Pornografia apocaliptică îți arată de ce pe unii oameni îi excită sfârșitul lumii

De câteva luni suntem afectați de o pandemie globală care nu dă semne să se încheie, suntem în pragul colapsului economic, încălzirea globală e la cote maxime și oamenii protestează peste tot în lume – cum să nu ai sentimentul că sfârșitul e aproape?

Iar oamenii spun că treaba asta îi excită.

La fel ca râsul la o înmormântare, sexul în timpul apocalipsei e tabu, dar incontrolabil. S-au scris multe despre cum carantina ne-a distrus tuturor viețile sexuale, fie că am coabitat forțat cu cineva sau ne-am izolat singuri.

Dar în pornografie exista deja tradiția de a fi excitat de sfârșitul lumii. Iar academicienii și sexologii cu care am stat de vorbă m-au asigurat că e uman să fie așa.

E greu să definești pornografia apocaliptică. Există filme porno cu dezastre, dar sunt diferite de ce vorbim aici.

Există și filme apocaliptice pentru adulți, precum Crescendo 2012, în care ideea e că oamenii fac sex ca și cum n-ar exista ziua de mâine, pentru că nu va exista. Aceste scenarii există peste tot în cultura pop, și în afara filmelor porno. De exemplu, videoclipul lui Britney Spears pentru „Till the World Ends”, deși nu e pornografic, se încadrează în categoria fantezii cu orgii de sfârșitul lumii. La fel și piesa lui Prince „1999”. Melancholia, Seeking a Friend for the End of the World, Armageddon, Last Night – lista filmelor romantice sau sexy pe fundalul apocalipsei e destul de lungă.

Dacă dai o căutare cu „apocalipsă” sau „sfârșitul lumii” pe un site porno, primești rezultate variate, în special interpretări vechi ale filmului Mad Max. Spre deosebire de rezultatele altor căutări, care au sute de videoclipuri, pornografia apocaliptică nu pare la fel de populară sau prolifică. Dar de obicei e produsă mai atent și are un fir narativ mai mișto.

Sexul apocaliptic poate avea loc la sfârșitul lumii sau la sfârșitul acestei lumi. Filmele porno cu coronavirus se încadrează probabil la categoria pornografie apocaliptică, pentru că se bazează în mare parte pe tema filmelor horror distopice. Apoi mai există pornografie post-apocaliptică, precum filmul din 1987 The Load Warrior, o parodie după al doilea Mad Max, The Road Warrior. În Load Warrior, bărbații sunt vaci care trebuie mulse pentru obținerea celei mai rare și prețioase comori: sperma.

În filmul din 1981 Satisfiers of Alpha Blue, oamenii dintr-un viitor îndepărtat călătoresc pe o planetă a plăcerii erotice ca să-și împlinească toate fanteziile cu niște calculcatoare care îi satisfac perfect. Desigur, unul dintre personaje își pune problema despre conexiune și iubire în comparație cu perfecțiunea rece a roboților – teme reflectate și în cultura pop mainstream de azi, în filme precum Her și Ex Machina care propun aceleași întrebări despre umanitate și conexiune sexuală.

Nu e sfârșitul umanității, ci un fel de reconstruire a ei, la care rezonăm și azi.

Din categoria filmelor porno post-apocaliptice, Cafe Flesh, o producție avangardistă din 1982, e preferatul Laurei Helen Marks, academiciană și profesoară de engleză la Universitatea Tulane. Se petrece într-un viitor apocaliptic post-nuclear în care toată lumea se îmbolnăvește în mod oribil dacă face sex, iar cei care nu se îmbolnăvesc sunt puși pe scena unui teatru de porno ca să dea o reprezentație pentru restul.

Mary mi-a zis că a remarcat două abordări divergente în pornografia apocaliptică: colapsul structurii sociale sau un regim autoritar care dă naștere unor proscriși și rebeli.

În primul caz, disperarea și economiile primitive conferă un sentiment de pericol palpitant, în sensul că nimeni nu mai dă doi bani pe nimic, a zis Marks. În al doilea caz, filmele arată ce se întâmplă când oamenii sunt controlați sau restricționați – evident că fanteziile sexuale le sunt augmentate.

