Cum e să trăieşti cu cea mai brutală formă de PMS

De-a lungul anilor, au apărut mai multe analogii și eufemisme pentru menstruațiile dureroase: „săptămâna rechinului” (pentru că aparent uterul e ca un rechin ciocan furios), „săptămâna iadului” și, preferata mea, „cascada lui Lucifer”.

Menstruația nu este o experiență plăcută pentru multe persoane. Persoanele cu menstruație de obicei își urăsc ciclul și perioada de dinainte, care vine la pachet cu Sindromul Premenstrual (PMS). Asta poate aduce cu sine și vizitatorii nedoriți, precum oboseala, greața, schimbările de dispoziție, acneea și anxietatea.

Dar pentru mine, acele simptome mai includ și răbufniri furioase, atacuri de anxietate, iritabilitate, depresie, ideație suicidară și schimbări de dispoziție severe. Și încep cu două săptămâni înainte să pornească valurile sângerii.

Sufăr de Tulburare Disforică Premenstruală (PMDD), ceea ce înseamnă că în zilele de dinainte de ciclu vreau să mor. Nu, pe bune. În fiecare lună, timp de două săptămâni, simt de parcă cineva îmi ține cu forța capul sub apă în timp ce mă chinui să respir. E ca o bombă cu ceas care poate exploda în orice moment, iar de-a lungul anilor multe persoane dragi au avut de suferit din cauza furiei mele. Când îmi vine menstruația, simt ca și cum am scos capul din apă și pot respira.

Am observat pentru prima oră cât de mizerabil mă făceau să mă simt cele două săptămâni de dinainte de ciclu când aveam 18 ani. Am început să-mi urmăresc ciclul pe o aplicație de monitorizare a menstruației și am observat că simptomele izbucneau în faza luteală, când apare de obicei PMS-ul. Inițial nu am băgat în seamă. „E doar PMS, ar trebui să îndur”, îmi spuneam. Dar era epuizant.

Nu a ajutat că PMS-ul este ridiculizat și batjocorit de media și de societate. „Acea perioadă a lunii” sau „oh, e pe stop” au devenit niște glume atât de utilizate că e ușor să respingi o femeie care s-ar putea să fie furioasă, în dureri, supărată sau anxioasă. Trivializarea asta rănește în special femeile care suferă de ceva serios.

Abia în 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a adăugat PMDD în clasificarea internațională a bolilor. Conform unui raport Harvard, 15 la sută dintre oamenii care suferă de PMDD au încercat să se sinucidă. Potrivit unui studiu, femeile cu PMDD sunt cu 70 la sută mai predispuse să experimenteze ideație suicidară. La nivel global, cinci până la opt la sută dintre femeile care au menstruație suferă de PMDD.

Cele care suferă de PMDD ar putea fi de asemenea mai predispuse la anxietate. „Femeile cu PMDD au o activitate mai intensă în amigdală, o colecție de celule din creier, ca răspuns la stimulii negativi, comparativ cu cele considerate sănătoase în urma controlelor - o caracteristică observată adesea la femeile cu niveluri ridicate de anxietate”, a spus pentru VICE Deborah Lee, o specialistă în sănătate sexuală și reproductivă de la Dr. Fox Pharmacy. 

În urmă cu doi ani, când căutam răspunsuri de ce mă simțeam așa înainte de ciclu, am fost la o ginecologă renumită din orașul meu. Am fost diagnosticată cu „PMS sever”. Doctorița mi-a dat vitamine și mi-a spus că trebuie să am o dietă bună și să fac sport regulat. Dar deja făceam toate lucrurile alea; obișnuiam să fac sport zilnic și să am o dietă destul de sănătoasă pentru o studentă în vârstă de 19 ani. Unde anume greșeam?

În mai multe țări, inclusiv în India, unde stau eu, mai multe comunități medicale nu văd PMDD ca pe o tulburare reală. Unii dintre ei nici măcar nu știu că există. Când i-am spus ginecologului meu că suspectez că am PMDD, a dat din cap și a mormăit ceva despre faptul că se va interesa mai târziu.

