Pentru mulți oameni, să vorbească despre fetișul lor e un proces de exteriorizare a adevăratei identități, indiferent dacă ești gay, trans sau un democrat din Texas. Nu e întotdeauna ușor, nu e ca și cum există un discurs pescris pentru asta, dar a ieși la lumină poate fi eliberator.

Dar atunci când ai un fetiș sexual, e cazul să îl scoți la iveală? Cum îți dai seama cui să-i spui și de cine să te ferești? Iar când te hotărăști să împărtășești asta cu cineva, cum o faci? Gen direct: „Mamă, tată… mie îmi place să fiu electrocutat în timp ce fac sex"?

Am adresat aceste întrebări persoanelor diverse care și-au împărtășit fetișul sexual. Unii dintre ei lucrează în industria porno și sunt deschiși cu asta, iar alții vorbesc despre fetișurile lor doar în cercuri restrânse.

„Printre interesele mele fetișiste sunt: bondage, joacă cu impact și joacă electrică. Câteva definiții scurte: Joaca cu impact înseamnă atunci când o persoană lovește o altă persoană cu scopul de a-l satisface sexual. Joaca electrică (sau electrostimulare erotică) e cam la fel, dar cu jucării care te electrocutează.

Prima oară când am descoperit fetișurile a fost acum 20 de ani, în perioada unui divorț. Eram activă pe forumuri și chat-uri și m-am dus la prima mea petrecere în pivniță, un loc unde oameni cu diverse fetișuri se întâlneau, ca să se exprime sexual. Am fost fascinată. Unele din chestiile pe care le-am văzut m-au șocat, chiar erau dezgustătoare, dar în același timp mă excitau. În acea pivniță am cunoscut mulți oameni cu vieți normale, doar cu un hobby mai neobișnuit.

După asta, eram ca un copil într-un magazin de jucării. Vroiam să spun tuturor, lucram la o firmă de asigurări și i-am spus până și șefei mele, care îmi era prietenă. S-a dovedit că și ea avea un istoric fetișist, iar de atunci îmi trimitea cu orice ocazie vouchere de la un sex shop.

I-am spus și soră-mii, pentru că m-am gândit că e o persoană destul de deschisă, mai ales că în facultate a făcut sex cu mai mulți parteneri deodată. I-am povestit cum un tip m-a înfășurat în PVC găurit și a băgat gheață prin găuri. Mi-a spus că fetișul meu e periculos și nu am mai vorbit cu ea despre asta vreodată. În continuare, nu vrea să știe de stilul meu de viață. Dacă știam că o deranjează, nu i-aș fi spus.

Acum sunt mai atentă cu cine vorbesc despre asta. Nu spun nimănui, decât dacă primesc o încurajare în sensul ăsta. De asemenea, simt că părinții și prietenii mei au dreptul să nu știe partea asta a vieții mele. Nu mă deranjează că fetișurile reprezintă încă un subiect tabu pentru mulți oameni, deoarece pentru mine e o activitate de dormitor, nu un stil de viață constant."

„Mi s-a spus că atunci când aveam un an, eram obsedat să îi dau jos scutecul vecinului nostru. Freud vorbește despre copii care rămân blocați în „faza anală", și cred că așa am fost și eu. Când am mai crescut, l-am provocat pe vecinul meu să se dezbrace și să îmi arate curul cu bucile depărtate, ca să văd eu ce e acolo. Nu știu dacă era o provocare sau doar o curiozitate de-a mea. Și când i-am văzut gaura curului m-am simțit ca atunci când cântă un cor de îngeri. S-a întors și a observat erecția mea.

Sunt un homosexual obsedat de funduri, dar nu mă interesează să le fut. Îmi place să ling, să dau palme și să fac fisting. Îmi place să folosesc jucării care electocutează și să bag fructe, legume în fund, iar apoi să le deschid cu un kit de proctolog. Îmi place să mă joc cu rim chairs și enema bags. Pentru o vreme, am păstrat asta doar pentru mine, pentru că persoanele gay din zilele astea sunt obsedate de a intra în conformitate sau de a se conforma. Majoritatea folosesc limbaj de Grindr sau folosesc aplicații gen „TOTAL TOP" sau „100 PERCENT BOTTOM", ca și cum n-ar exista și alte activități sexuale pentru gay în afară de a-ți băga penisul într-un anus.

Am un podcast care se numește RISK!, unde oamenii povestesc chestii reale, pe care nu credeau că le pot spune în public. Cam la un an de emisiune, cineva m-a provocat să mă duc în tabăra fetișistă din Maryland, Dark Odyssey. Am fost și a fost o experiență transcendentală pentru mine. Am ajuns acasă și am înregistrat o poveste de 90 de minute pentru emisiune, intitulată „Kevin se duce în tabăra de fetișuri". Am fost cel mai deschis despre viața mea sexuală până atunci, nu doar cu cei care ascultau emisiunea, dar și cu prieteni.

