

Wells și Camens subliniază aptitudinile criminale ale prădătorului în detalii macabre – mai ales mușcătura sa care a fost „incomparabilă cu alte carnivore existente”.

„Ni l-am imaginat pe T. carnifex cum dezmembra o carcasă cu incisivii de jos împotriva rezistenței celor de sus”, a spus echipa. „O lovitură cu vârful colților ar fi fost folosită ca să rănească măduva spinării la gât, tendoanele sau să cauzeze o traumă masivă unei prade care se zbate în timpul capturării.”

Mușcătura mortală nu era singura armă din arsenalul leului marsupial. T. carnifex avea statura unui camion, diferențiindu-l de celelalte pisici mari care-i poartă porecla (leul marsupial nu era o rudă apropiată a leilor, dar era cam de aceeași mărime ca leoaicele moderne). Leii sunt construiți pentru viteză și anduranță, dar cei marsupiali erau mai corpolenți, la același nivel cu Diprotodon, cel mai mare marsupial care a existat pe Pământ.

„Membrele superioare puternice echipate cu palme cu degete tăioase îi foloseau să imobilizeze victima și să o sfârtece”, au spus Wells și Camens în studiu. „Abilitatea lor de a se ancora cu ajutorul cozii le permitea eliberarea membrelor pentru a ține, tăia sau eviscera prada și/sau pentru a ține o carcasă în timp ce sfârtecă membrele, carnea și să se ascundă cu o tragere în spate de umeri, gât și torace.”

Având în vedere cât de șmecheri par acești prădători, e un șoc că au dispărut. Motivele pentru care a murit T. carnifex nu sunt înțelese pe deplin, dar probabil că se datorează schimbărilor climatice și presiunilor antropogenice, cum ar fi apariția oamenilor în Australia în urmă cu 65 de mii de ani.

Deși leul marsupial a dispărut de mult, moștenirea sa ca una dintre cele mai terifiante mașinării de ucis din Australia – o categorie competitivă – continuă să trăiască.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.