Nu am fost singura respinsă de ginecolog.

Namrata Menon, o creatoare de conținut și videografă din Mumbai, a observat pentru prima oară simptomele PMDD în 2017. „Ginecologa mi-a spus că face parte din faptul că sunt femeie și am menstruație. A fost frustrant că doctorii nu aveau răspunsuri”, spune ea pentru VICE. „În 2017 am căutat în dreapta și-n stânga ca să aflu răspunsuri, dar fără niciun succes. Cred că incidentul m-a făcut să-mi pierd, într-un fel, încrederea în doctori.” Menon face și Reel-uri și meme-uri pe Instagram pentru conștientizarea PMDD. „Cred că impulsul meu să spun lumii despre PMDD a venit de pe urma faptului că nu se discută despre asta. Nu putem exclude PMDD când vorbim despre sănătate menstruală.”

Ca și alte tulburări medicale, nu există niciun test ca să evalueze PMDD. Nu se fac analize de sânge, scanări sau ecografii ca să indice dacă persoana cu menstruație suferă de PMDD.

„Cred că asta continuă să marginalizeze persoanele cu menstruație care suspectează că ar avea de-a face cu PMDD”, spune Rucha Joshi, o psihiatră din orașul Thane din India. „Urmărirea simptomelor și ciclului menstrual este primul pas ca să înțelegi dacă ai PMDD. Și jurnalizarea și urmărirea schimbărilor de dispoziție ajută.”

Joshi este una dintre puținele psihiatre care văd PMDD ca pe o tulburare reală. „Este trist că majoritatea doctorilor nu știu despre asta, deși este clasificată în DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, volumul cinci) ca tulburare.” Joshi recomandă gestionarea PMDD în primul rând prin schimbări ale stilului de viață, abia apoi să apelezi la tratamente farmaceutice, precum antidepresive de tipul SSRI (inhibitori ai recaptării serotoninei) sub îndrumarea unui psihiatru pentru controlarea schimbărilor de dispoziție. „Cu terapie și SSRI, pacientele își revin, dacă sunt tratate adecvat, pe o perioadă de timp”, adaugă ea.

Ca să-și gestioneze simptomele, Menon ia pastile prescrise de psihiatră. „Am făcut și câteva schimbări în stilul de viață, cum ar fi să muncesc mai puțin înainte de săptămâna iadului și să mănânc mai sănătos, lucruri care m-au ajutat enorm. În sfârșit mă simt în control cu PMDD și nu mai sunt atât de copleșită.”

Dar intervențiile psihiatrice nu sunt un leac minune care se potrivesc tuturor. Greșelile de diagnosticare ale psihiatrilor pot chiar înrăutăți simptomele de PMDD. „Cred că aveam 16 ani când am observat pentru prima oară cât de rău îmi era cu o săptămână sau două înainte de menstruație”, spune Atishi Mukhapadhyay, în vârstă de 21 de ani, din orașul Pune din India. Mukhopadhyay a aflat de PMDD când căuta pe Google despre „PMS extrem”. „Rezultatele căutării au arătat imediat PMDD și, pentru prima oară după mult timp, m-am simțit văzută.”

Mukhopadhyay a cerut ajutor psihiatric înainte să știe cum stă treaba cu PMDD. Dar a fost diagnosticată greșit. „Psihiatra m-a diagnosticat greșit cu tulburare bipolară. Mi-a dat să iau o mulțime de pastile care au agravat lucrurile.” Simptomele lui Mukhopadhyay, care includ letargie, depresie, anxietate și schimbări de dispoziție, s-au agravat. În unele zile dormea în continuu.

Pentru unele persoane, nașterea poate duce la PMDD. Caroline Church, autoare a I Blame The Hormones (E Vina Hormonilor), a observat că a avut episoade psihotice în timpul fazei luteale, după ce a născut cel de-al doilea copil în 2010. „Fiecare medic căruia i-am cerut ajutorul nu a fost interesat de simptomele mele”, îmi spune prin e-mail. „Aveam oboseală cronică și fibromialgie, lucruri care mă făceau să-mi pierd mințile. Când am aflat că PMDD era real, mi-a validat întreaga experiență, lucru care m-a determinat să cer ajutorul și în final să scriu o carte despre PMDD.”

