Poveștile a cinci foste staruri de filme porno și viața lor din prezent

Stigmatul cu care e asociată munca sexuală este încă puternic, iar zilele astea, odată cu scandalul OnlyFans despre conținutul explicit, mi-am amintit ceva.

În mulțimea variată de joburi din industria sexuală, unul dintre cele mai expuse și vizibile social este cel al starurilor din filme porno. De munca lor se bucură mulți oameni, fețele lor sunt extrem de bine cunoscute, iar carierele lor nu au tocmai un trai lung.

Industria asta s-a schimbat foarte mult în ultimii ani și am vorbit despre asta, de exemplu, în articolul despre cei care s-au apucat de porno în timpul pandemiei sau în textele despre Girls Do Porn sau XHamster. 

De data asta am decis să contactez cinci persoane care au lucrat în industria porno de la începutul anilor 2000 și au părăsit domeniul între timp. Am făcut asta conștient că „viața după porno” este un clișeu în sine (fiindcă nu este nimic ciudat să-ți schimbi jobul) și cu dorința de a înțelege cum s-a schimbat percepția societății. 

Interviurile au fost editate din motive de spațiu și cursivitate.

VICE: Ce anume te-a făcut să te retragi în urmă cu patru ani?
Franco Trentalance: Am vrut să o fac când încă eram în top, ca să evit fazele declinului și publicul să rămână cu amintiri plăcute cu mine. Apoi mai eram și de-a dreptul epuizat: nimeni nu spune asta niciodată, dar jobul de actor porno te și dărâmă. Trebuie să stai acolo cu erecție în timp ce regizorul îți spune: „fă sex pe scară, pe podeaua de marmură, pe o stâncă în soare… mai tare, mai ușor”. Am fost puțin distrus. 

Cu ce te ocupi acum?
Mă ocup de toate pasiunile de care înainte nu aveam timp să mă bucur. Scrisul (mi-am scris biografia, Ritrattare con cura) și gastronomia. Îmi produc propria linie de vinuri și colaborez cu coach mentali, Italo Pentimali și Alberto Ferrarini. Am câteva lucruri în desfășurare.

Ai regretat vreodată că te-ai retras din industrie? Îți este dor de ceva anume din pornografie?
De regretat, nu. La nivel sexual mi-e dor de calitatea tehnică a unor actrițe când făceam sex. În viața normală sunt câteodată dezamăgit. 

Ce relație ai acum cu pornografia? Te uiți la filme porno?
Da, mă uit, dar mi se par prea scurte: scenele de șapte - opt minute sunt puține. Mă uit adesea la un clip, dar apoi rămân cu propriile fantezii. După aia sunt ca bunicile alea care vorbesc cu personajele din telenovele, vorbesc cu actorii și le dau sugestii: „De ce te-ai pus în poziția aia?” „Du-te acolo.” Un defect profesional.

Ce părere ai despre stigmatul din profesie în general?
Când faci niște alegeri „împotriva curentului”, trebuie și să știi cum să accepți partea aia din tine și să nu te lași dus de stigmat. Și eu am suferit de pe urma multor prejudecăți, dar echilibrul din cariera mea se datorează mai mult avantajelor și nu dezavantajelor.

VICE: Te-ai retras din domeniu de mai multe ori și apoi ai revenit. De data asta e finală retragerea ta?
Cristina Ricci: Da, fiindcă motivele au fost diferite. În trecut am făcut-o din cauza geloziei persoanelor cu care eram în relație, pe când de data asta capitolul este închis. Nu mă mai interesează filmele, a devenit ceva mecanic. Acestea fiind spuse, aș face-o garantat din nou: m-a făcut să fiu o persoană mai conștientă și mai liberă.

Cu ce chestii de ocupi?
Trăiesc în prezent. Nașterea fiicei mele mi-a schimbat viața și acum mă dedic ei. Evident că-mi cultiv și interesele: familia mea deține o fermă și în ultimii ani mi-am dezvoltat o pasiune pentru naturopatie și triatlon. 

Devine enervant uneori să fii un fost star porno? Din cauza stigmatului social și a intruziunii fanilor?
Puțin, da, „brandul” rămâne cu tine. La ferma familiei primim rezervări de la clienți care ne solicită cu rea intenție „servicii de budoar”.

Te-ai simțit vreodată constrânsă să respecți rolul sexual ca „fost star porno” în relațiile intime?
Nu, exact invers. Am făcut pornografie din pasiune și câteodată mi-au lipsit acel exces și libertate. Prietenii au vrut să „mă salveze de porno” în timp ce eu nu aveam nevoie să fiu salvată din nimic. 

VICE: Ce-ți mai amintești din cariera ta ca actor porno?
Ruggero Freddi: Perioada din pornografie a fost un moment foarte fericit din viața mea. Sunt mândru că am fost și Carlo Masi și că mi-am reluat studiile la universitate. Dar trebuie menționat, cu toate astea, că făceam parte dintr-o elită în pornografie, eram privilegiat. Cei care nu au ajuns la nivelul meu suferă cel mai mult de pe urma stigmatului și dezavantajelor.