Părinții mei nu știu despre fetișurile mele. Nu știu cum să descarce podcast-uri și nu sunt expuși la RISK!. Cred că se bucură pentru mine, pentru că fac ceva ce îmi place și îmi iese, dar nu mă întreabă detalii.

Sute de oameni au spus că emisiunea RISK! le-a salvat viețile. Primim mailuri în fiecare zi despre oameni cu povești de genul: „Aveam tendințe suicidale, dar apoi am ascultat povestea aia și mi-am dat seamă că nu sunt atât de dubios". Sau „Nu mi-a trecut vreodată prin minte că aș putea avea chestii în comun cu persoane fetișiste, dar călătoria emoțională prin care m-ați purtat m-a transformat în alt om".

„Am început să mă joc de-a căluțul la 9 ani. Mă legam în fiecare seară cu niște fire și îmi puneam o zăbăluță în gură, pe care o țineam sub pat. Hobby-ul meu de prezentator radio era pretextul pentru joaca mea.

Prima oară, am vorbit despre asta cu un coleg apropiat de la job. Eram într-o călătorie de afaceri și eram cam beți. M-am bucurat să aflu că și el avea interese similare, dar a fost un risc să-i spun, putea să ia o întorsătură urâtă. Sunt fericit că a ieșit așa bine, dar nu cred că mi-as mai risca jobul și cariera.

Fratele meu, în schimb, a aflat din greșeală. A văzut niște poze cu joaca mea de-a căluțul pe computerul meu. Am încercat să-i explic, dar nu a primit-o așa bine. Mi-a spus că sunt liber să fac ce vreau, dar nu vrea să mai vadă așa ceva. Și restul familiei mele știe, dar nu vor să audă nimic despre asta."

„Primul meu fetiș conștient au fost dresurile. Cred că aveam patru ani când m-a târât mama la exercițiile ei de jazz. A trebuit să merg într-o dubiță, cu toate prietenele ei, care aveau dresuri și costume de balerine. Apoi, la 12 ani, am auzit o legendă urbană despre niște majorete care au violat un tip în cur cu un băț de mătură. Povestea chiar m-a excitat. Nu mă masturbam încă, dar țin minte sentimentul de excitare pe care l-am avut. Mai târziu, am dezvoltat niște fetișuri pentru femei în dresuri, spandex sau colanți de plasă, femei care excită bărbați prin impact fizic agresiv și sisificare (o formă de înjosire erotică, în care bărbații sunt demasculinizați și feminizați) sau pițiponcire (tot ca sisificarea, dar mai vulgar).

Când aveam 23 de ani, un prieten s-a uitat în istoricul browserului meu și practic m-a dat de gol. Lui i s-a părut amuzant, dar mie mi-era rușine și eram foarte defensiv cu asta. Încercam să îl conving că îmi place și pornografia clasică, deși în marea parte a timpului mă uitam doar la porno cu fetișuri. Mi-era frică că o să spună și altora și că oamenii mă vor ridiculiza, iar fetele nu vor mai fi interesate de mine. Nu vroiam ca tipele să gândească chestii de genul: „Nu o să vrea să facem sex decât dacă îmi pun un strap-on". Mi-era teamă că oamenii nu vor înțelege.

Nu am fost așa pe față, până la o despărțire de o tipă, punct în care mi-am băgat pula. Ce sens avea să mă prefac că sunt altcineva. Am început o companie de pornografie fetișistă și am filmat clipuri cu femei în dresuri, care mă lovesc în coaie, îmi fac laba și mă fut în cur. Le-am pus pe net și am făcut mulți bani de pe urma lor.

După ce e explodat afacerea, i-am spus fratelui și cumnatei mele. Au fost surprinzător de ok cu asta. Fratele meu doar vroia să știe că sunt în legalitate și în siguranță. Am fost amândoi de acord să nu le spunem părinților.

La scurt timp după asta, părinții mei au venit în vizită și mă trăgeau de limbă să le spun cu ce mă ocup și din ce mă întrețin. Am fost destul de vag, și le-am spus că lucrez în programare, lucru pe care l-am făcut înainte de asta, dar și-au dat seama. Nu îmi mai aduc aminte dacă au căutat pe google sau cineva le-a trimis un link, dar au aflat. Prima scenă pe care au văzut-o a fost cu mine care eram futut de o femeie transexuală și evident s-au panicat. Cu timpul s-au mai calmat și sunt ok cu asta acum, deși mă roagă să nu vorbesc niciodată despre ce fac.

Nu cred că ai cum să alegi lucrurile care te excită, dar e alegerea ta cui îi spui. Nu trebuie să fii deschis cu toată lumea."

Traducere: Diana Pintilie

Citește mai multe despre fetișuri: