În fiecare an încerc să dau mai departe cât mai multe scurtmetraje, dar de fiecare dată uit de câteva. Am vești bune, într-un fel: Există o groază de chestii mișto, emoționante și amuzante, însă nu există destul spațiu ca să le parcurgi pe toate. Ca să mă revanșez, am găsit câteva scurtmetraje grozave despre care n-am reușit să scriu în seria I'm Short, Not Stupid, în 2015. Rezultatul e plin de câștigători de festivaluri, scurtmetraje nominalizate la Oscar, clipuri virale și o cale grozavă prin care să-ți petreci după-amiaza.

Scurtmetrajul ăsta aproape perfect a fost inspirat să aibă premiera online înainte de premiera de la Festivalul de Film Sundance. Te va gâdila în locurile potrivite - sau greșite?

Scriitorilor li se zice mereu să scrie ceea ce știu, dar când animatorul canadian Chris Landreth a făcut ultimul său film a ales să scrie despre ce uită. Rezultatul e scurtmetrajul nominalizat la Oscar, Subconscious Password. Filmul te conduce în profunzimea minții printr-un soi de joc-spectacol. Se folosește de o varietate de stiluri de animație, iar rezultatul e la fel de vibrant și ciudat ca interiorul unui vis, dar la fel de realist și de neuitat ca orice zi. Landreth a mai făcut câteva scurtmetraje, dar e mai cunoscut pentru Ryan, din 2005, care a câștigat și un Oscar.

Dacă lumea s-ar sfârși, ce ai încerca să salvezi? Regizorul brazilian Bernando Britto încearcă să răspundă la întrebare cu o animație de cinci minute, câștigătoare la Sundance. E un regizor pe care nu trebuie să-l scapi din ochi, pentru că se întoarce la festivalul Sundance și în 2016 cu scurtmetrajul Jacqueline (Argentine), pentru care și-a tot făcut schițe și a cerut ajutorul lui Wyat Cenac, și să-și lanseze în premieră ultimul scurtmetraj, Glove, pe care l-a descris ca „povestea adevărată a unei mănuși care a plutit prin spațiu din 1968."

Știu că sfârșitul lumii e o problemă serioasă, dar cum rămâne cu viața ta? Asta e o problemă importantă pentru mulți oameni, iar Coda, un scurtmetraj animat premiat, surprinde la perfecție confuzia care vine odată cu moartea. În ciuda faptului că e desenat, filmul pare dureros de real.

Tot ce spune și titlu, însă sub o formă mult mai amplă și mai bună.

Există o curiozitate ciudată când vine vorba de cum trăiesc alți oameni, dar și ceva descurajant când îi vezi crescând singuri. Câștigătorul ăsta la Festivalul de Film Tribeca combină cele două fațete într-un documentar despre un cuplu care locuiește un an într-un apartament din New York și care ajunge la culmile disperării în mâinile gazdei lor extrem de grijulii.

Cred că e unul dintre cele mai importante și actuale scurtmetraje din America de anul ăsta. Filmul lui Reinaldo Marcus Green vorbește cu atenție despre aspectele enervante ale politicilor de percheziționare din New York.

Un scurtmetraj emoționant pentru toți cei care au bunici, adică toată lumea. Filmul ăsta surprinde la perfecție de ce e familia atât de importantă și mereu interesantă.

Scurtmetrajul lui Andre Hyland despre un tip care găsește un coș de fum, iar drumul său spre mașina lui distrusă e o versiune esențială a Mission Impossible. Sper că există și la asta patru continuări, dar până atunci, Hyalnd debutează cu filmul The 4th, care va avea premiera în 2016 la Sundance Film Festival.

E o adevărată comoară. Lansat în online pentru prima dată anul trecut, Pacer al lui Guy Roland, făcut în 1995, susține că e primul film hyperlapse sau cel puțin un precursor al felului în care tehnica s-a dezvoltat. Odată ce-ți dai seama că fiecare cadru a fost tras individual și că a fost îmbinat meticulos, începi să rămâi cu gura căscată. Pacer încă te lasă mască și după 20 de ani.

Urmărește VICE pe Facebook