Cum să treci peste anxietatea că vine războiul nuclear

Odată cu războiul, a crescut și anxietatea tuturor. După invazia Ucrainei de către Rusia și amenințările Rusiei cu războiul nuclear, e normal să te simți îngrijorat. Iar chestia asta s-a simțit și online: a crescut numărul de postări, a crescut traficul căutărilor pe Google și a apărut NUKEMAP, un site unde poți să vezi dacă ți-ar fi distrusă casa în caz de atac cu bombă nucleară. Și e atât de utilizat încât creatorul lui abia îl poate menține online. 

Există și vești bune, dar și vești proaste (deși războiul e clar ceva foarte nociv). Vestea bună e că riscul de război nuclear nu e nou și s-ar putea să nu fie șanse mai mari decât acum câteva săptămâni să se declanșeze un astfel de război. Vestea proastă e că majoritatea oamenilor nu realizează că riscul n-a dispărut niciodată. Simpla existență a armelor nucleare înseamnă că acestea rămân în continuare o amenințare. „Dacă păstrăm armele nucleare, evident că la un moment dat vor fi folosite și cineva va suferi consecințele”, mi-a zis în 2020 Beatrice Fihn, directoare executivă la International Campaign to Abolish Nuclear Weapons

În orice caz, dacă citești chestia asta, probabil te gândești la războiul nuclear cu totul diferit decât ai făcut-o până acum și e normal să te îngrijoreze cele mai periculoase arme create vreodată de umanitate, pe care le controlează câțiva oameni care dețin puterea și nu par tocmai întregi la minte. Lansarea unui război nuclear ar cauza decese la o scară atât de mare încât ne e greu să ne imaginăm, însă pare că e cât pe ce să se întâmple asta.

Dar poate că nu e chiar așa. Există o istorie, chiar o istorie recentă, a Sabiei Nucleare a lui Damocles care stă deasupra capului omenirii. Sunt și niște semne bune chiar recente cu privire la armele nucleare: Rusia a redus tensiunile legate de asta, iar președintele Biden a exclus total această posibilitate. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului Rus de Externe, Maria Zakharova, a zis că Rusia nu plănuiește un scenariu apocaliptic. 

Într-un interviu cu postul columbian de radio W Radio, Zakharova a zis: „Pornim de la premisa că acest scenariu apocaliptic nu va deveni realitate sub niciun pretext”, după care a decredibilizat ideea că Rusia ar fi dispusă să apese butonul nuclear. Statele Unite au zis de mai multe ori că nu va băga forțele nucleare în alertă, nu va trimite soldați să lupte cu rușii și nu va interzice zborurile deasupra Ucrainei – lucruri care ar putea duce la un război nuclear.

„Altă veste bună e că Pentagonul a anunțat că va amâna testul de lansare pentru racheta balistică intercontinentală Minuteman II, cu scopul de a demonstra că suntem o putere nucleară responsabilă”, a zis secretarul de presă al Departamentului American al Apărării, John Kirby.

Totuși, lucrurile par altfel de data asta, din două motive mari și late. Prima schimbare e geopolitică: implicațiile sunt diferite. „Felul în care reacționează UE și alianțele occidentale e diferit și probabil va avea un efect durabil”, a zis Kristyn Karl, profesoară la Institutul de Tehnologie Stevens. „A doua schimbare e în media. Ne e mult mai ușor să urmărim conflictul pe rețelele sociale și în presă.”

Toate astea probabil că n-o să-ți reducă prea mult anxietatea. Știu asta pentru că am văzut că niște articole mai vechi de-ale mele despre cum să supraviețuiești unui atac nuclear și renunțarea la arme nucleare au un trafic mai mare ca niciodată. În plus, și eu trăiesc constant cu această anxietate. Singurul mod ca să-mi liniștesc frica a fost să învăț cât mai multe lucruri despre armele de care mă tem. M-a ajutat cât de cât, dar frica n-a dispărut de tot niciodată.

E o teamă pe care o cunoaște foarte bine și Alex Wellerstein, profesor la Institutul de Tehnologie Stevens și omul din spatele NUKEMAP. Mi-a zis că traficul de pe site a crescut de zece ori de când Putin a făcut amenințările nucleare acum câteva zile. „Multă lume îmi spune că nu poate accesa site-ul. În orice clipă sunt pe el cel puțin șase sute de persoane. E un trafic mult mai mare decât în mod normal”, a zis el.

