Am purtat lenjerie pentru masturbare ca să văd cum mi se schimbă viața

Rareori îmi vine să mă masturbez în altă parte decât în dormitorul meu. Aziz Ansari are un moment în serialul său, Master of None, în care spune cât de trist e că tipul ăla care se masturbează în metrou este excitat doar de lucruri interzise și rele, și că asta e particularitatea lui sexuală. Când am auzit, m-am întrebat care o fi particularitatea mea sexuală.

Aș putea vreodată să fiu excitată de ideea de a mă masturba într-un loc în care lumea nu se masturbează? Să inversez rolurile, să încalc regulile, de-a dreptul ilegal, astea toate sunt fantezii sexuale standard, pe care mi-e jenă să recunosc că nu le-am avut. Ultima mea fantezie sexuală a fost cu mine într-un pat, în picioare deasupra lui Chrissy Teigen, ambii eram complet îmbrăcați și ne holbam la pereții opuși.

După ce m-am mai acomodat cu vibratoarele mobile, genul care se bagă în interior și stau acolo ca să te poți ocupa de treburile casnice sau să te fuți în timp ce porți unul, am vrut să scap de intermediar, adică inserția. Asta pentru că, la urma urmei, clitorisul este atracția principală.

Recent, am descoperit chiloții vibratori de la OhMiBod, denumiți blueMotion Nex|1, ce pare a fi o denumire de robot din anii '90. Chiloții vibratori ar putea să rezolve o problemă pe care nici măcar nu știam că o am: dorința de a mă masturbare și de a face treabă, totuși m-am simțit destul de excitată de imaginea de pe pachet: un bărbat într-o fotoliu violet, ține în mână o telecomandă, iar cealaltă e rezemată de tetieră.

El se holbează la o femeie în picioare, care se strânge, probabil din cauza valului de plăcere. Mi-am dorit asta, bărbatul era opțional. Am vrut să fiu atât de copleșită de stimularea clitorisului încât să-mi arcuiesc spatele, să scot fundul la înaintare și să fac o grimasă de parcă aș fi posedată. Iar am vrut ca asta să se întâmple într-un loc atât de complet asexuat, încât doar eu să știu ce se întâmplă.

Chiloții vibratori, din două bucăți sunt foarte ușor de montat. După ce am testat telecomanda, am fixat prima parte, un device subțire și curbat de vibrații, în buzunarul zonei vaginale din a doua bucată, un fel de bikini „mărime universală". Mi-am pus chiloții și hainele mele de alergat, cu telecomanda în mână. Am apăsat butonul de pornire.

S-a simțit bine, așa că m-am băgat la loc în pat. După cinci minute, m-am echipat din nou și am scos gunoiul afară.

Urmează o listă de activități întreprinse în timp ce am purtat chiloții vibratori, fiecare evaluată pe o scară de la unu (nasol) la zece (bine), care ia în considerare cantitatea de plăcere experimentată în timpul activității și dorința de a face activitatea cu chiloții vibratori pe mine.

În drum pe scări am folosit prima setare a vibratorului, un bâzâit constant și intens. S-a simțit foarte drăguț. Nu era nimeni prin preajmă care să audă sunetul înfundat al vibratorului, dar m-am simțit revigorată de posibilitatea de a mă întâlni cu cineva, plus indecența de a pune un produs reciclabil în sacul de gunoi menajer (îmi pare rău). Am fost din nou excitată. Există un cuvânt pentru asta, gen sapiosexual, doar pentru gunoi? Poate asta eram eu. Am vrut să mă așez pe trepte să termin ce începusem, dar trebuia să mă duc la alergat.

Dacă porți colanți sau alți pantaloni strâmți de tip atletic, atunci o să se vadă o proeminență în jurul zonei inghinale. (Dispozitivul pe care-l bagi în chiloți nu e foarte subțire, pe cât ar trebui). Nu poți să vezi cum bâzâie, dar poți să-l auzi pe înfundate. După ce am început să alerg spre parcul McCarren, am apăsat pe telecomandă pentru a alterna între vibrații, iar șlițul meu a început să sune ca o motocicletă.

