Am încercat cele mai dubioase regimuri de frumusețe ale vedetelor

Omenirea e-atât de obsedată de ideea de frumusețe, încât comitem încontinuu atrocități, ca să rămânem impecabili și veșnic tineri. Și bărbații și femeile rad, șterg, ung, hidratează, săpunesc, exfoliază, umplu, injectează, colorează și extrag urâțenia, numai ca să scape de ea.

Între timp, înalta preoteasă a ritualurilor sinistre de frumusețe e, fără dar și poate, Kim Kardashian, al cărei cont de Instagram stă mărturie pentru cât de departe pot oamenii să ducă dorința de-a fi frumoși.

Acu' ceva vreme mi-am clătit părul cu oțet. Nu-i ceva ce fac în mod obișnuit, numai că bunică-mea îmi tot spune că, pe vremuri, când nu se găsea nici șampon, nici balsam, se clătea cu oțet sau cu zeamă de lămâie. Și bunică-mea nu-i singură-n pădure: și Scarlett Johansson folosește oțetul pentru înfrumusețare. Când am stat de vorbă cu colegele de birou, am constatat că toată lumea are câte-un pont de înfrumusețare cules de-acasă: iaurt cu zahăr ca să scapi de celulită, avocado pentru ten uscat, linguri de la congelator pentru ochi umflați și cearcăne. De departe cel mai mișto pont l-am primit de la colegul meu, Alvaro Piñero, editor online la i-D Spania, care se dă cu sos iute pe buze, ca să le facă „roșii, frumușele și groase" fără strugurel. Mi-a plăcut ideea, așa că m-am hotărât s-o-ncerc.

M-am dus la supermarketul de lângă birou să-mi iau niște sos Sriracha și m-am dat cu el pe buze. Erau nițel crăpate, așa că m-a usturat mult mai mult decât mă așteptam. Am observat pe loc cum se umflă. Mi s-a părut mult mai simplu și mai gustos decât legendara #kyliejennerchallenge, pentru care adolescentele au postat clipuri cu ele pe social media, în care se chinuiau să-și facă buzele groase ca ale lui Kylie Jenner cu un pahar de shot pe post de ventuză pe buze.

Pe-asta ultima n-o s-o fac, însă în continuare poți să citești o anchetă personală în lumea tratamentelor de înfrumusețare ale vedetelor. M-am gândit că dacă există vreun grup de oameni care se pricepe, e ăsta care-și câștigă traiul din arătat bine. M-am frecat cu placentă, mi-am pus melci care să mi se plimbe pe față, am făcut baie în oțet și zeamă de lămâie, mi-am albit dinții cu căpșuni frecate pe ei, m-am dat cu cremă pentru hemoroizi pe cearcăne și am făcut terapie cu plasmă bogată în trombocite, ceea ce practic înseamnă că mi-am injectat sânge în față.

Se pare că placenta de om și de animal e foarte bună pentru stimularea producției de colagen din piele. Mi-a venit să borăsc la gândul c-o să-mi pun resturi pline de sânge de la o naștere pe față, dar dacă Kim Kardashian, Harry Styles și Victoria Beckham îndură, o să îndur și eu. Până și Madonna a încercat, dar a folosit creme pe bază de placentă. Eu am ales să folosesc direct matera primă. Dacă tot o făceam, am zis s-o fac ca lumea.

A fost destul de greu să dau de placentă. Am sunat la mai mulți veterinari, numai că am aflat rapid că dacă vrei să-ți închidă cineva telefonul în nas, e-o idee bună să-ntrebi un străin de placentă. Norocul mi-a surâs când am sunat la un centru de montă pentru cai, pe unde zburdă armăsarii, iepele și mânjii. Evident c-aveau munți de placentă în grajduri. Când i-am sunat, nici măcar nu s-au mirat așa mult că le cer placentă. Au fost super drăguți și m-au invitat să mă duc să adun placenta în timpul unei fătări care urma să aibă loc chiar în ziua aia.

Când am ajuns, mânzul fusese fătat de doar câteva ore și era imens. Mi-au explicat că pe iapă o cheamă Divina și că puiul încă n-avea nume. Se pare că-și botează mânjii cu nume care încep cu altă literă în fiecare an, iar anul ăsta ajunseseră la litera O. Apoi, s-a întâmplat cea mai dulce chestie posibilă: m-au întrebat dacă vreau eu să nășesc iapa mică și s-o botez. Uriașa cea mică merita un nume la fel de divin ca al maică-sii, așa că am decis s-o botez Olympia. Și cu asta, basta!

Am luat placenta Divinei pusă-ntr-un lighean și-am adus-o urgent acasă, ca s-o bag la frigider. A rămas acolo peste noapte, printre shake-uri de soia, ridichi și morcovi. Când am scos-o din lighean a doua zi, deja mirosea a hoit. Jur că a fost unul dintre cele mai nasoale mirosuri peste care-am dat în viața mea. Dar nu mai era loc de dat înapoi. Prietenul meu Gonzalo m-a ajutat să tai o bucată de placentă, pe care urma să mi-o pun pe față. N-a fost ușor să alegem o bucățică, dar pân-la urmă am făcut-o și pe-asta.

A zăcut la mine pe față câteva minute, timp în care am încercat să nu mă gândesc la halul în care puțea. Era umedă și lipicioasă și îngrozitoare.

M-am chinuit cu ea câteva minute, până când n-am mai suportat. Am fugit la baie, cu fața plină de sânge, pe punctul să borăsc. Noroc că n-am vomitat. Dar nici n-arătam mai tânără. Nu m-am ales decât cu un miros care mi-a rămas în nas tot restul zilei și un frigider pătat de sânge. Ca să mă liniștesc și să m-asigur că nu m-am chinuit degeaba, am sunat-o pe d-na dr. Marisa Manzano, chirurg plastic la secția anti-îmbătrânire din Barcelona și specialistă în chirurgie estetică.

Răspunsul ei m-a cam deprimat: „cremele cu celule stem animale și vegetale sunt țeapă. Nu s-a demonstrat științific că funcționează. Gândește-te la șopârle. Când le tai coada, le crește la loc. Sistemul nostru e mult mai complex decât cel al animalelor și ne bazăm pe un sistem imunitar mult mai bogat. N-o să obții niciun efect dacă-ți pui placentă de origine animală pe față, pentru că țesuturile noastre nu absorb beneficiile placentei de animal", mi-a explicat ea.

Ultimul ei comentariu m-a cam demoralizat, pentru că aveam de gând să văd ce se-ntâmplă dacă-mi pun bale de melc pe față. M-am hotărât să nu mă las influențată de părerile doctoriței Manzano, pentru că, la fiecare medic care-ți spune că ceva nu funcționează, ai câte-o vedetă frumoasă care-ți zice că merge.

N-a fost chiar ușor să găsesc un melc viu să mi-l pun pe față, mai ales după o perioadă fără ploaie. Am întrebat pe la magazinele de delicatese, pentru că știu că unii îi cumpără să-i gătească. N-am încercat niciodată să mănânc melci, dar am impresia asta că au consistența de gumă de mestecat. La lanțul de supermarketuri Carrefour se vând melci gata preparați într-un sos și congelați. Mi i-am luat pe-ăia congelați, că m-am gândit că sosul n-o să-mi facă cine-știe-ce la ten. Cică Katie Holmes s-ar fi dat într-o veselie cu cremă cu bale de melc pe față și are logică: melcii pot să-și repare singuri cochilia. Din păcate, însă, n-a avut niciun efect că m-am frecat cu melci congelați pe față. Trebuia să încerc cu melci vii.

Când, în cele din urmă, a venit ploaia, am găsit câțiva melci care se târau pe platforma scărilor de la mine de-acasă. I-am chemat pe la mine să se plimbe liniștiți la mine pe față. Fix asta au și făcut.

Unul s-a plimbat mai mult pe fruntea mea, în timp ce celălalt a preferat bărbia. Am stat așa o vreme și-am avut grijă să pun melcii la loc pe poziții de fiecare dată când aproape-au căzut. Când m-am hotărât că e suficient, aveam fața complet lipicioasă și parcă era de carton. După ce m-am spălat cu apă, chiar am simțit că am tenul mai curat și mai neted, deși și-un pic slinos. Mă întreb dacă n-a fost și ceva autosugestie la mijloc, având în vedere că tocmai îmi pusesem placentă de cal și melci vii pe față. Una peste alta, tot ce pot să zic e că tenul mi se simțea mișto după melci.

A doua zi am hotărât să continuu să mă purific cu o cadă plină ochi cu apă, oțet și zeamă de lămâie, pentru o baie acidă. Oțetul și zeama de lămâie sunt secrete de frumusete din vechime. De curând, le-au ridicat în slăvi persoane gen Karolina Kurkova, Scarlett Johansson și Hilary Duff. Oțetul și zeama de lămâie se folosesc în mod curent la curățat tot felul de suprafețe. Lămâia conține acid ascorbic, un anumit tip de vitamina C care-i bun la toate.

Mi-a fost frică c-o să mă usture peste tot de la acid imediat ce mă bag în baie. Am tendința să fac eczeme, așa că mă așteptam la ce-i mai rău: pete, iritații și arsuri. N-am pățit nimic din toate astea. Am puțit a salată trei zile după baia asta, dar aveam părul și tenul mătăsoase. M-am bucurat mult să constat că am ceva la mine-n frigider, care chiar funcționează, și că nu trebuie să caut într-un uter de iapă.