Nu e prima oară când traficul a crescut pe site. Acesta crește de fiecare dată când Coreea de Nord face un test nuclear. A crescut și când Trump a amenințat Coreea de Nord în 2017. „Dar e interesant că de data asta traficul a crescut încontinuu timp de mai multe zile și nu dă semne să scadă”, a zis Wellerstein.

Wellerstein a declarat că i-au și scris mulți prieteni ca să-l întrebe ce crede despre posibilitatea declanșării unui război nuclear. „Doar pentru că se vorbește acum despre asta, nu înseamnă că amenințarea n-a existat și până acum. Există de decenii. Și e groaznică, într-adevăr, dar nu e una nouă.”

A zis că speră ca oamenii să profite de ocazia asta ca să învețe despre arme și să internalizeze mai mult această teamă – adică să fie preocupați de armele nucleare tot timpul, nu doar în momentele de criză.

Wellerstein are niște sfaturi simple pentru cei care vor să se pregătească pentru războiul nuclear. „Primul lucru pe care trebuie să îl știi e că, dacă ai supraviețuit exploziei inițiale, trebuie să te adăpostești într-un loc unde să existe o masă mare între tine și spațiul exterior. Ar trebui să petreci cam o săptămână în locul acela, pentru că exteriorul va fi contaminat. Eu zic că e bine să știi lucrurile astea, chiar dacă te sperie să le auzi.”

Karl a lucrat la un proiect care încearcă să reinventeze Apărarea Civilă pentru epoca modernă și să învețe noua generație despre riscurile războiului nuclear. E de acord că omenirea a mai trecut prin asta, dar a înțeles de ce de data asta i se dă atâta atenție.

Le-a oferit acest sfat celor care sunt terorizați de ideea războiului nuclear. „Încerc să îmi reamintesc că anxietatea legată de situații pe care nu le pot controla nu mă ajută la nimic. Încerc să folosesc energia asta ca să contribui la cauze pe care le susțin, să vorbesc cu studenții, prietenii sau familia despre asta. Evident că verific știrile mai des decât ar trebui.”

Atât Wellerstein, cât și Karl, au notat că există o diferență între anxietate și panică. „Cred că nu ajută la nimic să sperii oamenii cu astfel de știri. Avem nevoie de un motiv să credem că acțiunile noastre contează sau vor schimba rezultatul final. Să-i zicem speranță. De ce să te pregătești pentru un atac sau să te gândești la ce o să faci dacă moare toată lumea sau dacă nu ai niciun rol în asta? Până la urmă, apatia și fatalismul cu privire la armele nucleare nu ajută, pentru că îi fac pe oameni să nu mai acționeze. Chiar și în cel mai rău caz, unele persoane ar supraviețui. Deci pentru majoritatea dintre noi, e important să ne gândim ce ar trebui să facem într-o astfel de situație.”

Și eu am fost mereu anxios cu privire la armele nucleare și am învățat tot ce am putut despre ele din cărți, filme sau jocuri video. Merită să-l urmărești pe expertul nuclear Jeffrey Lewis pentru ultimele vești legate de subiect. Jurnalistul Kelsey Atherton știe foarte bine să plaseze în context știrile sinistre. Antropologul nuclear Martin Pfeiffer analizează istoria temerilor nucleare și le pune în contextul de azi.

Când nu reușesc să mă liniștesc nicicum, mă pun să joc Fallout și mă consolez cu o lume în care cel mai nasol scenariu a fost transformat într-un fel de parc de distracții. Pentru mine funcționează. Dar fiecare trebuie să găsească o soluție care funcționează pentru el.

Doar nu te panica. Și nu uita cum te simți acum. Învață despre armele nucleare și despre activismul din jurul lor. Sunt în toată lumea oameni care luptă pentru interzicerea lor. Aceștia caută mereu indivizi care să se alăture luptei, astfel încât să reușim, într-o bună zi, să renunțăm la armele nucleare și să trăim fără această anxietate.