Scena goth din Roma din 1980 a fost super cool

FYI.

This story is over 5 years old.

Călătorii

Scena goth din Roma din 1980 a fost super cool

Câți italieni goth cunoști?
14.7.14

Câți italieni goth cunoști? Pentru că se pare că sunt atât de mulți vampiri gălăgioși cu pielea măslinie încât până și italienii ca mine sunt suprinși. Cum ar putea o țară atât de catolică, mediteraneeană și haotică precum a noastră să fie sedusă de farmecul întunericului și al peisajelor sinistre evocate de trupe ca Bauhaus și Siouxsie and the Banshees?

Cam asta s-a întrebat și criticul Alan Williamson în 2012, când a scris despre pesimistul italian din secolul XIX, Giacomo Leopardi: „Italienii le-au părut mereu nord-europenilor (și americanilor) un popor cald, prietenos, senzual, care știe să se bucure de viață; iar impresia asta nu e greșită. Deci e cel puțin interesant să vezi că sunt atât de devotați unui poet atât pesimist ca Leopardi. Doi dintre cei mai mari moderniști italieni, Montale și Pavese, sunt tot siniștri.”

Publicitate

Deci, după cum se vede, e o poveste care a început demult. O poveste pe care fotograful Dino Ignani a hotărât s-o imortalizeze la începutul anilor 1980, când a realizat că Siouxsie și celelalte trupe de acest gen aveau o grămadă de fani în Roma. A petrecut timp cu ei în cafenele și cluburi, s-a împrietenit cu ei și a făcut cele mai minunate portrete. Treizeci de ani mai târziu, a strâns toate fotografiile din perioada aceea într-o carte intitulată Dark Portraits. M-am întâlnit cu Dino să-i iau un interviu.

VICE: Cum și când a început relația ta cu scena goth din Roma?
Dino Ignani: În 1980. O ardeam printr-un bar de vinuri din Trastevere numit „Fidelio”, unde se întâlneau mulți artiști și gânditori ai vremii. Deodată, într-o zi, au apărut tinerii goth. Erau vreo zece, toți foarte tineri – să zicem între 18 și 22 de ani. Eram mult mai în vârstă și nu știam nimic despre muzica goth, cu atât mai puțin despre modă. Dar tipii ăia m-au intrigat și am devenit pe loc interesat de ei, iar la un moment dat, mi-a venit ideea să-i fotografiez. Am făcut peste 550 de fotografii.

Ai menționat că a fost o experiență complet nouă pentru tine.
Da, eu crescusem într-un mediu total diferit. M-am născut în 1950 și am crescut printre colective politice, demonstrații și comune, așa că ideea de a „ieși în club la dans” era pentru mine un concept burghez demn de a fi condamnat. Unele locuri în care mergeau goții erau total noi pentru mine. A fost o experiență eliberatoare.

A fost și o perioadă fericită pentru Roma.
Da, Anii de plumb luaseră sfârșit, oamenii începuseră să iasă din nou. Tinerii goth mă fascinau pentru că dădeau dovadă de multă creativitate. Își făceau hainele singuri, se tundeau dubios, iar iconografia lor se baza pe sicrie, lumânări, vampiri, ceea ce e minunat pentru un fotograf.

Ce fel de oameni erau?
Mulți erau din suburbie. Scena goth din Roma a fost un fenomen al clasei muncitoare. A avut și o latură homosexuală puternică – pe vremea aceea nu exista o comunitate gay organizată în Roma, deci scena goth a fost mediul propice pentru formarea ei. Din punct de vedere politic, avea câte un pic din toate – și din dreapta, și din stânga.

Droguri se consumau?
Nu, goții nu luau droguri. Mai beau câte un pahar de vin. Dacă se îmbătau, era întâmplător. Nu ieșeau din casă cu gândul să se facă praf.

Publicitate

Seria conține portrete pe care le-a făcut între 1981 și 1985. De ce te-ai oprit?
Păi, am început să lucrez și la alte proiecte. Dar și vremurile s-au schimbat. Iar fenomenul goth nu mai era trendy. Tinerii pe care îi fotografiam și-au luat joburi – unul a devenit brutar, altul a plecat la Londra.

Ai păstrat legătura cu unii dintre ei?
Da, cu câțiva. Acum sunt designeri la Fendi, pictori, artiști la Operă, lucrează în televiziune. Unii au dispărut pur și simplu, înghițiți de viața de zi cu zi.

Există un personaj anume de care te-ai atașat?
Klarita și Rebecca erau, cred, cel mai faimos cuplu din cadrul comunității. Monichetta făcea haine foarte frumoase…și mai era Rossella. Avea vreo 55-60 de ani și locuia într-o rulotă. Era evitată de toată lumea, dar tinerii goth au adoptat-o imediat. Erau foarte prietenoși. Și pe mine m-au primit cu drag în mijlocul lor, deși aveam cu zece ani mai mult decât ei și mă îmbrăcam absolut plictisitor.

@thalideide

Traducere: Oana Maria Zaharia