De ce ai decis să te retragi?
Fiindcă profitasem la maximum de cariera aia: siguranță financiară, faimă și multe amintiri și experiențe minunate. Din punctul ăla totul ar fi fost o reluare, așa că am decis să mă retrag la o vârstă la care să mă mai pot reinventa. 

Ți-e vreodată dor de acea lume în viața ta socială, economică, personală și, evident, sexuală?
De filmări nu, ci de celelalte lucruri. Călătoriile constante, evenimentele, galele de premii și faima - pornografia este de asemenea și show business și o lume distractivă.

Fostul meu soț (Prințul Giovanni Fieschi Ravaschieri del Drago), care din păcate nu mai este printre noi, a fost foarte bogat și m-a lăsat într-o situație economică favorabilă. Din punctul ăsta de vedere sunt norocos și am putut să mă dedic visului meu, să predau matematică. 

Cât despre ultima parte a întrebării, am avut mereu o sexualitate foarte liniștită. Nu m-am văzut niciodată în acel rol de actor porno. Sunt căsătorit, iar soțul meu este și el fost actor (Gustavo A. Leguizamon, aka Adam Champ). Ce am făcut pe video rămâne acolo, este un spectacol. 

Cât de mult apasă stigmatul?
La nivel personal, nimeni nu s-a luat de mine. În schimb, la nivel profesional am fost penalizat la greu: visam la o carieră universitară, iar asta a devenit un obstacol când trecutul meu a devenit cunoscut.

Sunt profesori care mă aleg pentru prelegerile mele și apoi recunosc că au fost îndrumați de alte figuri să mă ignore. Din păcate, aceste figuri au roluri cheie în universități, și mi-e imposibil să câștig. A trebuit să renunț. Acum fac cursul la Banca d’Italia și predau la liceu. 

VICE: Cariera ta porno a durat un an, între 2016 și 2017.
Marika Vitale: Sunt multe motive pentru retragerea mea, în special cele economice. Nu merită. Mediul nu a fost ce mi-am imaginat: cândva erau dive în pornografie, azi sunt multe actrițe și totul este foarte cinic. Nu a fost lumea mea, asta e. Am lucrat mulți ani în cluburi și aia a fost o experiență grozavă.

Cu ce te ocupi acum?
Lucrez mai mult pe Instagram și am și un profil de OnlyFans. Am o bază bună de urmăritori și colaborez cu mai multe companii care produc produse de beauty și haine.

Mi-ar plăcea să mă întorc la școală, am multe planuri - nu-mi văd trecutul ca fiind un obstacol. Sincer, îmi place să fiu recunoscută de către fani și nu mi-e frică de prejudecăți sau de viitor.

Ce relație ai cu pornografia? Te uiți la filme porno?
Nu, și sincer nu mă uitam nici înainte. Nu prea-mi pasă. 

Ai mai face-o din nou?
Da, fiindcă a fost o experiență. Totul ajută la dezvoltarea personală.

VICE: Ce te-a făcut să renunți la pornografie și să-ți schimbi viața?
Gianfranco Coizza: Decizia a apărut treptat. Mi s-a părut că mi-am atins toate scopurile pe care mi le setasem. Am lucrat la niveluri înalte ca actor, ca regizor, ca producător… mediul nu mai avea ce să-mi ofere.

Acum ești în afaceri cu restaurante, nu?
A fost o idee pe care am avut-o ceva vreme. În ultimii trei ani ca actor porno deja intrasem în industria gastronomiei și horeca. Aveam acțiuni într-un restaurant din Budapesta și împreună cu niște prieteni sunt proprietar la un restaurant din Los Angeles. Deci nu a fost un salt în abis, ci un proiect creat de-a lungul timpului.

Te-a afectat financiar renunțarea la pornografie?
Poate puțin la început, da. Dar hai să zicem că e o modalitate diferită de a gestiona cariera: actorul porno trăiește așteptând producătorii să-l sune, știind că s-ar putea să renunțe brusc la el. Nu e paradisul la care se așteaptă lumea, nici măcar în zilele cu mulți bani.

Mă îngrijora mai mult percepția altora. Mă temeam că, pentru unii, chiar și la muncă, o să fiu mereu „actorul porno”. Lucru care chiar se întâmplă câteodată: Am mai pierdut și colaborări importante la muncă din cauza trecutului meu.

Ți-e dor vreodată de viața din pornografie?
Nu. Asta fiindcă mereu am trăit-o ca pe o carieră, nu ca pe un stil de viață. Mi-am păstrat mereu aceiași prieteni și aceleași interese.

Ai mai face-o din nou?
Ca să fiu sincer, probabil că nu. Fiindcă stigmatul față de actorii porno e încă foarte puternic și acoperă mult din cine ești cu adevărat.