Drogurile sunt nașpa și te fac să treci prin situaţii nașpa. Cea mai de impact perioadă a mea de consum a fost acum patru ani şi a venit la pachet cu un stalker psihopat. Nu încercasem niciodată speed până atunci. Eram într-o seară cu un prieten, avea vreo două grame jumate de speed, aşa că am tras timp de vreo zece ore întruna, până am terminat pungile.

La vremea aia, eram îndrăgostită de-un tip din Cluj. Ne cunoscusem pe net şi ne-am întâlnit o singură dată. Era obsedat de psihologie şi vorbea mereu metaforic şi codat. Nu mi-a inspirat niciodată încredere, dar m-a prins fix in prima zi de nesomn după speedul ăla, ca sa-mi spună că el face parte dintr-o organizaţie antisistem, care nu se supune niciunei divinităţi, că e demon şi că va schimba lumea şi că are nevoie de un partener. În toată drogărimea mea, am realizat cât de idiot poate să sune treaba asta. Dar a insistat, mi-a trimis tot felul de documente care să ateste ce spune, vorbea metaforic despre demoni şi cum Creatorul nostru nu este Dumnezeu şi să-mi predau sufletul lui. Am picat in plasa manipulării. M-a pus să fac tot felul de ritualuri cu lumânări şi scăldat în apă în cadă şi filmări în care-mi spun păcatele sau îmi reneg familia. Să omor o pasăre era factorul decisiv.

Am stat toată săptămâna aia, drogată fiind, să omor păsări. Am căutat punctele de oprire ale porumbeilor din Bucureşti şi-am construit capcane pentru păsări, ba chiar am băgat si bani în plase de prins păsări. Totul pentru a intra în organizaţia unui clujean dus cu pluta, care se credea Diavolul. După șase zile fără somn, în care am mâncat doar un sandwich, creierul meu a cedat şi-a început să aibă halucinaţii. Am avut noroc că m-am întâlnit cu un prieten care mi-a deschis ochii. M-am dus acasă, mi-am şters din minte tot ce mi-a spus nebunul, mi-am făcut o rugăciune şi am adormit, după vreo șase zile de nesomn.

Ştiu că românii sunt destul de hardcore în consumul de droguri, aşa că am vrut să aflu ce întâmplări hardcore-narco au avut şi alţii. Până unde i-au dus aceste substanţe, dar şi până unde s-au dus pentru aceste substanţe.

„Cea mai dubioasă întâmplare a mea pe narcotice a fost prin vara anului trecut. Eu şi iubita mea cunoscusem un cuplu,T. Şi G., care păreau nişte oameni în regulă. Am început să petrecem timp împreună, iar la un moment dat ne-am mutat vreo săptămână la ei în apartament. Era haos, nu dormeam mai mult de o oră pe zi, fumam borcane de iarbă, băgam pastile și prafuri.

După câteva zile, G. devenise cam dubios, pur şi simplu ne agasa. Într-o zi, iubita mea dormea şi l-am găsit pe om peste ea, incercând să îi bage degetele în pizdă. Ea s-a trezit şi a inceput să-l injure, iar de atunci lui i s-a pus pata pe noi. Nu rata să ne pipăie şi să şi-o încerce erotic; ne arăta penisul din senin prin casă şi ne întreba dacă ne place, când gagică-sa era la baie sau chestii de genul.

Apoi, am fost la un party la Snagov. G. s-a oferit să ne dea nişte praf, aşa că am tras până la urmă. După juma' de oră, am avut niște efecte ciudate, pe care nu le-am mai avut până atunci. Ne-am panicat și-am făcut nişte research şi am aflat că genul ăsta de efect ar putea fi cauzate de GHB. Practic, omul în casa căruia stătusem ne dăduse drogul violului. În fine, și eu și iubita mea eram sparte rău, nu prea mai aveam control asupra corpului. Chiar și așa, tipul n-a reușit nimic cu noi, deși a încercat să ne-o tragă. N-am mai vorbit cu ei de atunci, dar după ceva vreme am aflat că G. a avut plângeri de viol şi jaf." ( Ştefania, 24 de ani)

„Era vineri seară. Eu şi prietena mea, Alexandra, voiam să mergem la o petrecere şi dj-ul serii era Luciano. Nu aveam bani să ieşim, dar ei i-a venit ideea să spargem taxa ei de facultate. Zis şi făcut, ajungem la party, unde luăm câte trei boabe fiecare, care s-au dovedit a fi ţeapă. După ce-am constatat că ne-am dat banii pe nimic, a apărut un prieten care ne-a dat patru boabe de fiecare. Le-am luat pe rând, dar am crezut că şi astea-s tot ţeapă, aşa că le-am combinat cu băutură. BAM, ne-a bubuit dintr-o dată și-am început să ne facem de cap.