Mecanismele de adaptare pot fi diferite pentru toată lumea. Eu a trebuit să mă forțez ca să muncesc și să ies mai mult. Mă simțeam ca dracu tot timpul, dar măcar puteam să mă forțez să mă dau jos din pat și să respect termenele limită, chiar și când simțeam că mor pe interior. „Am fumat iarbă o perioadă, ca mecanism de adaptare”, a spus Mukhopadhyay. „Am realizat în carantina de anul trecut că nu voiam să devin dependentă, așa că am schimbat cu muzica.” Mukhopadhyay a descoperit o eliberare în pian și yoga. Orele când cânta la pian sau făcea asanele (pozițiile din yoga) erau singurele momente când nu avea gânduri intruzive.

Pentru mine, totuși, să muncesc excesiv în pandemie sau să mă uit la poze drăguțe cu câini nu mai funcționau ca mecanism de adaptare. Aveam nevoie de mai multe răspunsuri și, atât de nerealist precum sună, de un tratament. Anul trecut, dintr-un moft, am căutat pe Instagram meme cu PMDD și am dat peste contul cu nume evident @pmddmemes. Am rezonat cu fiecare memă. 

Meme-urile mi-au adus puțin confort, dar apoi am descoperit grupurile de sprijin pentru PMDD de pe Facebook. Asociația Internațională pentru Tulburările Menstruale (IAPMD) are un grup de suport pe Facebook, unde oamenii din toată lumea discută despre simptome și mecanisme de adaptare. De ce nu m-am gândit să caut grupuri de sprijin pe Facebook, când există pentru literalmente orice, inclusiv pentru baby boomeri care fac jocuri de rol?

Una dintre imaginile de pe grupul de suport spune „PMDD este ca și cum ai fi într-o relație abuzivă cu tine însăți”. Am fost de acord, și după ce am discutat și explicat la nesfârșit tuturor cunoscuților despre ce e PMDD, m-am simțit în sfârșit văzută. Beyond Blood este un alt grup din India care luptă pentru sprijinirea celor care suferă de PMDD.

„De pe grupurile astea am înțeles în sfârșit de ce avea fosta schimbări de dispoziție severe și răbufniri de furie”, îmi spune Atticus Green, din Oklahoma, SUA. L-am cunoscut pe Green pe un grup de suport pe care intrase ca să-și ajute iubita de atunci, care suferea de PMDD. Mai târziu, Green și-a cunoscut soția și a observat că și ea avea simptome similare. „I-am spus că caute despre PMDD și să vorbească despre asta cu terapeuta ei. A avut o epifanie. Apoi am făcut programări la specialiști și la un ginecolog ca să o ajute să-și gestioneze simptomele. Este un proces în desfășurare, dar realizarea asta ne-a făcut pe amândoi să fim mai înțelegători cu așteptările și nevoile fiecăruia.”

Mai multe persoane cu care am vorbit au spus că au minimizat sau respins la început simptomele. Îmi amintesc că am făcut-o și eu. Obișnuiam să dau mereu vina pentru simptome pe stresul de la universitate, de la muncă sau cât de aiurea era iubitul meu de atunci. Mi-a luat aproape un an să văd că ce se întâmpla cu mine nu era normal.

Bineînțeles că mai e mult de discutat despre PMDD. Oamenii trans și non-binari au fost rar menționați în discursurile și cercetările făcute despre PMDD, lucru care-i face și mai invizibili. Luna aprilie este și Luna de Conștientizare a PMDD. Peste 75 la sută dintre femeile cu menstruație spun că au PMS și, cu toate astea, tulburările premenstruale sunt studiate prea puțin în comparație cu disfuncțiile erectile.

Unele femei cu menstruație aleg să facă histerectomii sau să-și oprească ciclul ca să evite PMDD. Partea bună pentru mine este că PMDD dispare după menopauză. Dar momentan, mai am de trecut prin câteva săptămâni de iad înainte să zic adio PMDD-ului.