Cea mai mare țeapă pe care o iei ca turist când mergi în Paris

Cu șapca pe cap, rucsacul în spate și hainele ponosite drept arme, mă pregătesc să intru în cele mai fițoase locuri pentru turiști din Paris. Cineva mă roagă să semnez o petiție, altcineva încearcă să îmi vândă o brățară cu câțiva euro, dar într-un final reușesc să văd ferestrele restaurantelor supranumite „capcane pentru porumbei”.

Cordon bleu probabil congelat la 25 de euro, fondue cu cea mai ieftină brânză și vită bourguignon la 33 de euro... Turiștii se pot bucura de gustul Franței la prețuri exorbitante, dar merită, pentru că văd în depărtare Turnul Eiffel, nu? Ce dacă sunt înconjurați de hoarde de alți turiști?

În Saint-Michel, pe trei alei sunt concentrate o sută de bistrouri, clătitării și shaormerii. Fiecare are în fața intrării chelneri cu un meniu în mână care încearcă să atragă înăuntru pe oricine se apropie de ei. Majoritatea localurilor par să respecte regulile, și anume, au prețuri fixe, indiferent dacă e vorba de un client local sau un turist. „Poliția trece des pe aici, trebuie să fim cinstiți”, îmi spune un patron de restaurant.

Totuși, același tip nu se jenează să umfle prețurile în funcție de naționalitatea celor care îi calcă pragul. Afară, restaurantul are un meniu fix, dar la geam apar produse care nu sunt în meniu și care atrag clienții: vin roșu, melci, mâncăruri vegetariene – fără niciun detaliu despre prețuri. Intru în restaurant și managerița mă așază la o masă. Îi explic în engleză că vreau prețurile meniului vegetarian. „Așezați-vă”, insistă ea, cu un puternic accent franțuzesc. Mă așez. Îmi oferă meniul, care tot nu are prețuri. Îi cer prețul unui meniu vegetarian. Îmi zice că e 19 euro.

O săptămână mai târziu, revin în același loc, îmbrăcată ca o pariziană care se respectă, cu tocuri și părul ușor ciufulit. Meniul m-a costat doar 15 euro. E clar că prețul diferă în funcție de client. Dar restaurantele care îi țepuiesc cel mai tare pe turiști sunt cele din jurul Champ-de-Mars, care sunt mult mai elegante decât cele din Saint-Michel. Puține dintre ele au un meniu la intrare, deși legea franțuzească le cere asta. Mâncărurile sunt scrise pe geamuri sau pe pancarte pe mese, fără prețuri.

Un cuplu de americani se așază la o masă cu vedere spre Turnul Eiffel să deguste melci și vin roșu. „Nu am urmat niciun ghid turistic, pur și simplu ne-am dus unde ne-a îndemnat inima”, mi-a zis Tom, râzând. Când i-am întrebat de prețuri, au zis că nu s-au interesat, au ales doar produsele din vitrină. Mă gândesc că nu sunt foarte scumpe, ar trebui să fie vreo douăzeci de euro. Am verificat meniul și, într-adevăr, un platou cu 12 melci era 22 de euro. O nimeriseră. E mult, dar ideea e că multe persoane au tendința să cheltuiască mai mult în vacanță, pentru că vor să se relaxeze fără să se gândească la bani. 

Doar câteva dintre restaurantele din zonă afișează un meniu. Majoritatea se bazează pe chelnerii care le enumeră clienților câteva feluri de mâncare atrăgătoare ca să îi convingă să intre. Unele restaurante au chiar meniuri diferite pentru clienții străini și cei francezi. E cazul unui restaurant italian care are terasa foarte aglomerată. Fiecare fel de mâncare costă cu câțiva euro mai mult pe meniul pentru străini. Știu asta pentru că am vorbit în engleză și mi-au adus un meniu în engleză, după care am revenit mai târziu și am vorbit în franceză și am mâncat mult mai ieftin.

Aveline a fost țepuită în felul ăsta acum câțiva ani, lucru pe care l-a denunțat pe rețelele sociale. Se pare că persoanele asiatice sunt țepuite instant când intră într-un astfel de restaurant. „Eram cu familia la restaurant și ne-au dat un meniu pe care nu erau trecute mai multe feluri de mâncare pe care le vedeam pe mesele celorlalți clienți. Când le-am zis în franceză că vrem un anumit fel de mâncare care nu se găsea în meniu, chelnerul s-a uitat la noi surprins, a zis Ah sunteți francezi! Și ne-a adus alt meniu cu prețuri mult mai mici. Am fost șocată.”

Ave mi-a zis că e adesea victima acestor escrocherii, pentru că se vede că e de origine asiatică și chelnerii cred că e turistă: „Deja știu să cer mereu meniul pentru francezi când mă așez la o masă, ca să evit orice neplăceri.”

Oficiul Francez pentru Protecția Consumatorului, responsabil pentru astfel de infracțiuni, n-a vrut să comenteze pe subiect.

Articolul a apărut inițial în VICE Franța.