Da, sunetul era observabil, dar am ajuns la concluzia că doar dacă știai de el îl auzeai sau dacă țineai capul lângă chiloții mei. M-am convins că oamenii sunt atât de absorbiți de propriul ego, încât nu observă pe cineva care a trecut pe lângă ei cu un vibrator în chiloți, chiar dacă ea continuă să se atingă acolo ca să-l repoziționeze.

Dacă am simțit vreo plăcere? Alergatul e atât de nasol, încât nici măcar masturbarea nu face activitatea asta mai plăcută. Chiloții sunt un pic cam mari, așa că vibratorul se tot mișca, ceea ce mi-a fost greu să aranjez device-ul într-o poziție în care să mă bucur de buzz. După vreo două minute de chinuială, am hotărât să-l scot. Nu eram deloc excitată și asta nu din cauza melodiei lui Ed Sheeran care intrase în playlistul meu, despre cum o femeie îi cere să-și pună corpul deasupra ei. Ca să scot vibratorul asta însemna să-mi bag toată mâna în pantaloni și să caut deschizătura de la buzunar. Cred că asta au observat și oamenii de pe lângă mine.

Următorul lucru din programul meu pe ziua respectivă a fost un pic de curățenie domestică. Muzica din supermarket era suficient de tare încât am putut să dau drumul la vibrator fără ca cineva să observe. Am bâzâit în voie și am mai experimentat cu diferite setări de intensitate, până când a trebuit să mă ascund în raionul de scutece ca să repoziționez vibratorul din pantaloni care se îndepărtase de clitorisul meu.

După ce am rearanjat totul la loc, am dat de ghereta unde se fac poze pentru pașaport, am trecut pe setarea care face du du du du și m-am poziționat în fața fundalului alb. Prima fotografie a ieșit prost. „Prea multă dantură", mi-a spus angajatul de la CVS. Nici nu știam că mi se văd dinții când zâmbesc, dar ăsta este efectul pasiunii.

La următoarea încercare, eram cu gândul în altă parte, mi-am strâns buzele să-mi ascund complet dinții și m-am concentrat pe senzația vibratorului. Fotografia nu a ieșit grozav, prietena mea mi-a spus că arăt ca „o criminală non-violentă foarte determinată", dar am avut un pic de satisfacție să știu că orie agent de graniță sau polițist de frontieră va trebui să se uite în ochii unei femei care se masturbează. Oare ăsta era fetișul meu? Particularitatea mea sexuală? De asemenea, e o chestie ilegală? Poate că am subminat aparatul de securitate de la aeroport, într-un fel non-violent dar al naibii de determinat, m-a excitat sexual.

După ziua mea stimulantă de făcut treabă și o seară relaxantă de tutoriale de contouring și brânză de capră, mi-am pus din nou chiloții, care bâzâie în timp ce scriu articolul ăsta în pat. Am trecut pe o altă setare pe care eu am denumit-o „tha clubz", în care vibratorul se sincronizează cu orice fel de muzică pe care o asculți și bâzâie pe beat. Un alt efect ar fi: dacă strigi „JEB!", vibratorul ar răspunde cu un DZZZ care se oprește aproape în același timp.

Când am început să lucrez la articolul ăsta, ascultam piesa „Liability" de la Lorde, o lamentare devastatoare despre cum „ești prea mult", care parcă e scoasă din jurnalul pe care mi-e prea lene să-l țin. Un material de masturbare destul de fad. Am făcut un efort de a anima vibrația cu o piesă de la Drake, More Life, prima audiție, am repoziționat device-ul și mi-am închis laptopul.

Nu cred că masturbarea în public, nici măcar în avion, în tren sau la departamentul de pașapoarte, e particularitatea mea. Dar îmi place un vibrator pe care-l poți ține aproape atunci când te miști și nu necesită prea multe intervenții cu mâna. Mâinile mele au altă treabă.

Traducere: Diana Pintilie