La un moment dat, Alexandra a venit la mine, panicată că şi-a pierdut geanta. Eu i-am zis că poate e la garderobă, am fost să verificăm, dar bonul pe care-l avea nu era valabil. Nu mai înţelegeam nimic, asta se criza ca nebuna că nu mai avea nici banii de la facultate, nici geantă, nici viaţă, iar eu mă plimbam cu un telefon plin cu praf de cox şi nu înţelegeam al cui e telefonul sau praful. În fine, ne-am dat seama târziu că ne aflăm de fapt la o altă petrecere, la un afterparty." ( Robert, 21)

„Am tras mefedron vreo 3 zile, în casă, fără să fac nimic special. A treia zi, trece dealerul pe la mine, era şi el mort şi-a mai scăpat şi el 3 pungi pe jos, lucru pe care l-am constatat abia după ce a plecat. Am tras tot. În dup-amiaza aia, aveam tren spre Vamă şi pe drum m-am gândit să bag şi puţină Ketamină de rinocer şi să dorm o oră. M-au luat toate k-holurile din lume şi m-au ţinut ore întregi.

Am ajuns în Vamă, m-am cazat la un prieten şi-n seara aia am ieşit la Molotov şi am băgat 0,8 de MD. A doua zi, de dimineaţă, mă trezesc în mijlocul plajei la Stuf, la Bec, şi toţi oamenii dansau în jurul meu şi dădeau noroc cu mine şi mă felicitau. Pentru o clipă, n-am realizat de ce fac asta, până când am simţit că-mi dau drumul. În momentul ăla, eu i-o trăgeam uneia. Când am observat-o pe tipă peste mine, n-am înțeles de ce femeia arată ca un demon. Avea coarne şi copite cât capul meu și ochii negri. Simţeam că am o legătură cu divinitatea şi eram mai fericit decât am fost vreodată în viaţa mea, c-aveam onoarea să îl fut pe Dracu, gen. Am rămas toată vara aia în Vamă, dar după ieşirea asta am cam zăcut la pat vreo săptămână… apoi am luat-o de la capăt." ( George, 25)

„Am tras un praf când am fost în UK, la facultate acolo. Am zis că-i cel mai tare drog din lume şi l-am adus în ţară când m-am întors aici. L-am denumit „Explosion" şi din el au mai tras încă vreo 50 de persoane. Acel praf conţinea MDPV şi MePPP şi era unul dintre cele mai puternice droguri. Nu aveai niciun control asupra efectelor lui, decât dacă înţelegeai cum să-l iei. Fără să-ţi dai seama, consumai şi cinci plicuri pe noapte şi treceau zile fără să dormi și habar n-aveai de asta. Practic, ţi-o dădea fix pe subconştient. Mult timp n-am spus nimănui ce era, iar unii îl confundau cu legala aia Pur.

Partea nasoală e că, atunci când îi lăsa efectul drogului, oamenii încercau să se sinucidă. Ideea e că nu poţi să-l întrerupi şi să te aştepţi să scapi aşa uşor de el; impactul lui asupra creierului tău este atât de mare când il ai în organism, încât în momentul în care te lasă îţi fute psihicul. Te poţi interna lejer într-un sanatoriu până îţi trece depresia. Dependenţa apare instant. Eu nu m-am oprit din tras, am stat treaz doar șapte zile, după care am vorbit cu Dumnezeu." ( John, 30)

„Mă îndrăgostisem de o fată şi trebuia să ies cu ea intr-un pub seara, după muncă. Am ajuns acasă, m-am schimbat şi am început să mă pregătesc pentru ieşire. Fericit că sunt un îndrăgostit retardat, am zis să încep seara bine, cu nişte MDMA, aşa că am tras vreo cinci linii uriaşe şi m-am făcut căcat. Din seara aia nu-mi amintesc mare lucru. Ştiu că eram cu fata aia în pub şi stăteam de vorbă şi în următoarea secundă eram într-un cămin de studenţi, undeva la parter. Iniţial am crezut că sunt la mine acasă, dar citisem numele destinatarilor de pe nişte scrisori şi mă gândeam că eu n-am atâţia colegi de apartament.

În fine, m-am prins cumva că-s în cămin. Am găsit în buzunarul de la blugi mult MDMA şi un cântar și m-am panicat. Nu știam ce caută chestiile alea la mine şi m-am tripat să fug cât mai repede din locul ăla. Am reuşit să ies din cămin abia după o oră, pentru că n-am găsit ieșirea. În curtea căminului, am văzut că poarta e în şi mi-am luat un atac de panică. M-am gândit că, în stadiul în care eram, dacă mă găseşte poliţia cu droguri şi cântar la mine, mă arestează. Aşa că, am intrat înapoi în cămin şi am ascuns drogurile după un extinctor. M-am întors în curte și, pentru că poarta era tot închisă, am sărit un gard de vreo trei metri. M-am calmat, m-am dus acasă, am dormit puţin şi m-am întors la cămin ca să recuperez ce am ascuns. Atunci am văzut că poarta era mereu deschisă, doar că eu o văzusem închisă și sărisem gardul."( Alex, 26)

„Mă hotărâsem să merg la Outlook Festival, în Croaţia. Eram sărac şi îmi trăiam existenţa din mici combinaţii. Stăteam c-o tipă de care eram îndrăgostit, numai că amândoi eram săraci și urma să fim evacuați dn chirie.

