Publicitate
Chestii

Au apărut ecosexualii - oamenii care vor să salveze Pământul prin sex

Ecosexualitatea se concentrează pe comportament și plăcere personală, în loc de proteste și politică.

de Neil McArthur
03 Noiembrie 2016, 9:24pm

Un participant de la Ecosexual Bathhouse, organizat de grupul artistic Pony Express. Fotografie de Matt Sav

Dacă te afli în Sydney săptămâna asta, ai o oportunitate unică să faci sex cu Pământul. Poți să treci pe la „băile comunale ecosexuale", care fac parte din Festivalul de artă experimentală Sydney Live Works. Instalația este rezultatul crizei actuale de mediu, concepută de artiștii Loren Kronemyer și Ian Sinclair, de la Pony Express, care mi-au descris munca lor drept „o extravaganță fără tabuuri, menită sa dizolve barierele dintre specii, în timp ce ne îndreptăm spre obscuritate". De asemenea, ei consideră că această creație face parte din mișcarea ecosexuală, care din spusele lor, crește în popularitate.

S-ar putea să aibă dreptate, din moment ce Jennifer Reed, doctorand în sociologie la Universitatea din Nevada, Las Vegas, își scrie dizertația în eco-sexualitate și spune că numărul de persoane care se identifică ca ecosexuali a crescut semnificativ în ultimii doi ani. Chiar și căutările pe Google confirmă că interesul în această direcție a crescut considerabil în ultimul an. În retrospectiva 2016, anul în care eco-sexualitatea a ajuns mainstream, conceptul poate fi exprimat printr-o gamă destul de larga de definiții, depinde pe cine întrebi. Amanda Morgan, un membru al facultății pentru Sănătatea Comunității de la UNLV, care este implicată în această mișcare, spune că eco-sexualitatea poate fi încadrată pe o scară asemănătoare cu cea a lui Kinsey. Pe de o parte, cuprinde oamenii care încearcă să folosească produse sexuale sustenabile, sau care înoată în pielea goală sau fac nudism, iar pe de altă parte, există „oameni care se excită când se tăvălesc prin noroi", spune ea. „Există și oameni care fut copaci și se masturbează sub cascade".

Un participant de la Ecosexual Bathhouse, instalația grupării Pony Express. Fotografie de Matt Sav.

Mișcarea prinde amploare, în mare parte datorită cuplului de artiste și activiste din Bay Area, Annie Sprinkle și Elizabeth Stephens, care au transformat eco-sexualitatea într-o luptă personală. Au publicat un „manifest ecosex" pe site-ul lor, SexEcology și au produs o serie de filme pe această temă, inclusiv un documentar Goodbye Gauley Mountain: An Ecosexual Love Story, ce prezintă relația „polen-amoroasă" dintre ele și Munții Apalași. Într-un turneu cu piesa de teatru Dirty Sexecology: 25 Ways to Make Love to the Earth, acestea au oficializat cununii, unde ele și membrii lor eco-sexuali s-au căsătorit cu Pământul, Luna și alte entități naturale.

Sprinkle și Stephens discută fără inhibiții despre eco-sexualitate, ca o formă nouă de identitate sexuală. Anul trecut, la Pride Parade din San Francisco, au condus un gruă de peste o sută de eco-sexuali într-o ceremonie de inaugurare, pentru a adăuga un „E" în acronimul LGBTQI. Stephens a spus celor de la Outside că în prezent există peste o sută de mii de oameni care fac parte din mișcare.

Trailerul pentru Pony Express „Ecosexual Bathhouse"

Conform cercetării lui Reed, termenul de „eco-sexualitate" există de la începutul anilor 2000, când a apărut ca o caracterizare personală pe site-urile de dating. De abia în 2008 a început să se formeze pe deplin ca o mișcare socială, atunci când Sprinkles și Stephens au început să oficializeze nunți eco-sexuale. Cele două artiste au activat și în mișcarea de drepturi egale la căsătorie și au vrut să canalizeze energia aia în scopuri ecologice. Stephens a spus că scopul lor este să reconceptualizeze perspectiva față de natură, de la rolul de Mamă la cel de Iubită.

De asemenea, Stefanie Iris Weiss, o scriitoare și activistă din New York, a început să se documenteze pentru cartea ei, Eco-sex: Go Green Between the Sheets and Make Your Love Life Sustainable, publicată în 2010. Weiss, care la momentul respectiv nu știa despre activitățile lui Sprinkles și Stephens, a oferit conceptului o idee mai practică, concentrată pe aspecte materiale. Cercetările ei au dezvăluit impactul dăunător pe care îl au materialele produselor sexuale (cum ar fi prezervative și lubrifianții) asupra planetei și asupra corpurilor noastre. Ea spune că a scris această carte pentru a ajuta oamenii să-și transforme viața sexuală într-una „mai sustenabilă și mai neutră din punct de vedere toxic" și să ajute la evitarea poluării corpului atunci când facem sex.

Ideea de produse sexuale mai sustenabile și mai sigure rămâne o parte componentă a mișcării eco-sexuale, iar Weiss susține că odată cu apariția cărții, a crescut și oferta de produse sexuale ecologice. În același timp, ea a îmbrățișat și abordarea holistică a lui Sprinkles și Stephens și a recunoscut imediat eforturile lor pentru o cauză comună: să ajute oamenii să se reconecteze cu natura și propriile corpuri.

Reed spune că eco-sexualitatea este diferită față de restul inițiativelor sociale, deoarece se concentrează pe comportament și pe plăcere personală, în loc de proteste și politică. Ea spune că unele persoane din cadrul mișcării ecologice, au păstrat distanța din cauza asta. Dar, eco-sexualii care au fost intervievați pentru acest articol insistă pe ideea unui scop serios al mișcării. Cum spune și Morgan, dacă privești Pământul ca pe un iubit, e un pas înainte spre a lua în serios criza ecologică. „Dacă o enervezi pe mama ta, cel mai probabil ea te va ierta. Dacă te comporți urât cu iubita ta, ea se va despărți de tine".

În același timp, sentimentul de ușurință, ce caracterizează proiectele lui Sprinkle și Stephens sau instalația Ecosexual Bathhouse, este o parte esențială din mișcare. Morgan descrie eco-sexualitatea ca pe o modalitate de a trece peste „chestiile deprimante spuse de Al Gore", pe care oamenii deseori le asociază cu ecologia. Ea speră, la fel ca alți eco-sexuali, cum ar fi Weiss și Kronemyer, să ofere unei persoane normale o cale mai accesibilă și distractivă de a se implica în ecologie, care inspiră speranță.

Atât Morgan, cât și Weiss percep sexul ca pe o potențială unealtă de motivare a oamenilor în implicarea lor față de mediu și de problemele ecologice. Cum spune și Weiss: „Dacă fugi de calamități naturale, nu mai ai timp de sex."

Neil McArthur este directorul Centrului de Etici Aplicate și Profesionale, de la Universitatea Manitoba. Munca lui se concentrează pe etică sexuală și filozofia sexualității. Urmărește-l pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre ecologie:
Fabricile de reciclare din România importă deşeuri din cauza gropilor de gunoi
Eco-anarhiștii sunt la cuțite cu poliția în Franța
Un psiholog explică de ce oamenii nu dau doi bani pe schimbarea climatică

Tagged:
Sidney
Vice Blog
Ecosexual Bathhouse
écologie
instalatie
ecosexualitate
initiativa ecologic
Festival arta experimentala