Am încercat primul simulator cu viața lui Iisus Hristos și m-a lăsat cu o groază de întrebări

„I-ul” din titlul jocului video I Am Jesus Christ de SimulaM și PlayWay este reprezentat ca un Iisus care levitează cu brațele întinse, în poziția în care s-a înălțat la ceruri. 

Fiindcă în I Am Jesus Christ joc… da, exact… îl joc pe Iisus Hristos - din perspectiva la persoana întâi - fix dinainte să fie botezat de Ioan Botezătorul până la răstignire și înviere. 

Când faci un joc video ca ăsta înseamnă că - e inutil să o ascundem - produci material pentru meme, dar I Am Jesus Christ este un produs cu intenții foarte serioase și urmează povestea Evangheliilor aproape cuvânt cu cuvânt. „E o problemă pe care deja am avut-o cu trailerele, dar, ei bine, cineva trebuia să facă jocul ăsta”, a răspuns Maksym Vysochanskiy de la SimulaM via e-mail când l-am întrebat dacă nu se teme de „potențialul mematic” al muncii sale. Cu alte cuvinte, dacă nu-i e teamă că o să-și ia bătaie.

„În urmă cu vreo 20 de ani, desenele alea generate pe computer, precum Shrek și Toy Story, m-au făcut să mă gândesc cât de drăguț ar fi să avem ceva similar, dar despre Iisus Hristos”, continuă Vysochanskiy. „În timp, ideea aia s-a concretizat în jocul video pe care publisherul PlayWay s-a decis să-l publice.” PlayWay va lansa și Moses: From Egypt to the Promised Land de la Hyper Studio - un joc video despre povestea exodului evreilor din Egipt - iar SimulaM a anunțat că are în plan un simulator pentru Arca lui Noe. Un software de management pentru Arca lui Noe îmi sună, printre altele, o idee genială și pare că suntem într-o eră grozavă pentru jocurile video inspirate din Biblie.

Trial-ul pentru I Am Jesus Christ pe care am putut să îl joc durează aproape două ore și încă se află într-un stadiu preliminar, aproape exploratoriu. Sau cel puțin așa sper. Cu toate astea, îmi e clar ce încearcă să facă SimulaM: o serie de scene cu episoade din viața lui Iisus legate prin grafică computerizată, care sunt contextualizate și datorită recitării unor pasaje din Evanghelii. Jocul începe cu căutarea lui Ioan Botezătorul: trebuie să întreb sătenii ca să aflu unde se află, iar apoi trebuie să ajung la el fără să mor de foame pe drum: adun fructe din boscheți ca să-mi păstrez sănătatea/sațietatea întregi. 

Până acum, ideile din I Am Jesus Christ par doar puțin ciudate, dar situația degenerează rapid: în următorul nivel trebuie să postesc în deșert în timp ce îngerii mă antrenează să lupt. Fiindcă în I Am Jesus Christ există un sistem de luptă și nicio tastă pe care să apeși să întorci și celălalt obraz. Cu un buton pot să resping instant mingile de energie pe care le aruncă asupra mea Satana în timp ce mă lupt cu el într-un crater din care iese magmă. Și ca să fac asta, trebuie să mă opresc din când în când ca să mă rog și să-mi încarc „sfântul duh” consumat de folosirea puterilor mele, fiindcă există riscul să rămân „fără duh sfânt”, așa cum spune jocul: „Dry of holy spirit”. Asta e o problemă pe care sunt sigur că adevăratul Iisus nu a avut-o.

După ce-l înving pe Satana, încep predicile lui Iisus și călătoria lui către Ierusalim. Așa că, distrug cristale malefice puse de Satana în orașele din Palestina (nu-mi aduc aminte de partea asta din Biblie), rezolv puzzle-uri într-o dimensiune celestă ca să deblochez miracole noi (nici de asta nu-mi amintesc) și apoi folosesc miracolele în predici. Fac să apară în mod magic pește ca să conving pescarii să mă urmeze (Luca 5,1-11), transform apa în vin ca să salvez o căsnicie (Ioan 2,1-11) și mă micșorez ca să pot să intru în corpul unui băiețel și să distrug virusuri îngrozitoare similare cu SARS-CoV2 care îl ucid (Suntem făcuți astfel 4,46 - 54).

În ciuda bunelor intenții, adaptarea este pe scurt fragmentată și slăbuță. L-am întrebat pe Vysochanskiy dacă chiar crede că se poate face un joc video creștin și mi-a răspuns că nu vede de ce nu, fiindcă există atât de multe cărți și filme dedicate creștinismului și vieții lui Iisus.

Îi înțeleg punctul de vedere. Primul lungmetraj dedicat vieții lui Iisus pare să fi fost distribuit încă din 1912: From the Manger to the Cross sau Jesus of Nazareth de Sidney Olcott. Apoi, alte exemple includ: The King of Kings din 1961 al lui Nicholas Ray, The Gospel according to Matthew al lui Pier Paolo Pasolini (1964), musicalul Jesus Christ Superstar de Tim Rice și Andrew Lloyd Webber adus pe marile ecrane de Norman Jewison în 1973, Il Messia de Roberto Rossellini (1974), miniseria din 1977 Jesus of Nazareth de Franco Zeffirelli, controversatul The Passion of Christ de Mel Gibson din 2004 și splendidul Io sono con te de Guido Chiesa (2010). 

Multe dintre ele au avut un succes imens: The Passion of Christ a adus încasări de peste șase milioane de dolari cu un buget de producție de doar 30 de milioane de dolari. Pentru mai puțin de cinci ori - aproape 2,8 miliarde de dolari - Avengers: Endgame a trebuit să cheltuiască de zece ori acel buget. Iar dacă cinematografia a reușit să spună viața lui Iisus în multe feluri diferite, nu este ciudat să crezi că și jocul video poate face același lucru. 

În schimb, mă întreb dacă există ceva complet incompatibil între creștinism și jocul video, mai exact mediul. Sau cel puțin între creștinismul timpuriu și cum sunt înțelese jocurile video în prezent. Este clar că I Am Jesus Christ se luptă să traducă viața lui Iisus în mecanici de joc video, să găsească lucruri pe care trebuie să le faci și să-ți ofere obstacole de depășit. Ceva nu se pupă.

„Uitați-vă la păsările cerului: nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare; cu toate astea, Tatăl vostru ceresc le hrănește” scrie în Evanghelia după Matei. „Și de ce lupți pentru haine? Observați cum cresc crinii câmpului: nu muncesc și nu se frământă. Dar vă spun că nici măcar Solomon, în toată gloria lui, nu era îmbrăcat ca unul dintre ei. (...) Nu vă îngrijorați spunând: Ce vom mânca? Ce vom bea? Ce vom purta? (...) Căutați mai întâi Împărăția Domnului și dreptatea Lui și toate aceste lucruri le veți primi în plus.”

Este o filosofie total opusă celei din jocurile video. În jocurile video trebuie să construiesc hambare în care să pun „grânele” ca resurse și să petrec ore în șir ca să ucid goblini să primesc destui bani ca să-mi cumpăr armură mișto. În jocurile video am obiective, provocări echilibrate cu abilitățile mele, puzzle-uri de rezolvat, inamici de învins și adesea imediate și clare recompense pentru acțiunile mele. Conform învățăturilor lui Iisus, cine a obținut cel mai prost scor, cine a ratat parțial sau complet misiunea, va fi primul care va primi o recompensă, dar în împărăția cerurilor.

Lansarea I Am Jesus de SimulaM și PlayWay este așteptată, cel puțin într-o versiune preliminară, pe PC în perioada Crăciunului din 2022. 

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.