Aşa că m-am apucat să cresc iarbă, am făcut rost de nişte seminţe AK47 şi le-am plantat în debara. Numai una din plante a supravieţuit, însă nu am scos mare producţie; mai mult am fumat eu tot. Tot cu gândul la bani am început să vând tot felul de substanţe, cum ar fi crystal, ethyphenidate, 4-mec, mxe şi încă câteva droguri experimentale. Am reuşit să strâng bani şi am cumpărat două bilete la festival. Am găsit cea mai ieftină variantă să ajung în Croaţia, doar că în alt oraş, la Zadar, la vreo 7 ore distanţă de oraşul gazdă al festivalului, Pula.

M-am gândit să iau droguri de toţi banii, să le iau pe avion şi să le vând la festival. Am reuşit să-mi conving un prieten din gașcă să pun drogurile în trollerul lui, că el era singurul care şi-a permis bagaj de cală. Drogurile au fost iniţial vreo 40g, o parte am trimis-o prin poştă la un post office oarecare, iar restul au fost luate în avion. Am mers la supermarket și-am luat conserve de carne ieftină, ca să am și ce să mănânc.

Pentru că am întârziat la aeroport, bagajul de cală a trebuit să fie luat ca bagaj de mână, plus plătită o taxă de 50 lire. Adică, a trecut prin scanner ditamai trollerul. Cei de la securitate au oprit bagajul şi au început să scoată tot, conserve, cuţite, sare de masă, grinder, etc. Au confiscat tot în afară de droguri. S-au uitat la punga în care erau puse, nu s-au gândit ce ar putea fi şi le-au lăsat deoparte. A, au lăsat şi-o conservă. Niciodată nu am înţeles de ce. Am trecut fericiţi, ca nişte copii, cu drogurile şi o conservă. Ajunşi în Croaţia, ne-am dat seama că mai erau câteva ore până la festival. Am scos conserva din geantă şi m-am apucat să mănânc, după care mi-am dat seama că era mâncare de pisici, luată din greşeală de la supermarket." ( Octav, 28)

„Eu şi prietenii mei ne-am decis să mergem la faimosul festival Berghain din Berlin. Toţi prietenii mei erau amatori de droguri şi au insistat la mine să fac cumva rost de ele. Aveam o prietenă în Berlin şi m-am gândit să mă folosesc de ea. Am minţit-o şi i-am spus că vin cu nişte prieteni în Germania şi că unul dintre ei are nevoie să primească un colet cu nişte creme de iritaţii, pe care nu le putea lua pe avion că erau prea grele. Zis şi făcut, coletul a fost trimis în Germania şi conţinea 20 de g de cocaină. Din păcate, nu a ajuns la timp, iar fata respectivă a dat adresa ei de la muncă, în loc să dea adresa unde locuieşte.

Ajunşi toţi în Germania, fără droguri şi dezamăgiţi, am mers spre zona Berghain, unde în primă fază n-am fost lăsaţi să intrăm. Secretul e să mergi câte unul, nu în grup. Ajuns la un rave, dau cu băutură, iau o boabă, mă duc puţin şi la scena psy, mai iau incă una, încă puţin alcool şi vine şi a treia pastilă şi aia a fost! M-am trezit în alt oraş, amnezic, fără memorie pe termen scurt, într-o piaţă şi lumea vindea roşii. Pierdusem telefon, paşaport şi nu ştiam cum am ajuns acolo. Am luat un taxi spre Berlin și m-a costat 50 de euro, deci ajunsesem la mama dracu. Apoi, într-un parc din Berlin, trei negri m-au întrebat: „Marihuan?", io am zis „Da!". Le-am dat 10 euro şi mi-au dat iarba direct în mână. N-aveam în ce să o pun, aşa că am făcut un mare cui din toată, am fumat și-am leșinat în parc, cu faţa la soare.

A doua zi, m-am anturat cu un boschetar care avea vreo șase tipuri de speed la el, de la negru-maro închis, până la galben. Am băgat și-am plecat mai departe. În ultima zi, am dat de un tip foarte de treabă, care avea nişte ecstasy foarte bune, blue monkeys. Am băgat pastila în drum spre aeroport, eram bubuit maxim. Am trecut de check-in, toată lumea deja urca în avion şi eu eram la vreo 20 de metri de avion. Îl văd pe unul care vinde gogoşi şi jaggermeister, iau o sticlă, nu mai stau la coadă, nu mai plătesc, o beau shot şi spun „Big up Germania!" şi leşin în faţa avionului. M-am trezit peste o oră şi avionul nu mai era. M-am dus la information point şi-am aflat că următorul zbor era a doua zi și costa 300 de euro. Așa c-am mai boschetărit 24 de ore prin Berlin, după ce stătusem treaz vreo 50 de ore, oricum." ( Radu, 25)

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe povești ale românilor:
Poveștile românilor care tund: rău platnici, bretoane distruse și clienți care se ciopârțesc singuri
Poveștile dubioase ale barmanilor din București
Poveştile ciudate ale băieţilor care livrează mâncare, din Bucureşti