De-abia așteptam să mă apuc de regimul preferat de înfrumusețare al lui Catherine Zeta-Jones: să-mi curăț dinții cu căpșuni. Am mâncat căpșuni o săptămână întreagă, le-am mestecat și le-am lăsat să-mi zacă pe dinți, toate în scopul de a-mi înălbi smalțul dinților. Se pare că acidul din căpșuni elimină petele și înălbește dinții.

A fost, în general, delicios, dar nu mi-a înălbit neam dinții. Ce-am aflat e că există niște căpșuni mutante cu semințe atât de mari încât îți intră între dinți și n-ai cum să eviți chestia asta, orice-ai face. Și există multe, multe soiuri de căpșuni care n-au gust de nimic și mai există altele care au gust de plută. Ar trebui să-mi schimb aprozarul.

Evident că trebuia să-ncerc și crema de hemoroizi pentru cearcăne. Nu există om în toate mințile care să se dea pe sub ochi cu ceva gândit pentru cur, dar dacă Sandra Bullock o face, trebuia s-o fac și eu. M-am dus să-mi cumpăr Hemoal și am întrebat-o pe farmacistă dacă pot să folosesc crema ca să-mi ascund pungile de sub ochi. Ca orice bun vânzător, femeia a început să-mi recite numeroasele beneficii ale produsului, inclusiv proprietățile sale vaso-constrictve, care reduc arsurile, iritațiile și inflamarea. Aceeași farmacistă mi-a spus că, deși multă lume se dă cu crema asta pe sub ochi și funcționează, avea dubii despre efectul ei asupra cearcănelor mele, care erau mai mult vineții decât negre.

M-am dat cu Hemoal sub ochi în fiecare seară, timp de-o săptămână. Deși senzația a fost răcoritoare, nu părea că îmi îngrijesc pielea. Poate nu eram eu pregătită psihologic să mă ung pe față cu cremă de cur.

Am sunat-o din nou pe d-na dr. Marisa Manzano de la Anti-îmbătrânire și, deși mi-a confirmat că Hemoal are efect împotriva cearcănelor, mi-a zis că tenul meu chiar ar obține beneficii din terapia de regenerare cu plasmă bogată în trombocite. Conceptul terapiei ăsteia e folosit în medicină pentru tot felul de chestii, de la repararea oaselor, leziuni ale nervilor și chirurgie maxilo-facială, dar la clinica ei terapia e practicată pentru întinerirea tenului.

Procedura e după cum urmează: îți iau nișe sânge, îl pun într-o centrifugă care separă plasma săracă în trombocite de cea bogată în trombocite și adaugă și-un ser bogat în trombocite. Dup-aia, îți fac injecții cu propria ta plasmă. Are sens: când îți faci o rană, trombocitele sunt primele care ajung la fața locului, ca să te-ajute să refaci pielea. Scopul injecțiilor cu trombocite e să încurajezi producția de colagen și vitamine în zonele înțepate.

Kim Kardashian a postat odată pe Instagram o poză în care apărea cu o mască din propriul ei sânge. Și, deși arăta ca și cum ar fi fost rănită mortal, tot arată super sexy. Trebuia să încerc chestia asta.

Când am intrat la clinică, trăiam cu impresia că o să fie un fel de tratament de exfoliere. Nu mă așteptam să semene mai mult cu un tratament cu botox. Când am văzu targa, centrifuga și acele, am început să mi se facă un pic greață. Însă înainte să mă prind ce mi se-ntâmplă, m-am trezit cu fața amorțită și trei eprubete cu propriul meu sânge. Nu mai aveam cum s-o dau la-ntors.

Prima înțepătură mi-am luat-o fix în cearcăne. Ochiul meu a încercat să se uite în altă parte, dar n-a reușit. „Acolo o să faci vânătaie!", m-a avertizat dr. Manzano. Nu mințea: au trecut câteva zile de-atunci și vânătaia e tot acolo.

Când am plecat de la clinică, mă simțeam desfigurată. Câteva zile mai târziu, când vânătăile se făcuseră maro, am început să văd diferența. Aveam pielea mai întinsă și mai luminoasă, mai ales sub pleoape. Există oameni pe lume care dau între 250 și 550 de lire sterline ca să-și facă injecții cu sângele propriu în față, așa c-ar fi fost super aiurea dacă n-aș fi sesizat nimic.

Pe scurt: am învățat că merge să-ți umpli fața cu propriul sânge, dar doare și e scump. Crema pentru hemoroizi nu-i la fel de eficientă, dar doare mai puțin și are și efecte mai rapide. Căpșunile sunt gustoase, dar nu te-ajută cu nimic la dantură, iar melcii sunt mai puțin gustoși și cam la fel de ineficienți. Dacă reziști la arsură, sosul iute nu-i chiar așa rău, iar baia în oțet îți mută nasul, dar merge destul de bine.

Nu în ultimul rând, oricât de disperată ai fi să arăți bine, te rog să nu-ți pui niciodată placentă pe față. N-o să merite niciodată.