Ambele jonglează cu fantezii erotice de gen, clasă și diviziune de clasă, unde identitățile și dinamicile de putere sunt fie caricaturizate sau reduse la zero.

„Tindem să avem fantezii opuse ierarhiei tradiționale sau reprezentări hiperbolice ale respectivelor ierarhii”, a zis Marks.

Pe măsură ce lumea se străduiește să revină la o nouă normalitate și participăm la orgii pe Zoom și invităm lumea virtuală în viețile noastre sexuale mai mult ca niciodată, nu e de mirare că unii dintre noi sunt excitați non-stop.

În viața reală, sexul în pragul colapsului global e ceva mai complicat decât pare în videoclipurile lui Britney sau ale lui Prince. Și impresia copleșitoare că toată lumea e extrem de excitată în momentul de față – fie că o avem din glume de pe Facebook sau texte personale pe subiect – s-ar putea să fie doar atât: o impresie.

„Oamenii sunt clar afectați de starea actuală a lumii – e greu să faci față neliniștilor și tulburărilor de pe glob”, a zis Kristen Mark, directoare a departamentului de sănătate sexuală al Universității din Kentucky. „Statisticile ne arată că viețile sexuale sunt afectate negativ din punct de vedere al frecvenței. Dar cei care au rămas activi sexuali, tind să fie mai aventuroși decât de obicei. Asta le distrage atenția de la problemele din jur și îi face să se simtă bine.”

Asta s-ar putea să se datoreze, parțial, biologiei. Psihoterapeuta și sexoloaga Dulcinea Pitagora mi-a zis că atunci când oamenii sunt mai stresați, creierul și corpul lor caută tot felul de surse posibile de oxitocină și dopamină.

„Oamenii sunt mai susceptibili la fenomenul îndrăgostirii când sunt stresați, din cauza unei schimbări în chimia creierului și a corpului, precum nivelele crescute de cortizol (hormonul stresului) și adrenalină”, a zis ea. „Deci se întâmplă ceva la nivel chimic în timpul dezastrelor naturale, dar mai sunt și factori psihosociali care merg mână în mână cu realizarea că o grămadă de oameni mor și totuși nu avem voie să petrecem timp cu persoanele dragi. Teama într-o perioadă de restricții îi face pe mulți să recurgă la dorința sexuală ca mecanism de supraviețuire.”

Pitagora a zis că a observat câteva tendințe la nivelul cuplurilor în ultima perioadă. „Oamenii au devenit mai conștienți de privilegiile lor în general, iar asta îi face mai conștienți de diferențele de privilegii dintre parteneri, ceea ce poate duce la conflicte și uneori despărțiri.”

Un alt lucru pe care l-a observat Pitagora e creșterea sau descreșterea dorinței sexuale, în funcție de cum gestionează fiecare persoană anxietatea. „Unele persoane o gestionează prin sex, plăcere, intimitate și conexiune, altele au libidoul la pământ din cauza anxietății.”

Oricare dintre variante e perfect normală și trebuie să ne luăm sentimentele ca atare. Dorința sexuală e influențată de mulți factori. „Poate fi vorba de stres, anxietate, epuizare, nesiguranță, presiune socială. E normal ca dorința să fluctueze”, a zis Mark.

Până ne dăm seama ce simțim și de ce, poate că poveștile și pornografia cu tematici apocaliptice ne pot oferi niște claritate – sau măcar ne pot distrage de la situația actuală. Pornografia poate funcționa ca o oglindă a societății, chiar dacă e vorba de filme porno cu dezastre din anii ’80. Gândul la sexul din viitor îți poate ilumina dorințele și valorile din prezent.

„Pornografia e un mediu interesant pentru astfel de idei pentru că, pe de o parte, are legătură cu sexul, dar majoritatea viziunilor despre sexul futurist sunt sterile și nu au intimitate”, a zis Marks. „Acest gen de filme conflictuale mi se par cele mai interesante, pentru că pot genera un nivel surprinzător de erotism, tocmai prin mediul steril și artificial, care ne face să tânjim după afecțiune reală.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.